Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

FOTO/VIDEO: Onoruri militare pe ultimul drum, pentru un veteran de război din Alba. Momente emoționante la catafalcul unui EROU


Publicat

Un veteran de război care ar fi împlinit 100 de ani peste câteva luni, rănit pe frontul din Est, fiind vizitat în spital de Regele Mihai şi ulterior luat prizonier de ruşi până în 1946, a fost condus miercuri pe ultimul drum cu onoruri militare şi în sunet de goarnă.

Unul dintre tot mai puţinii veterani de război din Alba, sublocotenent în rezervă Nicolae Frăţilă, a lui Tian, din Sîncel, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial la Cotul Donului şi care, după 23 august 1944, a fost dus în prizonierat în Kazahstan, a fost înmormântat miercuri, aşa cum şi-a dorit, cu ceremonial militar.

Veteranul, ofiţer în rezervă, şi-a exprimat dorinţa ca pe ultimul drum să fie condus de către soldaţi, acest lucru fiind îndeplinit de un pluton al Batalionului 136 Geniu Apulum din Alba Iulia, a relatat corespondenta AGERPRES la Alba, Marinela Brumar.

Cei 24 de soldaţi conduşi de maiorul Adrian Popa au asigurat garda la sicriul acoperit cu drapelul tricolor şi au tras trei salve de foc.

De asemenea, un instrumentist de la Centrul de Cultură “Augustin Bena” Alba a interpretat la goarnă un imn funebru în momentul coborârii sicriului în mormânt.

f

Primarul Ilie Frăţilă a menţionat că, la solicitarea familiei, pentru a respecta dorinţa defunctului, a luat legătura cu autorităţile competente “pentru ca un erou al neamului românesc să fie înmormântat cu onoruri militare”.

Acest lucru a fost posibil şi datorită implicării directorului Cercului Militar Alba, Petruţa Pop, care derulează un proiect de omagiere a tuturor veteranilor de război din judeţ şi care, de asemenea, a ţinut să-l conducă, în semn de omagiu, pe ultimul drum pe Nicolae Frăţilă.

“Nu a fost un om oarecare, ci a făcut parte dintre aceia care şi-au pus viaţa pentru ca noi, astăzi, să fim liberi”, a spus, la slujba de prohod, preotul paroh din Sîncel, Vasile Brumar, care a afirmat că, din ceea ce i-a povestit Nicolae Frăţilă, credinţa şi dorul pentru cei de acasă l-au ajutat să reziste pe front şi, mai ales, în prizonieratul de peste un an şi jumătate.

f

Despre veteranul de război a vorbit şi istoricul Dan Ramf, cel care l-a şi intervievat pe Nicolae Frăţilă în urmă cu câţiva ani, amintirile din război şi lagăr ale acestuia fiind cuprinse, alături de memoriile altor veterani, în volumul “Bunicii noştri, eroii noştri”, tipărit la Editura Militară în 2017.

Încorporat în februarie 1942 la Regimentul 41 Artilerie din Braşov, după o scurtă perioadă de instrucţie, când a făcut un curs de trăgător de tun Oerlikon, Nicolae Frăţilă a ajuns, alături de unitatea sa, la Cotul Donului.

“Momentele de odihnă pe front le-a descris aşa: ‘noaptea dormeam cu capul pe muşuroi şi cu gândul tot la oi. De multe ori ne rezemam de puşcă şi aşa dormeam’.

A scăpat ca prin minune de mai multe ori. În timp ce se retrăgeau, i-au degerat degetele la picioare şi nu a mai putut umbla, fiind salvat de către doi soldaţi nemţi, care l-au pus într-un camion, ajungând astfel la spital în Zaporojie. Aici, l-a văzut din nou pe Regele Mihai, pe care-l mai întâlnise înainte de război, la Blaj, aflat în vizită la răniţi.

După un scurt concediu, s-a reîntors la unitate şi a ajuns pe front în Moldova. În 23 august 1944 a fost luat prizonier şi dus, mai întâi, în lagărul de la Bălţi. Cu trenul, alături de alţi soldaţi români, a ajuns în Lagărul 185 din Kazahstan, acolo unde a tras la jug, să ducă lemne. În martie 1946, a fost eliberat”, a spus istoricul.

Acesta a mulţumit Armatei Române că i-a dat onorul pentru ultima dată veteranului de război. Născut în 2 februarie 1920, Nicolae Frăţilă s-a căsătorit după ce s-a întors din prizonierat, în 1946.

A avut trei copii, o fată şi doi băieţi, iar după ce s-a pensionat de la Poşta CFR, s-a ocupat de munca la câmp. A rămas văduv în urmă cu şapte ani. În Sîncel mai trăiesc doi veterani de război, iar în Alba, mai puţini de 90.

Sursă: AGERPRES



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

1 Comentariu

1 Comment

  1. pilu

    miercuri, 17.07.2019 at 21:50

    Foaste bine ! Asta merita cu varf si indesat, nu ca aia care mor in accidente de masina prin Afganistan, Irak, etc.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ACTUALITATE

Pescari din Alba, amendați de Jandarmerie și ANPA. Au fost prinși la pescuit fără permis

Publicat

Trei persoane care au pescuit fără permis s-au ales cu amenzi, după un control făcut miercuri de Inspectoratul de Jandarmi Județean (IJJ) Alba și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), pentru prevenirea şi combaterea braconajului.

