EDITORIAL: Prima zi de școală la Alba Iulia, cu politicieni agramați, preoți și copii plictisiți de banalități

Sub soarele de vară târzie, copiii se adună, alături de părinți, în curțile școlilor. E aglomerație și emoție. Au haine noi, flori, ghiozdane și sunt nerăbdători. Părinții, mulți dintre ei învoiți de la serviciu, aruncă priviri spre telefon și spre ceas: când începe?

Cei mai emoționați sunt cei din clasa zero. Sunt nerăbdători să o cunoască pe ”doamna” și să își vadă clasa și noii colegi.

Doar că, mai au de așteptat. Până acolo, mai e cale lungă. E ca la jocurile video: trebuie să treci de discursurile sforăitoare, pline de banalități, la nivelul următor.

Primii la rampă, preoții. În curtea unei școli din Alba Iulia, preotul cartierului chinuie cu ajutorul unui microfon adunarea de sute de copii și părinți.

Publicitate

Nu se aude mai nimic, iar Dumnezeu nu se bagă pe partea de boxe. Sau poate se bagă și tocmai a dat un semn pe care nu-l înțelege nimeni.

Emoția de la început a elevilor se transformă rapid în plictiseală. E timpul pentru politicienii care conduc din eșalonul 1 sau 2, instituțiile locale.

Boxele nu-i ajută nici pe ei, și nici cuvintele. Banalitățile curg în cascadă, nimic memorabil și nimic care să merite reprodus aici. Noroc că nu aude nimeni.

Unii au foi de pe care silabisesc chinuitor și, până la urmă, tragic pentru toată lumea. Alții încearcă discursuri libere, din care lipsesc predicatele, ideile și succesiunea firească a cuvintelor.

”Doamne ferește!” ar gândi preotul, dacă ar fi atent și dacă și-ar aminti cursul introductiv de retorică de la facultate.

Cei mici cască, iar cei mari își verifică telefoanele din minut în minut.

Politicienii dau înainte. N-au rușine, dar au imaginație. Își imaginează că dacă sunt văzuți la școală, părinții și profesorii vor da buzna la viitoarele alegeri și vor ștampila partidul lor.

Atât pot pe partea de marketing politic, atât fac.

Pentru că în afară de a vorbi la începutul școlii, popândăii care se cred oameni providențiali pentru comunitatea locală, nu sunt în stare de nimic.

Politicienii din eșalonul întâi (șefi de instituții, parlamentari, directori și alte ingrediente ale cremei de partid) caută școlile populare, unde sunt părinți cu bani, din mediul de afaceri sau de prin instituții.

Acolo vor să fie văzuți ei, dar nu scapă nici școlile celelalte: acolo sunt trimiși politicieni din eșaloanele 2 și 3.

Nu sunt destule școli în Alba Iulia față de câți politicieni pot partidele furniza la astfel de evenimente. Și nu e de mirare.

De zeci de ani, în Alba Iulia nu a fost construită nici o școală de stat nouă, de la zero. Nu cinci, doar una măcar, să vedem că se poate.

Ce caută atunci ei, la deschiderea anului școlar? Ce pot să îi învețe pe elevi, în afară de neputință, nepotism și nepricepere?

De la ei să așteptăm legi ale educației și strategii care să pregătească elevii pentru acest secol și nu pentru secolul trecut? ”România educată” de la niște ne-educați?

Și ca tabloul să fie complet, pe colivă s-a așezat și bomboana Nicolae Ciucă, maestrul onomatopeelor și regele banalităților. El a ales să plictisească în prima zi de școală elevii unui liceu din Blaj și a făcut-o ca la carte, ca să rămânem în domeniu.

De ce nu invită școlile să vorbească la deschidere antreprenori, tineri de succes, sportivi cu ani de muncă în spate, profesioniști într-un domeniu sau oameni care se ocupă cu știința și care ar putea deveni modele reale pentru cei mici?

Pentru că, nu contează ce spune formal legea, directorii sunt în mare parte tot niște atârnători pe la marginea activului de partid.