VIDEO: Producător de legume din Alba: „Poți pierde în 10 minute munca pe șase luni”. De ce se vinde greu marfa din ferme

Pentru micii producători de legume, problema nu se termină atunci când recolta ajunge la maturitate. Urmează găsirea cumpărătorilor, cheltuielile cu vânzarea și riscul ca marfa perisabilă să rămână nevândută.

Mihai Hodiș, producător din Mirăslău, județul Alba, spune că produsele se vând greu la piață, a încercat de două ori să își deschidă propriul magazin, dar costurile l-au obligat să renunțe.

Acum lucrează aproximativ două hectare, are și un loc de muncă și încearcă să-și reorienteze afacerea spre produse mai puțin perisabile: cele din legume, la borcan.

Probleme similare – vânzări slabe, lipsa spațiilor de depozitare și procesare, costuri ridicate și riscuri climatice – sunt reclamate de producători și în alte zone ale țării.

Două încercări de a vinde direct legumele. Ambele magazine au fost închise

Mihai Hodiș face agricultură din 2014 și cultivă în prezent aproximativ două hectare de teren la Mirăslău.

În urmă cu doi ani a încercat să reducă dependența de intermediari și să vândă direct către consumatori. A deschis la Aiud o băcănie în care oferea atât produsele proprii, cât și marfă provenită de la câțiva producători din apropiere.

Vezi și VIDEO: Târgul Apulum Agraria 2026 la Alba Iulia. Care este oferta de legume, fructe și produse de sezon. Prețuri și sortimente

Ideea era ca magazinul să aibă suficientă diversitate pentru a atrage clienți constant.

Costurile au schimbat însă calculele.

„Având în vedere prețul mare la chirie, taxele la stat, am dat faliment după un an. După primul an ni s-au terminat economiile”, spune producătorul.

A încercat din nou, într-o altă zonă a orașului, unde chiria era mai mică. Al doilea magazin a rezistat doar patru luni.

„Așa că m-am angajat”. Agricultura nu îi mai poate asigura singură siguranța financiară

După cele două încercări, producătorul a ales să își ia un loc de muncă.

Nu a renunțat însă la agricultură.

„Am un program de serviciu bun, așa că încă pot să mă ocup de agricultură. Momentan avem cam două hectare cultivate”, spune Mihai Hodiș.

Decizia are și o explicație personală. Familia are doi copii în clasele primare, iar veniturile din agricultură sunt prea imprevizibile pentru a reprezenta singura sursă financiară.

„Trebuie să avem garanția zilei de mâine”, explică el.

Situația descrie una dintre marile dificultăți ale fermelor mici: între momentul în care sunt făcute investițiile pentru cultură și cel în care producția este vândută există luni întregi în care fermierul suportă aproape integral riscul.

„Poți pierde în zece minute munca pe șase luni”

Pentru Mihai Hodiș, riscul climatic nu este unul teoretic.

„Poți pierde în zece minute munca pe șase luni. Dacă bate gheața, este distrusă toată cultura, nu mai ai nimic”, spune producătorul din Mirăslău.

A trecut deja printr-o asemenea experiență.

„Eu fac agricultura din 2014 și sunt pățit. Am terminat de plantat 50 de ari de vinete și în zece minute nu am mai avut nimic”, povestește acesta.

Problema este confirmată și de datele oficiale privind agricultura din Alba, chiar dacă pagubele diferă de la un an și de la o cultură la alta.

În 2025, Direcția pentru Agricultură Județeană Alba anunța că primise înștiințări pentru aproximativ 5.000 de hectare afectate de secetă pedologică, în principal în zona Alba Iulia, Sebeș, Ighiu, Galda de Jos și Vințu de Jos. DAJ Alba a arătat ulterior că seceta a redus considerabil producțiile agricole din județ.

Riscul este cu atât mai mare în legumicultură și pomicultură, unde grindina, înghețul, arșița sau lipsa apei pot compromite într-un timp foarte scurt culturi în care au fost investite luni de muncă și bani.

Legumele se vând greu. Producătorul din Alba se orientează spre produse la borcan

O altă problemă este valorificarea recoltei.

„Produsele se vând greu la piață”, spune Mihai Hodiș.

În loc să depindă exclusiv de vânzarea legumelor proaspete, familia încearcă acum să le dea o valoare adăugată și să le prelungească perioada în care pot fi comercializate.

Soluția aleasă este procesarea.

Zacuscă, pastă de ardei, bulion sau ketchup de casă sunt câteva dintre produsele pe care vrea să le realizeze.

Planul este ca în viitor să poată livra și în alte zone ale țării și să colaboreze cu băcănii și alți mici producători.

„Stau angajat până când îmi pot susține un business nou, de vânzare de produse la borcan”, spune acesta.