Este vorba despre două persoane din Mihalț și alta din Căpud, care au fost prinse la pescuit fără a deține permis de pescuit.

Cele trei persoane au fost sancţionate contravenţional, conform Ordonanței de Urgență nr. 23/2008, cu amenzi în valoare totală de 600 de lei, transmite IJJ Alba.

De la începutul acestui an, jandarmii au aplicat 32 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de 5.400 de lei pentru nerespectarea prevederilor legale privind pescuitul și acvacultura și au constatat o infracțiune – cazul unui bărbat care a capturat prin metoda „greblare” un pește din specia somn, cu lungimea de 1,2 metri, pe râul Mureș.

Vezi și FOTO: Bărbat din Aiud, surprins de jandarmi în timp ce aducea spre mal, din râul Mureș, un somn de 1,2 metri, capturat ilegal

Jandarmeria Alba atenționează că, în conformitate cu prevederile art. 58 din O.U.G nr. 23 din 2008 privind pescuitul și acvacultura, pescuitul recreativ/sportiv al oricăror specii de pește sau alte viețuitoare acvatice vii, efectuate fără permis în habitatele piscicole naturale constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 300 și 600 lei.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

FOTO: Povestea aurarilor din Munții Apuseni. Expoziție de artă fotografică și studiu etnografic, la Alba Iulia

Publicat

În spațiul expozițional al Centrului de Cultură „Augustin Bena” din Alba Iulia este expusă, în perioada 12 – 30 august, o expoziție de artă fotografică și studiu etnografic denumită „Aurarii din Munții Apuseni”. 

În arealul Buciumului au trăit aurarii, cei care exploatau și produceau aurul prin utilizarea șteampurilor. Aceștia îl amalgamau cu mercur și făceau câte o biluță de metal prețios, uneori de forma unei alune, alteori de forma unei nuci. Aurul acesta era apoi preschimbat în bani la Oficiul de Schimb al Aurului din Abrud, în schimbul căruia minerii obțineau dinamita necesară pușcării. Majoritatea aurarilor însă vindeau aurul prin rețele de contrabandă pentru că statul plătea puțin pe gramul de aur, iar oamenii munceau mult și pe un profit scăzut. Așa încât doar o cantitate redusă se preschimba la Oficiul de Schimb.

 

 

Cele mai bogate mine de aur erau în arealul satului Bucium Poieni, în masivul Corabia, erau minele de la Frasin, care era situat la întretăierea satelor Bucium Șasa și Bucium Muntari și la Rodu, zonă aparținând satului Bucium Muntari, dar aflată în vecinătate cu Abruzelul.

Munca în mină şi celelalte activităţi de suprafaţă erau manuale. Cu timpul, organizarea minelor a devenit mai eficientă. „Târdăşia”, adică acea asociere a minerilor care investeau în deschiderea și exploatarea unei galerii, putea angaja personal specializat, structurat într-o ierarhie complexă, cu sarcini clare.

 

Cel mai mare în grad era fierendaten-ul, un fel de director de exploatare, om cu multă experienţă. Al doilea în grad era „oberul”- maistrul principal, urmat în ierarhie de „homan”- maestrul de galerie.

Minerii propriu-zişi erau băieşii. Ei lucrau doar în abataj, în timp ce rânzarii erau cei care scoteau piatra până la gura minei în fiecare zi, de luni până vineri. Iar sâmbăta, întotdeauna, se făcea împărţirea minereului conform părților de mină pe care le avea fiecare dintre cei care lucrau pe mină.

 

Chiar dacă toţi angajaţii aveau un contract clar referitor exploatarea aurului și la concesionarea părților de mină totuși, ca o măsură de precauție suplimentară, de la străjeri până la firendateni, toți erau puşi să jure că nu se vor atinge de aur.

În perioada interbelică terenurile aurifere din zona Buciumului erau concesionate societăţilor „Aurul” şi „Concordia”. Oamenii aveau dreptul de a lua piatră numai din zona de unde îşi cumpăraseră acest drept. Zona putea fi bogată sau săracă în minereu aurifer, după cum era norocul fiecăruia. Munca era în schimb la fel de dură, iar sudoarea la fel de abundentă.

Minereul era scos de pe baie cu roaba sau cu sacul în spinare, iar unde galeria se lărgea era scos cu râzna, care era un vagonet de lemn împins pe șine de către băieș. Transportarea minereului de la mină la şteampuri se făcea cu animalele de povară, de către membrii familiei sau de către alte persoane, plătite săptămânal.

Unii mergeau cu caii cu corfele, alții cu boii cu carele, iar Geo Bogza, impresionat de munca brută pe care o desfăşurau aceşti oameni, avea să exclame, după vizita pe care a făcut-o în Apuseni: „Mineri chinuiţi ca la Roşia Montană nu se mai pot întâlni în nici o altă parte a lumii”. În realitate, la fel trăiau și minerii buciumani, căci munca pe mină însemna un consum fantastic de energie.

