Traian Berbeceanu îşi lansează cartea „Radiografia unei mârşăvii judiciare”. Volum despre lupta împotriva crimei organizate

Fostul șef al BCCO Alba Iulia, Traian Berbeceanu şi-a lansat cartea autobiografică numită „Radiografia unei mârşăvii judiciare”. Volumul cuprinde memoriile recente ale unui polițist angajat în lupta împotriva crimei organizate din România. Din funcția de șef al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Alba Iulia, Traian Berbeceanu a trăit evenimente care merită consemnate de istoria contemporană și care constituie o mărturie asumată în totalitate de către autor.

„Între coperțile acestei cărți vă sunt dezvăluite modalitățile perfide și ilegale prin care reprezentanți ai unor instituții judiciare și-au dat mâna cu lideri ai crimei organizate, sprijiniți fiind de lucrători ai serviciilor de informații, urmărind inculparea mea cu orice preț pentru fapte imaginare și înlăturarea mea de la conducerea Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Alba Iulia. Toate aceste acțiuni au fost generate de teama că, împreună cu echipa mea, obținusem probe care ar fi putut conduce la demararea unor dosare penale pe numele unora dintre ei, la redeschiderea unor cauze în care fuseseră anterior cercetați ori la inițierea unor cercetări disciplinare”, spune Traian Berbeceanu despre volum.

Traian Berbeceanu a condus Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia, care are competenţă în judeţele Alba, Hunedoara şi Sibiu, din anul 2005 până în 2011. În 2007 a primit distincţia de poliţist al anului în România pentru destructurarea unei grupări specializate în furt de fier vechi din judeţul Hunedoara, denumită „Hidra”. Un număr de 49 de persoane au fost atunci trimise în judecată pentru activităţi de furt de fier vechi în valoare de milioane de euro din zona industrială a municipiului Hunedoara. De la momentul respectiv, BCCO Alba Iulia a ocupat în fiecare an primul loc pe ţară în competiţia cu structurile similare. Supranumit “Comisarul Cattani”, Berbeceanu este unul dintre cei mai apreciați polițiști din România, recunoscut pentru integritate și eficiență.

„Nu am fost mereu poliţist! După absolvirea Universităţii Tehnice din Petroşani, am încercat o carieră didactică predând fizica şi discipline tehnice la două licee. Mi-au plăcut elevii, întâlnindu-ne cu drag şi astăzi, însă mi-am dat seama relativ repede că meseria de dascăl nu mi se potrivea. Nu semănam cu mama! Aşa că mi-am zis să încerc profesia de poliţist, sperând ca măcar cu tatăl meu să semăn. Am început ca locotenent judiciarist al Poliţiei Municipiului Deva. Vreme de cinci ani am avut în responsabilitate investigarea infracţiunilor comise cu violenţă. Eram atât de hotărât şi implicat, încât nici măcar nu acceptam ideea că, vreodată, aş putea să mai fac şi altceva. Apoi m-am îndrăgostit iremediabil de soţia mea, care, întâmplător, este fata şefului meu de atunci, şi am întemeiat o familie. Ulterior, soarta m-a împins către structurile de combatere a crimei organizate. Am fost pe rând ofiţer antidrog, şef de serviciu, iar după aceea am condus BCCO Alba Iulia, una dintre cele mai performante structuri ale Poliţiei Române. Chiar dacă am fost poliţist vreme de 25 de ani şi iubesc meseria asta, mi-aş dori ca fiul meu să încerce oricare alt drum. Pentru că, în aceste vremuri, am ajuns să cred că România nu-şi merită poliţiştii! Aşa cum sunt ei!”, a transmis Traian Berbeceanu, pe pagina editurii.

„Am fost printre primii care au avut onoarea să citească această carte. Aflând că are peste 400 de pagini, m-am gândit că voi avea ce citi timp de o săptămână. În naivitatea mea, n-am știut că odată citite primele pagini, nu voi mai dormi toată noaptea, până nu o voi termina. Și am citit. Am râs copios închipuindu-mi-l pe Traian Berbeceanu, un munte de om, stând ciuciulete în timpul unui filaj și șoptindu-i unui coleg, atunci când acesta din urmă a intrat în lumina farurilor unei mașini să se prefacă a-și face treaba mare.

Mi s-a făcut pielea de găină când, scos din arestul central și dus la instanță, în curtea acesteia a dat ochi în ochi cu o grupare de interlopi pe care tocmai el îi bagaseră la închisoare, iar polițistul de la arest a încercat să-l ascundă de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla, fără să anticipeze șirul de aplauze și de încurajări venite din partea hoților: <Fii tare, comisare!!!>

Am fost revoltat apoi. Iar am râs. Mi-au dat lacrimile. Am trecut prin toate stările posibile”, a declarat Marian Godină despre carte pe pagina lui de Facebook.