Direcția în care încearcă să meargă producătorul din Mirăslău este, de altfel, una dintre soluțiile indicate de organizațiile din sector: procesarea, depozitarea și accesul la lanțuri de comercializare mai lungi, astfel încât fermierul să nu fie obligat să vândă toată producția proaspătă într-o perioadă foarte scurtă.

Nu este doar problema unui fermier din Alba: producătorii reclamă că piețele au tot mai puțini cumpărători

Problema vânzărilor slabe a fost semnalată foarte recent și în alte zone ale țării.

La sfârșitul lunii august 2026, Asociația Producătorilor Agricoli din Bucovina relata situații în care legumicultorii ajung să stea cu marfa nevândută în piețe, iar o parte dintre produse se alterează înainte de a găsi cumpărători.

Producătorii citați de asociație spun că numărul clienților din piețele tradiționale a scăzut și că o parte tot mai mare a consumului s-a mutat către supermarketuri. Unii afirmă că în anumite zile încasările nu mai acoperă nici costurile asociate prezenței la tarabă.

Această situație este foarte apropiată de experiența relatată de producătorul din Mirăslău: a produce nu înseamnă automat că marfa poate fi și valorificată în condiții profitabile.

Marfa perisabilă îi obligă uneori pe fermieri să accepte prețul cumpărătorului

Problema a fost vizibilă în această vară și în marile bazine legumicole.

În zona Dăbuleni, producătorii de pepeni au explicat că, fără suficiente spații de depozitare și fără contracte directe stabile, capacitatea lor de negociere este redusă. Dacă marfa ajunge la maturitate și nu poate fi păstrată, fermierul este deseori obligat să accepte prețul oferit în ziua respectivă.

În vara anului 2026, prețul de achiziție pentru lubenițe a coborât în anumite momente la numai 40-50 de bani kilogramul, potrivit unui reportaj Agerpres.

Și în Mehedinți, producători de roșii, castraveți și pepeni reclamau în iulie că nu găsesc suficienți cumpărători și nu au unde depozita marfa. În unele cazuri, castraveții ajunseseră la circa 30 de bani kilogramul la producător.

Pentru legumele foarte perisabile, câteva zile pot face diferența dintre o producție valorificată și una pierdută.

Organizația Legume-Fructe: lipsesc depozitarea, procesarea și integrarea fermierilor în lanțul de vânzare

Problemele sunt descrise și într-o analiză a Organizației Interprofesionale Naționale PRODCOM Legume-Fructe – OIPA.

Organizația identifică printre vulnerabilitățile sectorului românesc reducerea suprafețelor cultivate, infrastructura insuficientă de depozitare și procesare, importurile, slaba integrare a producătorilor în lanțurile de distribuție și procesare, investițiile insuficiente și expunerea la fenomene climatice extreme – îngheț, secetă și grindină.

OIPA consideră necesară dezvoltarea procesării și ambalării, realizarea unor contracte stabile între producători, procesatori și retaileri și dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.

Tocmai procesarea este direcția spre care încearcă acum să se îndrepte și producătorul din Mirăslău.

Costurile de producție au rămas o altă mare problemă

Pe lângă vânzare și climă, fermierii se confruntă cu presiunea inputurilor.

În 2026, organizațiile reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care fac parte Pro Agro, LAPAR, UNCSV și Asociația Forța Fermierilor, au avertizat asupra scumpirii îngrășămintelor și energiei.

Potrivit organizațiilor, prețul ureei, care era sub 500 de euro/tonă la începutul perioadei analizate, a urcat spre 570-600 de euro după introducerea mecanismului european CBAM și a depășit ulterior 700 de euro/tonă în contextul noilor tensiuni internaționale.

LAPAR a atras atenția și asupra costurilor ridicate cu energia, problemă deosebit de importantă pentru legumicultori și pomicultori, deoarece serele, instalațiile de irigare, camerele frigorifice, sortarea și depozitarea presupun consumuri importante.

Vremea, un risc tot mai greu de calculat

Anul 2026 a oferit din nou exemple ale vulnerabilității agriculturii la fenomenele meteo.

Producători de legume din Maramureș reclamau în august temperaturi extreme, secetă prelungită și probleme cu asigurarea apei pentru irigații.

În sectorul pomicol, statul a fost nevoit să acorde în acest an un sprijin special pentru pagubele produse de înghețul târziu din primăvara lui 2025.

Guvernul a stabilit prin HG nr. 66/2026 un ajutor de până la 2.000 de euro pe hectar, în funcție de gradul de afectare, pentru plantațiile pe rod calamitate în proporție de cel puțin 30%. Schema a inclus meri, peri, pruni, caiși, piersici, cireși, vișini, nectarini, nuci, aluni și migdali.

Măsura arată dimensiunea economică pe care o pot avea episoadele de îngheț, grindină sau secetă într-un sector în care venitul unui an poate depinde de câteva zile decisive.

Ce sprijin există în 2026 pentru producătorii de legume

Una dintre principalele scheme naționale este Programul de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate, valabil în perioada 2025-2027.

