Astăzi: Concert extraordinar la Sinagoga din Alba Iulia, dedicat sărbătorii Purim. Semnificații și obiceiuri

Astăzi, la la ora 17.00, la Sinagoga Mareh Yezekiel din Alba Iulia, se desfășoară un amplu eveniment dedicat sărbătorii Purim.

Evenimentul este organizat de Centrul de Cultură „Augustin Bena” și Comunitatea Evreilor Alba Iulia, sub patronajul Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic.

Manifestările încep cu citirea Meghilat Ester (Faibiș Avram), la ora 18.00 va urma o pauză de Humentashen și la ora 18.30 va începe Concertul de Purim. În program vor evolua Daniela Mailat – soprană, Nicolas Bogdan Velicea – tenor, Ioan Chiciudean – tenor și Ruben Morar la pian.

Evenimentul este prezentat de George Popa.

Sărbătoarea evreiască Purim

Purim este una dintre cele mai gustate sărbători evreieşti, datorită imensei victorii obţinută de o regină neînfricată, o frumoasă evreică (crescută de un văr la fel de neînfricat, Mordechai, sau Mardoheu – în traducere românească), care nu şi-a iubit viaţa, atunci când poporul ei a fost în teribilul pericol de-a fi linşat de lucifericul Haman.

Povestea Esterei (numele ei evreiesc era Hadassah = ebr. mirt ) se poate găsi în Cartea Esterei, una dintre Cărţile Tanach-ului (Vechiul Testament). Cartea are un îndoit scop: ea a fost scrisă din dorinţa de-a arăta cum a fost salvat poporul evreu (datorită protecţiei miraculoase a lui Elohim) de la o pieire iminentă, prin mijlocirea pe viață şi pe moarte a neînfricatei regine Estera, soţia temutului Ahaşveroş.

Numele lui Yhmh nu este menţionat niciodată în Sulul Esterei (deseori creştinii sunt contrariaţi de acest lucru), însă Prezenţa Creatorului se resimte în fiecare pasaj, la fiecare frază, pe tot cuprinsul desfăşurării momentelor subiectului. În al doilea rând, Estera a fost scrisă şi pentru a oferi o consemnare a unui cadru istoric legat de celebrarea iudaică a Purim-ului (3: 6-7 ; 9: 26-28 ). În felul acesta se păstra vie amintirea unei izbăviri uluitoare a poporului evreu din Persia (comparabilă, ca intensitate a trăirii, cu Pesach-ul și Yom Kippur).

În Carte este de asemenea menţionată şi obligaţia de a respecta anual sărbătoarea Purim, de către toţi fiii lui Israel (9: 24; 28:32).

Deşi autorul ,,Esterei” nu este cunoscut, din conţinutul Cărţii reiese evident că el era familiarizat cu obiceiurile persane, cu palatul din Susa şi cunoștea destule amănunte despre regele Ahaşveros. Acestea toate demonstrează că scribul a trăit probabil în Persia pe tot parcursul perioadei descrisă în Meghilat. Mai mult, simpatia lui faţă de israeliţi şi cunoaşterea obiceiurilor evreieşti sugerează că era la rândul său evreu (probabil un contemporan mai tânăr al lui Mordechai, căruia acesta i-ar fi oferit toate datele scrierii acestei importante Cărţi de istorie a evreilor).

Cu siguranţă, Meghilat Estera a fost adusă la forma ei actuală după moartea unchiului reginei. Detaliile istorice şi lingvistice o situează în jurul anului 400 î.Ch. Există şi o carte apocrifă, Adăugiri la Cartea Esterei, care ar fi apărut în mod firesc mult mai târziu decât originala Estera.

Din punct de vedere cronologic, episodul Estera se poate cunoaşte cu ajutorul altei Cărţi veterotestamentare, Ezra. În capitolele 6 și 7 ale Cărţii Ezra este menţionat un amănunt foarte important, şi anume că în fruntea celor două grupuri de evrei care s-au întors la Ierusalim, sub conducerea prinţului Zorobabel, printre alte căpetenii, era şi cărturarul Ezra. Este vorba de perioada 483-473 î.Ch. a domniei lui Ahasveroş, când tânăra Hadassah îi cucereşte definitiv inima regelui, primind onoarea să-i fie soţie oficială (aprox. 478 î.Ch; v. Estera 2:16 ). Deşi Cartea Esterei este aşezată în Biblie după Cartea lui Nehemiah, în realitate evenimentele relatate în ea au avut loc cu 30 de ani înaintea întoarcerii lui Nehemiah la Ierusalim (444 î.Ch.), pentru a-i construi Cetăţii lui melech David zidurile, transmit organizatorii.

Versetul 17 din capitolul 9: aceste lucruri s-au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a patrusprezecea, Iudeii s-au odihnit, şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. Iată de ce pentru evrei luna Adar este cea mai veselă dintre lunile anului. Înţelepţii s-au grăbit să scrie în Talmud: Misenihnas Adar marbim besimha (Imediat ce-a început luna Adar, creşte şi bucuria noastră). De două milenii şi jumătate poporul evreu sărbătorește acest eveniment pentru a da expresie bucuriei şi recunoştintei faţă de Cel Atotputernic.

Obiceiuri și tradiții

Purimul-ul este marcat de evreii din întreaga lume la 14 Adar. De Purim se citeşte Meghilat Ester în toate sinagogile, începând cu seara de 13 Adar. Fiind o Sărbatoare exuberantă, israeliţii obişnuiesc să-şi trimită unii altora Mişloach Manot (cadouri), iar copiii primesc în dar tot felul de dulciuri delicioase.

Prăjitura favorită este hamăntaşul, un aluat gustos cu miere, nuci sau mac, care trebuie să aibă forma urechilor lui Haman cel rău. De asemenea, au loc aşa-numitele jocuri de Purim (când se pune în scenă povestea Esterei), şi carnavaluri cu felurite măşti (în special în comunităţile aşkenazine).

Modul în care se comemorează o asemenea Sărbatoare, fireşte, întotdeauna trebuie să se raporteze la Fiul lui Adonai, Mântuitorul lumii, revelat evreilor şi neevreilor în Brit Chadaşah/Noul Testament. El i-a eliberat pe toți oamenii, cu preţul sângelui Său, din mâinile celui mai necruţător Haman, Lucifer, îngerul răzvrătit şi domnul întunericului, pe care l-a deposedat la Cruce de toată puterea lui morbidă, putere pe care i-o oferise, prin neascultare, Adam, strămoşul tuturor oamenilor, transmite Daniela Reghina Onu.