Mai jos puteți citi două fragmente din carte:

„De‑a lungul timpului, polițiștii Brigăzii și‑au făcut datoria cu profesionalism. Împreună am probat faptele ilicite ale unor grupări infracționale puternice și am trimis în spatele gratiilor sute de infractori, dintre cei mai abili și perfizi. Adesea, am simțit fiori pe șira spinării știind că în spatele unei uși se poate afla un individ periculos, înarmat și dispus să facă orice pentru a scăpa. Am simțit de multe ori transpirația rece prelingându‑ni‑se pe piele când participam la acțiuni cu grad mare de risc. Au fost însă riscuri pe care ni le‑am asumat, chiar și atunci când noi, sau membrii familiilor noastre, eram amenințați fățiș, când se făceau cele mai diabolice planuri de înlăturare a noastră sau de răzbunare împotriva celor dragi. Mereu am știut să ne ferim, să dejucăm și să anihilăm aceste încercări perfide și mârșave, știind permanent că infractorii se află „de cealaltă parte a baricadei“! Însă, în ultimii ani, am simțit tot mai pregnant prezenţa Crimei Organizate în imediata noastră apropiere. Nu mai existau bariere, indivizi de cea mai joasă speță au fost angajați în instituții judiciare importante, dobândind poziții‑cheie, și au devenit, prin acțiunile lor, cu mult mai periculoși decât infractorii consacrați, cu care eram atât de obișnuiți. Aceștia s‑au cățărat, cu abilitate de maimuțe, în poziții strategice, împinși mereu de la spate de câte un curent politic favorabil ori de câte o relație temeinic întreținută, apoi au subordonat instituțiile pe care le‑au invadat unor interese de grup, politice sau economico‑financiare, în detrimental interesului public. S‑au străduit să asmută asupra noastră colegi din alte structuri, să ne învrăjbească între noi, să ne discrediteze prin orice metode, să ne convingă în orice fel că ei sunt cei puternici, că ei sunt cei care hotărăsc cursul lucrurilor, că, până la urmă, ei pot să schimbe destine și să suprime libertăți! Iar atunci când nu au reușit să atragă în puzzle‑ul lor infracțional o structură ca a noastră, au apelat la acțiuni lipsite de cinste și de moralitate! S‑au situat de cealaltă parte a baricadei!”

„Aș vrea ca toți să facă un exercițiu de imaginație și să și‑i închipuie pe propriii parteneri de viață aflați în situația în care ei au pus‑o pe soția mea, alergând între familie și locurile de detenție, urmăriți, terorizați, amenințați, temători față de tot ce se întâmplă în jurul lor, speriați de tot ceea ce viitorul ar putea să le rezerve! Aș vrea să îi văd pe acești magistrați luându‑și copiii în brațe, vorbindu‑le despre chinurile prin care a trebuit să treacă fiul meu în urma nedreptăților la care și ei au fost părtași! Aș dori să îi privesc pe acești justițiari povestindu‑le propriilor părinți despre cum au contribuit la umilirea mamei și a tatălui meu, despre deznădejdea și disperarea pe care ai mei le‑au simțit atunci când polițiștii și jandarmii le‑au invadat casa și curtea, când fiul lor a fost prezentat opiniei publice ca fiind un infractor periculos după ce a fost încarcerat ilegal, iar apoi trimis în judecată pentru vini închipuite.

Este foarte posibil ca, în numele independenței justiției, aceștia să scape nepedepsiți, însă familiile, prietenii și apropiații acestora, colegii și colaboratorii, vecinii și chiar oamenii necunoscuți lor trebuie să le cunoască faptele! Judecătorii instanțelor cu care aceștia interacționează profesional trebuie să știe că în spatele oricărei cereri formulate se poate ascunde o stare de fapt nereală, că un dosar instrumentat de ei ar putea să conțină probe false ori obținute nelegal și neloial, că o măsură propusă de acești procurori ar putea să urmărească un interes nelegitim. Probabil, toți vor nega vehement adevărurile prezentate în această carte, bazate în totalitate pe probele rezultate atât din ancheta procurorilor DNA și DIICOT, cât și în urma cercetării judecătorești efectuate de magistrații Înaltei Curți.

Pentru că, nu‑i așa?, până la pronunțarea unei sentințe definitive orice persoană este prezumată nevinovată!

Hai să vedem ce va urma!”

Cartea scrisă de Traian Berbeceanu, „Radiografia unei mârşăvii judiciare”, poate fi precomandată pe site-ul editurii „Curtea Veche”.

sursa: curteaveche.ro