Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat joi, 16 iulie 2026, o nouă hotărâre referitoare la prescripția răspunderii penale în România. Decizia din cauza „Lin II” clarifică obligațiile instanțelor naționale în dosarele privind fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

Publicitate

Cauza, înregistrată cu numărul C-280/25, a ajuns la instanța europeană în urma unei sesizări formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, scrie Mediafax, care citează G4Media.

La o primă vedere, adică după pronunțarea orală a hotărârii, se pare că instanța de la Luxemburg a decis că prescripția se aplică doar la cauzele judecate definititv, dar și nu și cele aflate pe rol, precizează G4Media.

Publicitate

Dosarul principal privește încetarea unui proces penal pentru evaziune fiscală, după constatarea împlinirii termenului de prescripție.

Publicitate

Potrivit informațiilor disponibile imediat după pronunțare, CJUE a confirmat că dreptul Uniunii Europene trebuie aplicat efectiv în cauzele aflate încă pe rol, atunci când regulile sau interpretările naționale privind prescripția ar putea conduce la un risc sistemic de impunitate pentru fraude grave care prejudiciază bugetul european.

Hotărârea ar urma să producă efecte asupra proceselor care nu au fost încă soluționate definitiv.

În schimb, principiul securității juridice protejează hotărârile penale definitive, acestea neputând fi redeschise doar în baza unei interpretări ulterioare a dreptului european.

Motivarea integrală a hotărârii urmează să ofere detaliile necesare pentru stabilirea exactă a condițiilor în care instanțele române trebuie să înlăture aplicarea unei interpretări naționale privind prescripția.

Publicitate

A doua decizie CJUE privind prescripția din România

„Lin II” reprezintă continuarea unei dispute juridice începute după deciziile Curții Constituționale din anii 2018 și 2022 referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

În 2018, CCR a constatat neconstituționalitatea unei prevederi din Codul penal care stabilea că termenul de prescripție este întrerupt prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. În anul 2022, Curtea Constituțională a arătat că, în perioada cuprinsă între cele două decizii, legislația penală nu conținea un caz valabil de întrerupere a prescripției.

Interpretarea acestor decizii a determinat încetarea unui număr semnificativ de procese penale, după ce instanțele au constatat că răspunderea penală se prescrisese.

Publicitate

În iulie 2023, prin prima hotărâre „Lin”, CJUE a stabilit că instanțele române nu pot aplica un standard național mai favorabil inculpatului atunci când acesta generează un risc sistemic de impunitate în cazurile de fraudă gravă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în practica instanțelor române au continuat să existe interpretări diferite privind perioada pentru care actele de procedură puteau întrerupe prescripția.

Ce a cerut Înalta Curte să clarifice CJUE

Sesizarea în cauza „Lin II” a fost formulată într-un dosar privind o fraudă în domeniul TVA. Prejudiciul analizat în cauza principală era de 163.656 de lei, echivalentul a aproximativ 36.142 de euro.

Publicitate

Înalta Curte a solicitat CJUE să stabilească, printre altele, dacă o fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene poate fi considerată gravă numai dacă prejudiciul depășește pragul de 50.000 de euro.

Instanța supremă a mai cerut să se clarifice dacă judecătorii trebuie să înlăture interpretarea obligatorie stabilită la nivel național, potrivit căreia actele de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018 nu au întrerupt cursul prescripției.

Miza juridică este perioada 2014-2018. Înalta Curte a stabilit anterior că legea penală mai favorabilă poate conduce la înlăturarea efectului întreruptiv al unor acte de procedură efectuate și înainte de decizia CCR din 2018.

Publicitate

În schimb, prima hotărâre „Lin” a CJUE a indicat că instanțele nu pot ignora actele de întrerupere a prescripției efectuate înainte de 25 iunie 2018, atunci când o asemenea interpretare ar afecta sancționarea fraudelor grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Instanțele române trebuie să asigure aplicarea efectivă a dreptului european

Decizia reafirmă principiul potrivit căruia judecătorul național este și judecător european. Atunci când soluționează un dosar care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, instanța trebuie să asigure prioritatea și efectivitatea normelor europene.

În cauzele privind fraude grave care afectează bugetul Uniunii Europene, judecătorii trebuie să verifice dacă aplicarea regulilor naționale privind prescripția conduce la un risc real și sistemic ca astfel de infracțiuni să rămână nepedepsite.

Publicitate

Într-o asemenea situație, instanța poate avea obligația de a înlătura interpretările naționale incompatibile cu dreptul european, fără să fie necesară așteptarea modificării legislației sau a unei noi decizii a unei instanțe superioare.

Hotărârea nu elimină instituția prescripției și nici nu permite ignorarea tuturor regulilor naționale. Aplicarea sa este legată de infracțiunile care intră în domeniul dreptului Uniunii Europene și de existența unui risc sistemic de impunitate.

Hotărârile definitive nu sunt afectate automat

Una dintre distincțiile importante privește situația dosarelor soluționate definitiv și cea a proceselor încă aflate pe rol.

Publicitate

Hotărârile definitive beneficiază de principiul autorității de lucru judecat și de protecția securității juridice. Decizia CJUE nu înseamnă că toate dosarele închise definitiv prin prescripție vor fi redeschise.

În schimb, în cauzele care nu au fost încă soluționate definitiv, instanțele vor trebui să analizeze efectele hotărârii europene înainte de a decide încetarea procesului penal.

Decizia ar putea influența inclusiv recursurile în casație sau alte căi de atac aflate în curs, în măsura în care dosarele respective privesc fraude grave care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Publicitate

Magistrații așteaptă motivarea integrală

Publicarea textului integral al hotărârii va fi esențială pentru stabilirea exactă a efectelor asupra practicii judiciare din România.

Judecătorii vor trebui să determine ce infracțiuni intră în categoria fraudelor grave, în ce condiții există un risc sistemic de impunitate și pentru ce perioade actele de procedură pot fi considerate întrerupătoare ale prescripției.

Hotărârea „Lin II” nu rezolvă toate controversele privind prescripția din România, însă oferă instanțelor naționale un nou reper obligatoriu în dosarele care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.