FOTO-VIDEO: Capre negre, în căutare de hrană şi un cerb, la doi paşi de camera de filmat. Ipostaze inedite din Parcul Natural Apuseni

Imagini mai puţin întâlnite, cu un grup de capre negre, au fost surprinse în Parcul Naţional Apuseni, de camere de filmare amplasate la puncte de hrană, în pădure. Tot cei care iubesc natura au avut o întâlnire “de gradul zero” cu un cerb roşu.

Departe de agitaţia oraşelor, natura dezvăluie imagini inedite, din adâncul pădurilor.

Caprele negre trăiesc de obicei în zone stâncoase, iar în sezonul cald au culoare brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă.

Animalul trăiește în grupuri de 15 – 30 de capre formate din capre tinere și femele. Această structură socială se schimbă în funcție de anotimp.

Se hrănesc cu măceşe, muguri și vlăstari de foioase sau conifere, frunze de plante diferite, iar iarna consumă mușchi sau licheni.

Cerbii au greutăți cuprinse între 180 – 300 kg. Îşi pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. Trăiesc până la vârsta de 18-20 ani, iar la 12-14 ani ajung la maturitate. î În perioada împerecherii, masculul mugește, bocănește sau boncăluiește.

Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun însă văzul este slab. Poate observa mai degrabă mişcarea decât figura omului. Se poate apropia de om la aproximativ 15 metri.

Se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și la câmpie, destul de des.

Iarna, hrana cerbului se compune din lujeri (tulpină sau porțiune de tulpină subțire la plantele erbacee și ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase), muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase) și concentrate.

sursa foto-video: Parcul Natural Apuseni (Facebook)