VIDEO DOCUMENTAR Descoperire arheologică la Alba Iulia: O casă romană din Apulum, veche de peste 1800 de ani

Pe o parcelă de teren din zona centrală a municipiului Alba Iulia este în plină desfășurare un șantier arheologic. Doar sunetul lopeților care intră în pământ îți poate da de gândit că după gardul acoperit cu plasă verde, istoria este scoasă la suprafață.

După aproape un an de săpături, dr. Anca Timofan, arheologă în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, a descoperit o casă romană, veche de mai bine de 1800 de ani, situată chiar în centrul municipiului. 

Citește și FOTO: Descoperiri arheologice importante la Alba Iulia, cu prilejul lucrărilor pentru realizarea noii creșe din Partoș

Lucrările au fost pornite ca săpături arheologice de prevenție, după ce un dezvoltator imobiliar a cumpărat terenul și intenționează să ridice un complex de apartamente. 

Am fost pe șantier alături de Anca Timofan, care ne-a prezentat situl arheologic și ce a descoperit de când s-a apucat de săpat în zona respectivă.

Citește și Sarcofag roman vechi de 1700 de ani, DISTRUS cu excavatorul în cimitirul din Alba Iulia

Am vrut să aflăm cine își permitea o casă într-o zonă rezidențială în perioada romană, cum era construită și ce la ce deservea fiecare cameră în parte.

Dezvoltarea imobiliară accentuată din Alba Iulia a dus la înmulțirea șantierelor arheologice

Dezvoltarea imobiliară în Alba Iulia pare să aibă în ultimii ani un ritm foarte accentuat. Se construiește peste tot, în orice zonă a orașului, iar o bucată de pământ  reprezintă pentru un dezvoltator imobiliar o investiți pe care se va ridica rapid un bloc, de cele mai multe ori cu patru etaje, dintre care unul retras.

Însă pentru a începe o construcție ai nevoie de o descărcare arheologică.

Mai exact, dacă vrei să construiești ceva pe un teren, arheologii trebuie să vină, să facă o cercetare a terenului și automat să sape în zona respectivă. De multe ori, în Alba Iulia, săpăturile de acest fel au scos la suprafață adevărate vestigii din perioada romană.

Este și cazul șantierului arheologic situat în centrul municipiului Alba Iulia, unde pe viitor se va ridica un complex de apartamente, șantier pe care l-am vizitat alături de Anca Timofan.

Zona rezidențială romană

Zona în care a fost construită casa scoasă la suprafață de Anca Timofan era considerată în perioada romană rezidențială.

Mai exact, casa romană este situată la circa 300 de metri spre est de castrul Legiunii a XIII-a Gemina, în așezarea civilă (canabae) care, în timpul împăratului Septimius Severus (193-211 p.Chr.), a fost ridicată la rangul de municipium (municipium Septimium Apulense).

Apulum reprezintă cea mai mare aglomerație urbană romană din provincia Dacia. După al doilea război dacic, devine sediul Legiunii a XIII-a Gemina, care va rămâne aici până la retragerea aureliană. Apulum este de fapt numele generic al unui complex de situri care cuprinde: castrul de legiune, sediul guvernatorilor Daciei, două centre urbane și necropolele.

„Orașul de sub oraș”, reprezintă o zonă rezidențială romană importantă, unde cercetările arheologice sistematice și preventive au dus la descoperiri spectaculoase atât în zona praetorium-ului consularis, cât și în mediul civil: clădiri publice, case particulare de tip domus, thermae (băi romane) sau drumuri romane.

Locuințele romane care de cele mai multe ori erau impunătoare și elegante din mediul urban aparțineau unor familii înstărite sau chiar unor oficiali din cadrul armatei și administrației romane de la Apulum, a precizat Anca Timofan.

Ce au scos la suprafață până în prezent arheologii

Clădirea este orientată NNE-SSV și prezintă mai multe faze de construcţie, încăperile cu destinații diverse fiind amplasate în jurul unor spații centrale, un atrium și o curte deschisă amenajată cu pietriș.

Una dintre camere este prevăzută cu încălzire sub pardoseală, numită hypocaustum. Cuptorul (praefurnium) care genera căldura în această instalație a fost descoperit în încăperea alăturată, alimentarea lui făcându-se prin curte.

