Lucrări de asigurare a versanților împotriva căderilor de pietre pe DN 67C Transalpina, în Alba. Licitație, lansată în SEAP

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) alocă aproape 47 de milioane de lei pentru asigurarea versanților pe șapte sectoare din drumul național DN 67 C – Transalpina, între lacul Obreja de Căpâlna și lacul Oașa.

Lucrările sunt necesare deoarece există pericolul de producere a accidentelor datorate căderilor de pietre. 

CNAIR, prin DRDP Cluj a lansat pe 13 octombrie, în SEAP, o licitație pentru asigurarea versanților contra căderilor de pietre pe mai multe sectoare de drum de pe DN 67 C – Transalpina.

Valoarea totală estimată a contractului este de 46.916.405,55 de lei, fără TVA. 

Drumul Național DN 67 C – Transalpina este drum național secundar din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii tronsonul de drum dintre Rânca și Obârșia Lotrului.

DN 67 C străbate patru județe – Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba – traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județele Gorj și Vâlcea, unde se prezintă ca o „șosea de creastă”, trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Sectoarele de drum pe care sunt necesare lucrări

Potrivit documentației, lucrările de asigurare a versanților împotriva căderilor de pietre sunt necesare pe următoarele sectoare:

• km 80+500-81+000 partea dreaptă
• km 88+500-89+000 partea dreaptă
• km 91+000-91+800 partea stângă
• km 102+750-103+000 partea stângă
• km 126+000-127+000 partea dreaptă
• km 112+000-114+000 partea dreaptă
• km 127+000-128+000 partea stângă

Lucrări pentru asigurarea versanților

În urma întocmirii proiectului tehnic de execuție se propun următoarele lucrări:

1. Dislocarea blocurilor de rocă cu risc de prăbușire (cod: DR – dislocare blocuri de piatră aflate în echilibru precar prin rănguire)

Soluția este compusă din următoarele lucrări principale

• Inspecția vizuală cu dispozitive optice de observare în detaliu a blocurilor de rocă cu risc major de desprindere și care pot fi îndepărtate cu mijloace manuale, mecanice și eventual cu explozibil în cantități reduse introdus în crăpăturile dintre blocurile de rocă (numai în cazul rocii fisurate în loc).
• Închiderea circulației rutiere pe o durată bine determinată în cursul zilei, în care valorile traficului sunt cele mai scăzute.
• Dislocarea blocurilor de rocă de către specialiști în lucrări de derocări miniere de pe versanți cu înălțime mare și în care există riscul permanent de desprindere accidentală a blocurilor de rocă. Ținând cont că rocă este foarte fisurată și crăpată, volumul de rocă dislocat poate fi mai mare decât cel estimat în cadrul documentației tehnice, acest fapt ducând la închiderea circulației pe o perioadă mai mare de timp.
• Tăierea și îndepărtarea vegetației (preponderent arbuști) este necesară pentru dezafectarea rocilor stâncoase suspendate de rădăcinile înfipte între planurile de stratificație. Nu se recomandă tăierea copacilor ce nu prezintă semne de înclinare sau care sunt ferm ancorați în teren.
• Realizarea unor bariere provizorii din dulapi de lemn amplasate pe banda din amonte, pentru limitarea împrăștierii materialului în timpul dislocărilor rocilor și/sau îndepărtării deluviului afectat deja de alunecare.

2. Realizarea unei structuri de reținere a blocurilor de rocă ce se desprind din versant, prin intermediul unui zid de sprijin de greutate din gabioane amplasat la baza versantului, paralel cu tronsonul de drum afectat (cod intervenție G – gabion)

Soluția de consolidare vizează realizarea unui zid de sprijin paralel cu DN 67 C, încastrat în zona de alteraţie de la baza taluzului și/sau în gnai, elevația zidului având o înălțime de circa 3-4 metri; în vederea reținerii eventualelor blocurilor desprinse de sub bariera de protecţie. Zidurile de sprijin vor avea înălțimea elevației astfel încât în spatele acestora să rezulte un spațiu de gardă de minim 1 m, pentru a putea colecta materialul alunecat de pe versant.

Soluţia de zid de sprijin propusă: zid de greutate din gabioane. Detritusul colectat în spatele sau pe coronamentul zidului de sprijin se va evacua la nevoie; materialul colectat poate fi utilizat ulterior ca terasament pentru diverse lucrări de rambleiere.

3. Sistem de protecție a versanților cu plase ancorate (cod P – plase)

Structurile flexibile de stabilizare a versanţilor sunt destinate stabilizării şi asigurării versanţilor împotriva desprinderii de blocuri de diferite dimensiuni ca urmare a alterării sau erodării suprafeței sub influenţa agenţilor atmosferici şi/sau altor factori externi, precum vegetația, vibrații, cutremure, activitatea animalelor sălbatice sau factorul antropic (activitatea umană).

4. Sisteme de retenție a blocurilor desprinse din versant (cod B)

Structurile tip barieră de protecţie împotriva căderii blocurilor de rocă protejează împotriva impactului produs de corpurile solide (blocurile de rocă) aflate în cădere.
Astfel sunt protejate diferite obiective și bunuri împotriva avarierii sau distrugerii și se elimină riscul pierderii de vieți omenești.