Pentru anul 2026, Guvernul a alocat 275 de milioane de lei. Sprijinul este de 1,5 euro/mp, respectiv 1.500 de euro pentru 1.000 mp, pentru fermierii care îndeplinesc condițiile schemei.

Programul vizează culturile în sere și solarii de tomate, ardei, castraveți, ceapă verde, fasole păstăi, salată, spanac, varză și vinete.

Pentru 2026, perioada de înscriere s-a încheiat pe 15 aprilie; producția trebuie valorificată până cel târziu în 15 octombrie, iar documentele justificative trebuie depuse până în 24 octombrie.

Schema vizează spațiile protejate, astfel că un agricultor care cultivă exclusiv în câmp nu beneficiază automat de acest program.

Sprijin APIA pentru legumele din câmp, sere și solarii și pentru fructe

În cadrul Planului Strategic PAC există și intervenții de sprijin cuplat pentru venit administrate prin APIA.

Pentru sectorul horticol sunt prevăzute, între altele, PD-17 pentru tomate, castraveți, ardei și vinete cultivate în câmp și destinate industrializării, PD-18 pentru aceleași categorii cultivate în sere și solarii și PD-19 pentru prune, mere, cireșe, vișine, caise și piersici.

Aceste plăți au condiții specifice de eligibilitate, suprafață, producție și valorificare și nu reprezintă o subvenție acordată automat oricărui producător de legume sau fructe.

Fonduri pentru ferme mici: sesiune deschisă, inclusiv pentru legumicultură

Un program care poate prezenta interes tocmai pentru fermele de dimensiuni reduse este DR-14 – Investiții în fermele de mici dimensiuni.

AFIR a deschis sesiunea în 1 septembrie 2026, iar cererile pot fi depuse până în 31 octombrie, dacă fondurile nu se epuizează mai devreme.

Pentru componenta dedicată legumiculturii sunt rezervate 30 de milioane de euro.

Un proiect poate primi până la 50.000 de euro, cu o intensitate a sprijinului nerambursabil de maximum 85% din cheltuielile eligibile. Programul este destinat micilor fermieri organizați într-o formă eligibilă; persoanele fizice simple nu sunt beneficiari ai intervenției.

Este una dintre puținele linii de finanțare deschise chiar în această perioadă și are o componentă separată pentru legumicultură.

În 2026 au fost alocate peste 150 de milioane de euro pentru investiții în legume și cartofi

Tot prin AFIR, anul acesta a fost deschisă intervenția DR-16 – Investiții în sectorul legume și/sau cartofi.

Sesiunea a avut o alocare de peste 151,3 milioane de euro: 70,38 milioane pentru ferme individuale din sectorul legumicol, 30 de milioane pentru forme asociative din sector și 51 de milioane pentru cartof.

Sesiunea respectivă, organizată în perioada ianuarie-martie 2026, este însă închisă în prezent, iar AFIR se află în etapa de selecție a proiectelor.

Există, separat, intervenții AFIR pentru depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole – DR-22, precum și pentru investiții în procesare – DR-23.

Aceste instrumente răspund exact uneia dintre problemele reclamate de sector: incapacitatea de a păstra sau transforma recolta atunci când piața pentru produsul proaspăt este saturată.

Un nou sprijin pentru asigurarea culturilor este în pregătire

Experiența relatată de Mihai Hodiș – 50 de ari de vinete distruse de grindină într-un timp foarte scurt – face relevantă și o nouă măsură pregătită de AFIR.

La sfârșitul lunii august, Agenția a pus în consultare intervenția DR-31 – Contribuții financiare la plata primelor de asigurare.

În forma aflată acum în dezbatere, statul și fondurile europene ar urma să acopere 50% din prima de asigurare eligibilă plătită de fermier.

Printre riscurile prevăzute se află seceta, arșița, inundațiile, grindina, înghețul, furtuna, vijelia și ploile excesive, precum și anumite boli și organisme dăunătoare.

La 5 septembrie, măsura nu este încă deschisă pentru depunerea cererilor. Ghidul se află în consultare publică până în 8 septembrie, deci condițiile finale se pot modifica.

Pentru micii fermieri, problema nu mai este doar producția

Povestea producătorului din Alba concentrează, la scară mică, o problemă mult mai largă.

Fermierul trebuie să finanțeze cultura, să suporte riscul vremii, să recolteze într-o fereastră relativ scurtă și apoi să găsească repede cumpărători pentru produse perisabile.

Dacă vânzarea directă nu funcționează, rămân variantele colaborării cu magazine, asocierea, vânzarea către procesatori sau transformarea propriei recolte într-un produs cu termen de păstrare mai lung.

Pentru Mihai Hodiș, după două băcănii închise și experiența unei culturi distruse în câteva minute, următoarea încercare este tocmai aceasta: să transforme legumele care se vând greu în piață în produse la borcan care pot fi comercializate mai mult timp și pe o piață mai largă.