La zidurile descoperite se păstrează fundația și o parte din elevației construite în partea inferioară din piatră (calcare și gresii) legată cu mortar, iar partea superioară din cărămidă, în tehnica numită opus latericium.

O altă tehnică de construcție utilizată în cazul unui zid de compartimentare între două camere ale locuinței este cea numită opus spicatum.

Este o tehnică de zidărie romană care utilizează cărămizi rectangulare sau lespezi mici de piatră dispuse alternativ, oblic una față de alta, în straturi așezate sub forma unui spic de grâu sau schelet de pește. A fost folosită în scopuri decorative în zidărie, dar mai ales la amenajarea pavimentelor.

Materialul arheologic descoperit este foarte bogat, fiind colectată o cantitate mare de ceramică romană de uz casnic, opaițe (dintre care unul cu ștampila de meșter COMES, pentru prima dată atestat în Dacia și alt opaiț foarte frumos decorat cu o acvilă), artefacte din metal, sticlă şi os, fibule, brăţări, ace de, păr, monede (o monedă emisă în a doua jumătate a sec. II p.Chr. cu reprezentarea pe avers a împărătesei Faustina Augusta, (sau Minor – „Cea Tânără”), soția împăratului Marcus Aurelius, pe revers fiind redată zeița roadelor și agriculturii, Ceres), cuie şi piroane din fier, fragmente de vase din sticlă, un fragment de râșniță, mortaria (un fel de mojare), elemente de paviment în formă de 8 și romboidale, notează Anca Timofan.

În privința datării locuinței romane, putem presupune că intervalul de construcție și funcționare este finalul sec. II p. Chr. – prima jumătate a sec. III. p. Chr, a precizat Anca Timofan.

Ce este arheologia de prevenție

Metodologia cercetării preventive presupune înregistrarea tuturor complexelor şi materialelor arheologice identificate în suprafaţa afectată de proiect, efectuarea ridicării topografice a suprafeţei şi complexelor investigate pentru realizarea planului topografic, documentare fotogrammetrică.

La final este redactat raportul de cercetare arheologică preventivă și sunt formulate concluziile și a propunerile arheologului responsabil, în funcție de situația arheologică constatată.

În acest caz, de exemplu, va fi necesară modificarea proiectului de construcție în scopul protejării și conservării vestigiilor descoperite.

Situl roman Apulum și ideea de parc arheologic

Situl roman Apulum a fost declarat zonă de interes naţional, respectiv zonă de interes arheologic prioritar, regim care se instituie asupra unui teritoriu care cuprinde siturile arheologice a căror cercetare arheologică, protejare şi punere în valoare este de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională.

Potențialul pe care îl are din punct de vedere istoric și arheologic Orașul de Jos a fost evidențiat mai ales prin descoperirile făcute în arealul praetorium-ului consularis (cercetat sistematic în 1888-1908 de Adalbert Cserni și în 1992-2019 de dr. Viorica Rusu-Bolindeț și colaboratorii ei) și în Sectorul Domus I – Thermae (2009, 2019), unde vestigiile au fost conservate in situ.

Protejarea și valorificarea monumentelor de epocă romană prin restaurare/conservare, acolo unde acestea spun o poveste importantă despre orașul antic, este o direcție care trebuie asumată de toți cei implicați în administrarea patrimoniului arheologic național.

Mai mult, oferta serviciilor culturale a municipiului Alba Iulia este fundamental legată de importanţa istorică şi implicit turistică a localităţii, la aceasta adăugându-se nevoia de educație continuă și de creștere a aportului informațional, cercetarea arheologică având aici un rol determinant.

Cel mai probabil, din noul sit arheologic început la Alba Iulia, constructorul va pune în evidență o parte. Mai exact, construcția va fi pe piloni, iar o parte din descoperirea arheologică va fi pusă sub sticlă, pentru a fi vizibilă.

Documentar video de Cristian Panu și Raul Baciu.

Datele istorice, de cercetare și informațiile tehnice au fost redactate de dr. Anca Timofan, arheologă în cadrul Muzeului Național al ”Unirii” Alba Iulia