​Iată cum relatează Vădan Nicolae de pe Valea Abruzelului procedeul obținerii aurului: „Minereul se scotea de pe mină cu calul cu corfele. Astea erau nişte împletituri din lemn de alun sub formă de coşuri puse de o parte şi de alta a calului. Minereul se aducea la şteampuri, care aveau câte trei sau șase săgeţi. La capătul săgeţilor era o piatră de granit, prins într-un cerc de fier pe stâlpul acela de lemn. Apa cădea pe o roată ca de moară care punea în mişcare săgeţile ce cădeau în contratimp şi măcinau minereul. Minereul după ce era mărunţit i se dădea drumul într-un fel de jgheab odată cu apa şi de acolo se alegeau firele de aur cu şaitrocul. Se tot mişca şaitrocul acela până ieşeau la suprafaţă firele de aur.

​Majoritatea oamenilor erau săraci. Cei săraci luau în picioare ciorapi de lână făcuţi de femei şi călcau prin albia Abruzelului şi firicelele de aur de pe fundul velii se prindeau de ciorapi. Să desculţau şi scuturau ciorapii pe hârtie. Firele de aur, aşa ca nisipul, le puneau într-un săculeţ de piele şi le prelucrau. Şi făceau acolo câteva grame de aur de pe urma cărora, după ce le schimbau în monedă, îşi cumpărau bucate, de aveau ce mânca”.

​Tehnologia obținerii aurului nu era nici simplă, dar nici extraordinar de complexă. Oamenii foloseau forța apei de pe văi, dar în mijlocul verii apa scădea și atunci șteampurile se opreau, spre deosebire de Roșia Montană care avea avantajul tăurilor antropice, construite începând cu secolul al XVIII-lea, în timpul împărătesei Maria Tereza, care ofereau un surplus de apă pe timpul verii și deci șteampurile funcționau mai mult timp.

Oamenii nu risipeau apa și fiecare dintre ei o colecta pe niște șanțuri numite iazuri, aceeași apă era direcționată apoi de la șteampul care o folosea printr-un sistem de ceterne de lemn și o direcționa la un alt iaz și de aici la un alt șteamp.

O întreagă industrie a aurului a funcționat în acest fel până în 1948 când prin legea naționalizării minele au fost închise și sigilate, aurarii și-au pierdut dreptul de concesionare stipulat prin contracte, șteampurile au fost oprite, iar aurarii somați să cedeze aurul. Pentru că s-au opus au fost ridicați de către dubele Securității și anchetați, bătuți crunt până când au cedat aurul obținut de ei cu multă trudă.

S-a încheiat astfel o perioadă de exploatare a aurului care dăinuia de sute de ani și odată cu ea s-a renunțat și la o tehnologie care astăzi pare romantică, dar care ascundea multă muncă și era un mijloc important de trai pentru moții buciumani.

sursa: Centrul de Cultură „Augustin Bena”

foto: Vasile Sârb

text: prof. dr. Mirela Crâsnic

Reprezentanții Centrului de Cultură „Augustin Bena” din Alba Iulia mulțumesc localnicilor din comuna Bucium, județul Alba, cu sprijinul cărora au fost realizate ședințele foto.

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Un bărbat din Alba Iulia a alimentat la o benzinărie din oraș, dar nu a plătit. S-a ales cu dosar penal pentru furt

Publicat

scumpiri

Poliţiştii Biroului de Ordine Publică din Alba Iuia l-au depistat pe un bărbat de 35 de ani, din Alba Iulia ca persoană bănuită de comiterea unui furt semnalat poliţiei la data de 12 august 2020, în jurul orei 13.00, de către reprezentanţii unei staţii de carburanţi din Alba Iulia, au transmis reprezentanții IPJ Alba, într-un comunicat de presă. 

Se pare că, bărbatul ar fi alimentat autoturismul pe care îl conducea, fără ca ulterior să mai plătească contravaloarea combustibilului.

Față de bărbat, cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Un tânăr din Unirea și-a amenințat iubita cu bătaia. Nu mai are voie să se apropie de ea pentru 5 zile

Publicat

politie, IPJ, masina politie

Polițiștii din Unirea au emis un ordin de protecție provizoriu față de un bărbat care și-a amenințat concubina. Are și dosar penal pentru amenințare.

Potrivit IPJ Alba, la data de 12 august 2020, în jurul orei 11,00, o tânără de 19 ani, din Unirea, a sesizat poliția cu privire la faptul că a fost amenințată de concubinul său.

Din primele cercetări efectuate de polițiști a rezultat că în noaptea de 11/12 august, tânărul, în vârstă de 22 de ani, în urma unui unor discuții în contradictoriu, și-ar fi amenințat concubina cu acte de violență.

Polițiștii au aplicat formularul de evaluare al riscului, iar în urma interpretării acestuia a rezultat că se impune emiterea unui ordin de protecție provizoriu, tânărului fiindu-i interzis sa se apropie de concubina sa.

Față de acesta a fost întocmit și dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate