România, printre țările UE cu cea mai mică creștere a costurilor salariale. Avans de doar 1,8% într-un an

România și Luxemburg au înregistrat cea mai redusă creștere din Uniunea Europeană a costurilor orare cu salariile în trimestrul al doilea din 2026. Avansul a fost de numai 1,8% față de aceeași perioadă din 2025, în timp ce în Bulgaria costurile salariale au urcat cu aproape 10%.

La nivelul întregii Uniuni Europene, costul orar total cu forța de muncă – care include atât salariile, cât și costurile nesalariale suportate de angajatori – a crescut cu 3,2%, potrivit celor mai recente date Eurostat.

Datele publicate miercuri, 16 septembrie, de Eurostat arată o temperare a ritmului de creștere a costurilor cu forța de muncă în Europa, dar și diferențe importante între statele membre.

Publicitate

În trimestrul al doilea din 2026, costurile orare totale cu forța de muncă au crescut cu 3,1% în zona euro și cu 3,2% în Uniunea Europeană, comparativ cu perioada aprilie-iunie 2025.

România și Luxemburg, cea mai mică majorare a costurilor salariale din UE

Diferențele dintre state sunt mult mai vizibile în cazul componentei reprezentate de salarii.

România și Luxemburg au avut cele mai mici creșteri anuale ale costurilor orare cu salariile, de 1,8% fiecare. Urmează Franța și Italia, ambele cu o creștere de 2,1%.

La polul opus, cele mai mari majorări au fost înregistrate în Bulgaria, cu 9,9%, Lituania, cu 9,6%, și Croația, cu 8,9%.

România se află astfel la o distanță considerabilă atât de media europeană, cât și de alte economii din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește ritmul anual de creștere a componentei salariale a costului muncii.

Procentul de 1,8% nu reprezintă evoluția costului total al forței de muncă în România. Eurostat îl raportează explicit pentru costurile orare cu salariile, una dintre cele două componente ale costului total suportat de angajator.

Ce intră în costul orar cu forța de muncă

Costurile totale cu forța de muncă sunt formate din două componente principale: salariile și remunerațiile, pe de o parte, și costurile nesalariale, pe de altă parte. Acestea din urmă includ în principal contribuțiile sociale suportate de angajator.

Indicele costului forței de muncă măsoară evoluția costului total suportat de angajator pentru o oră lucrată. Datele sunt exprimate în termeni nominali, ceea ce înseamnă că nu sunt ajustate pentru evoluția prețurilor și inflație.

Prin urmare, o creștere nominală de 1,8% a costurilor salariale nu înseamnă automat o creștere cu 1,8% a puterii de cumpărare a angajaților.

În UE, salariile și costurile nesalariale au crescut cu 3,2%

În ansamblul Uniunii Europene, cele două mari componente ale costului muncii au evoluat în același ritm.

În trimestrul al doilea din 2026, comparativ cu aceeași perioadă din 2025, costurile orare cu salariile au crescut cu 3,2%, iar componenta nesalarială tot cu 3,2%.

În zona euro, creșterea a fost de 3% pentru salarii și remunerații și de 3,2% pentru costurile nesalariale. Costul total orar a avansat astfel cu 3,1%.

Construcțiile, sectorul cu cea mai mare creștere a costului muncii

Datele Eurostat permit și o comparație între principalele sectoare ale economiei.

În economia de business din UE, costurile orare totale cu forța de muncă au crescut cu 3,1% față de trimestrul al doilea din 2025.

Cel mai mare avans dintre marile sectoare a fost în construcții, de 3,9%, urmate de servicii, cu 3,1%, și industrie, cu 3%.

În zona euro, construcțiile au înregistrat de asemenea o majorare de 3,9%, față de 3% în servicii și 2,9% în industrie.

Pentru activitățile predominant non-business – categorie în care Eurostat include administrația publică, educația, sănătatea și asistența socială, artele și alte servicii – costul orar cu forța de muncă a crescut cu 3,3% în UE și cu 3,1% în zona euro.

Imobiliarele, creșteri ale costurilor orare salariale din UE

Cele mai mari creșteri ale costurilor orare cu salariile din Uniunea Europeană au fost înregistrate în activitățile imobiliare, cu 5,7%.

Au urmat alte activități de servicii, cu 5,1%, și activitățile de servicii administrative și suport, cu 4,8%.

La celălalt capăt al clasamentului, costurile salariale au crescut cu numai 1,5% în industria extractivă și cu 1,7% în sectorul artelor, divertismentului și activităților recreative.

În activitățile profesionale, științifice și tehnice, Eurostat indică chiar o scădere de 0,4% a costurilor orare salariale la nivelul UE față de trimestrul al doilea din 2025.

Ritmul de creștere a costului muncii a încetinit în UE

Datele indică și o încetinire față de începutul anului.

În primul trimestru din 2026, costul orar cu forța de muncă crescuse cu 3,2% în zona euro și cu 3,6% în Uniunea Europeană, în ritm anual. În trimestrul al doilea, avansul s-a redus la 3,1%, respectiv 3,2%.

În cazul României, datele Eurostat pentru primul trimestru indicau o creștere anuală de 3,8% a costului total orar cu forța de muncă, componenta salarială având tot un avans de 3,8%. În trimestrul al doilea, creșterea componentei salariale a coborât la 1,8%.

Ce arată indicatorul Eurostat

Indicele costului forței de muncă este un indicator urmărit inclusiv pentru efectele pe care costurile salariale le pot avea asupra prețurilor și competitivității economiei.

Eurostat explică faptul că majorarea costurilor cu forța de muncă poate contribui la presiunile inflaționiste atunci când firmele transferă costurile mai mari în prețurile produselor și serviciilor, în special dacă acestea nu sunt compensate de o creștere a productivității.

Datele sunt ajustate pentru diferențele de calendar și acoperă ceea ce Eurostat denumește, pentru simplificare, „întreaga economie” – sectoarele B-S din clasificarea NACE, fără agricultură, silvicultură și pescuit, activitățile gospodăriilor în calitate de angajatori și activitățile organizațiilor extrateritoriale. Eurostat avertizează, de asemenea, că datele trimestriale, în special cele mai recente, pot fi revizuite ulterior.