Sportivi de legendă: Povestea lui Iosif Sârbu din Șibot, primul campion olimpic român. A fost cel mai bun trăgător al lumii

Puțină lume cunoaște povestea unuia dintre sportivii legendari ai județului Alba, Iosif Sârbu. Agerpres i-a dedicat marți un documentar special. La 27 de ani, Iosif Sârbu aducea primul aur olimpic obţinut vreodată de un sportiv român.

Iosif Sârbu s-a născut la 21 septembrie 1925 la Şibot, în apropiere de Cugir.

A început să practice tirul sub îndrumarea tatălui său Dănilă Sârbu, armurier la poligonul de tir al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică și a câştigat Cupa Bucureştiului, la 14 ani, la arma sport, cinci focuri, poziţia culcat.

În 1946 a câştigat titlul naţional de tir la arma liberă poziţia în picioare. Legitimat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, a reuşit să strângă peste 50 de titluri de campion naţional, fiind deţinătorul a numeroase recorduri naţionale.

În 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki ţintea punctajul maxim, respectiv 400 de puncte, realizat la nivel mondial de sportivul american Jackson, potrivit volumului ”Campionii Secolului XX” (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000). Poligonul Malmi găzduia întrecerea olimpică la tir, poziţia culcat.

”Mi-am spus, în gând, să le arăt cine suntem că nu prea auziseră de noi”

Nume sonore ale disciplinei olimpice se reuneau la start pentru adjudecarea medaliei olimpice, printre acestea finlandezul Mantari şi rusul Boris Andreev.

Mult mai târziu avea să declare pe marginea momentului olimpiadei de la Helsinki: ”Mi-am spus, în gând, să le arăt cine suntem că nu prea auziseră de noi”.

A reuşit 33 de focuri în centrul ţintei, spre deosebire de 28 ale rusului Boris Andreev. A reuşit cele 400 de puncte atât de mult ţintite.

Pentru prima dată, imnul naţional al României se auzea la o ediţie a Jocurilor Olimpice.

La 27 de ani, Iosif Sârbu aducea primul aur olimpic obţinut de un sportiv român. Reuşita lui Iosif Sârbu a umplut de bucurie pe tatăl său, care-i fusese primul antrenor din carieră, punându-i arma de tir în mâini.

Inovație de nevoie, după ce i-a fost afectat un ochi

Efortul consistent depus în timpul antrenamentelor şi competiţiilor avea să-i afecteze ochiul drept, medicii l-au sfătuit să renunţe pentru a nu-şi periclita vederea, conform cosr.ro.

Dârzenia-i caracteristică a fost motorul care l-a propulsat să meargă mai departe şi să caute soluţii.

Pe fondul lipsei de informaţii şi a accesului restrâns la posibilităţile de a găsi soluţii în ţară, a scris prietenului său, finlandezul Pauli Aapeli Janhonen, cu care legase o prietenie la concursurile mondiale de la Oslo, şi a reuşit să realizeze un dispozitiv, care ulterior avea să fie şi brevetat de Statele Unite în 1955, prin care muta viziera de la ochiul drept la ochiul stâng.

Izvor de încurajare în demersul său l-a reprezentat situaţia sportivului maghiar Takacs care în urma unui accident în care şi-a pierdut mâna dreapta s-a antrenat să poată trage cu mâna stângă.

În 1956 la Olimpiada de la Melbourne a ocupat locul 5 la 50 de metri puşcă poziţia culcat, precum şi locul 7 la 50 de metri puşcă la trei poziţii, potrivit https://www.cosr.ro/.

În 1957 avea să câştige Internaţionalele României cu 1.776 puncte şi competiţia internaţională organizată la Kiev. La Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 ocupă locul 12 la puşcă 50 de metri poziţia culcat. În 1961, la 40 de ani, ocupă locul 4 la Campionatele Mondiale de la Cairo.

Simultan activităţii competiţionale, a fost instructor şi antrenor de tir în perioada 1949-1964, fiind component al colectivului de antrenori al Clubului Sportiv al Armatei Steaua.

A activat şi în cadrul catedrei de tir a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. În 1963 îşi încheie activitatea competiţională cu un titlu naţional.

A fost Maestru Emerit al Sportului

La 23 septembrie 1964, în poligonul de la Tunari, cere un pistol de calibru mare cu butoi. Cu puţin timp înaintea orelor prânzului, se încheia tragic viaţa primului sportiv român medaliat cu aur la Jocurile Olimpice – cel care descria competiţia de tir drept ”catedrală a sportului”.

La 26 septembrie 1964 a fost înmormântat la Cimitirul Ghencea Civil. I-a avut alături pe toţi colegii trăgători. În localitatea natală, Şibot, mărturie permanentă peste timp generaţiilor viitoare, se află bustul primului campion olimpic al României – Iosif Sârbu.

Sursă: Agerpres

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News