Prostituția, legală în Alba Iulia interbelică. Femeile care o practicau erau obligate să se înregistreze la Poliţie şi să meargă la control medical

În perioada interbelică prostituția era legală. La Alba Iulia cele mai multe prostituate care munceau „cu acte în regulă” îşi făceau meseria la „Hotel Bulevard“ şi „Hotel Dacia“. Mare parte dintre aceste femei erau şcolite, iar unele cunoşteau chiar trei limbi străine. Bordelurile funcţionau legal în oraș mai ales după 1936, dar şi în anii celui de-al doilea război mondial.

Dovezi grăitoare se găsesc în documentele deţinute de Arhivele Naţionale Alba. Femeile care practicau prostituţia erau obligate să se înregistreze la Poliţie şi să meargă lunar la un control medical.

Chiar dacă au fost uitate de clienţi, practicantele şi-au asigurat intrarea în paginile de istorie. La Arhivele Naţionale Alba se găsesc documente cu date şi fotografii despre prostituatele care colinadu bordelurile oraşului.

„Dosarul prostituatelor“ a fost întocmit de Chestura de Poliţie şi folosea pentru a le identifica pe cele care lucrează clandestin, care nu au analizele medicale la zi sau pe cele bolnave de sifilis. În perioada 1939-1941 în evidenţele Poliţiei Alba Iulia erau 89 de prostituate „legale“. Descrierea era una în detaliu. Pe lângă datele de identificare, în registru apare descrierea fizică, nivelul de educaţie, limbile străine cunoscute, dar şi numele restaurantului sau cafenelei unde îşi practicau meseria. Din documente rezultă o monitorizare atentă din partea Poliţiei. Orice plecare în „interes de serviciu“, într-o altă localitate din ţară trebuia anunţată şi bifată în registrul cu evidenţa. Toate prostituatele erau majore. Din documente rezultă că bordelurile funcţionau pe lângă hoteluri, restaurante şi cafenele. Este menţionat doar un singur caz de prostituţie, la Ighiu.

Stabilementul care atrăgea ca un magnet prostituatele şi implicit clienţii era Hotelul „Bulevard“, FOTO Prostituate în Alba în perioada interbelică situat pe Strada Vasile Alecsandri. Alte bordeluri funcţionau la Restaurantul-cafenea „Dacia“ de pe strada Bucovinei şi la „Turcu“, ambele în apropierea centrului oraşului. În zona Gării era „Răcuciu“, pe strada Barbu Lăutaru era un „cuibuşor de nebunii“ la Restaurantul „Cibu“, iar pe strada Vasile Lucaciu la Restaurant „Maniţiu “

Şi la Restaurantul „Roşca“ de pe strada Regiment 5 Vânători era funcţional un bordel. Alte locuri preferate de practicante erau restaurantele „Marcu“ de pe strada Traian, „Struguru de aur“ şi „Casa Meseriaşilor“ de pe Unirii, „Dădârlat“ de pe Coandă, „Furdui“ din „Lumea Nouă“ şi „Tanţiu“ de pe strada Berthelot. Fetele bine educate erau de găsit la Hotelul „Bulevard“. Nuşi, una dintre practicantele vestite de aici, era absolventă de liceu, cunoştea mai multe limbi străine şi avea opt ani de prostituţie la vârsta de 28 de ani. Cea mai „longevivă“ damă de companie de la Bulevard era Eli, cu 11 ani de prostituţie certificaţi prin acte. Pe lângă damele educate îşi duceau viaţa şi cele cu patru clase şi chair fără nicio clasă. Fechete, spre exemplu, nu avea părinţi şi era şi mama unui copil.

La Bulevard, fetele erau oficial prostituate, fiind trecute sub această denumire şi în registrele poliţiei. La celelalte stabilimente, fetele erau servitoare, „cafegioaice“, casiere şi servante. La „Dădârlat“ exista chiar şi o bucătăreasă care se prostitua. Fetele care îşi practicau meseria în bordelurile frecventate de persoane din clasa medie locuiau chiar „la locul de muncă”. Plăteau chiria şi întreţinerea chiar din câştiguri. Printre clienţii bordelurilor erau muşterii din toate categoriile sociale, de la soldaţii spilcuiţi şi cu mănuşi albe, până la simpli muncitori.  După pretenţii şi buzunar, fiecare putea găsi românce, unguroaice, evreice, de la dudui cochete, fardate până la fete durdulii, „de toată mâna“.

Plângeri la poliţie În dosarul de la poliţie erau şi declaraţii ale unor informatori privind situaţia de pe străzi. „Se discută în oraş faptul că localitatea noastră este de un timp încoace împânzită de o mulţime de prostituate (femei stricate) din toate părţile, fără ca Poliţia să ia vreo măsură. În special în zilele de sărbători, acestea se ţin lanţ pe străzi cochetând cu militari şi făcând glume cu conţinut imoral. Mai ales fetele tinere din societatea bună sunt foarte indignate de acest caz, spunând că ele nu mai pot ieşi la plimbare din cauza acestora, care le compromit pe toate“, se susţine într-o astfel de informare înregistrată în 5 iulie 1942 de „informatorul nr. 91“.

Tot în arhive descoperim şi plângeri ale unor cetăţeni cu privire la activitatea „scandaloasă“ a prostituatelor. „Pe strada noastră locuieşte o persoană, zisă Livia, fostă locuitoare la Hotelul Bulevard care şi astăzi continuă acea meserie murdară, astăzi când avem o ţară democrată şi dă posibilitatea oricui să muncească dacă vrea. Această persoană nu vrea decât să umble luxos îmbrăcată şi să cheltuiască zilnic 50, 60 de mii pe dulciuri şi fructe. Dar noi nu mai puem suferi zi şi noapte scandalurile. Noi muncim ziua, iar noaptea vrem linişte. Avem copii care ne întreabă de ce merg soldaţii sovietici în casa din vecini. Vă rugăm să faceţi mutarea ei mai la periferie. Vă rugăm să rezolvaţi acest caz destul de înjositor într-un oraş mic ca Alba Iulia“, se afirmă în plângerea locuitorilor de pe strada General Grigorescu, adresată chestorului municipiului Alba Iulia în martie 1946. Activitatea de prostituţie a continuat câţiva ani după război, dar, în final, a fost interzisă de regimul comunist.