Nemulţumiri ale Sindicatului „Viitorul Mineritului” din Roşia Montană

Sindicatul Viitorul Mineritului din Roşia Montană a transmis un comunicat în care îşi exprimă o serie de nemulţumiri şi reia susţinerea faţă de proiectul minier din zonă. Vă prezentăm acest comunicat, integral:

„De câteva zile, suntem martorii unei noi șarade mediatice, pusă la cale de niște personaje care se erijează în mari luptători pentru cauza Roșiei Montane, de câte ori vine vorba de mediatizare, de atenția presei.

În timp ce o parte din membrii Sindicatului Viitorul Mineritului erau în județul Buzău, scoțând din nămeți la lumină peste 100 de case, Asociația Alburnus Maior se laudă cu farsele pe care le pune la cale. Nu e treaba noastră să ne întrebăm cât de etic sau serios este ca un om cu pretenția de bună credință să se dea drept altcineva și să pună într-o situație penibilă oficialii unei federații sportive. Iar apoi să se mai și laude cu isprava sa! E treaba federației respective și a justiției.

Ceea ce dorim noi să spunem răspicat este că aceste acțiuni penibile reprezintă perfect întreaga atitudine a acestor <salvatori>, arată dincolo de orice îndoială neputința lor de a face nimic real, concret, incapacitatea lor de a aduce soluții reale pentru oamenii din Roșia, pe care pretind că îi salvează, cu fiecare mare inițiativă mediatică. Mai mult decât atât, această atitudine demonstrează că nu le pasă câtuși de puțin de oameni și de viitorul zonei, ci s-au lăsat seduși de iluzia activismului din fața calculatorului, la căldurică.

Ceea ce vreau eu să spun e că la Roșia Montană, astăzi, 2000 de suflete speră să înceapă proiectul minier, pentru că oamenii știu că mineritul este ceea ce a ridicat această localitate și tot el îi va readuce prosperitatea, pe termen lung, 1.500 de oameni din zonă au ieșit recent în piața din localitate ca să ceara locuri de muncă, într-o zonă în care peste 80% dintre locuitori nu au nici măcar salariul minim, ca să le cumpere mâncare la copii.

Tot ce ne-au <oferit> Alburnus Maior și alți opozanți istorici ai mineritului au fost sugestii idilice de cum putem noi trăi din culesul ciupercilor și din împletirea coșurilor de nuiele. Le mulțumim și îi așteptăm la Roșia Montană, unde, într-o scurtă drumeție, la vară pot culege câteva ciuperci, iar dacă reușesc să producă două coșuri de nuiele promitem să punem mână de la mână, din sărăcia noastră, să le cumpărăm.

Suntem sătui să tot auzim minciuna că Roșia Montană e zonă monoindustrială și că nu se poate face nimic altceva în zonă, din cauza proiectului minier. Am dori să rețină toată lumea că proiectul minier se va întinde pe 25% din suprafața comunei, iar pe restul de 75% oricine e liber să facă orice afaceri dorește. Au venit opozanții să propună vreodată investiții concrete, care să dea de lucru oamenilor și să-i ajute să se salveze, cu adevărat? Nu! E mai simplu să rânjești satisfăcut în fața unui calculator, gândindu-te cu admirație ce reușite extraordinare ai repurtat!

Noi suntem roșieni, *noi* ne dorim cu adevărat ca Roșia Montană să aibă un viitor. Și știm sigur că viitorul nu se construiește prin farse stupide și șarade infantile, ci prin investiții, prin eforturi, prin solidaritate. Luptându-ne pentru demararea proiectului minier Roșia Montană, avem încredere că luptăm pentru viitorul Roșiei și pentru ca mineritul să redevină ceea ce era cândva: un motor al economiei românești.

Noroc bun!

Cristian Albu, președinte,

Sindicatul Viitorul Mineritului, Roșia Montană”