Vrem și noi pe lista neagră făcută de extremiștii de la AUR! Atacuri fără precedent împotriva presei

Dacă ați urmărit știrile în ultima vreme, ați aflat că partidul-fenomen AUR, născut din frustrările unei părți ușor de manipulat a populației, a deschis o “listă neagră” a presei românești, punând în cap de listă publicația G4Media.

Atacul asupra presei este încă un pas pe care îl face acest partid extremist pe calea deschisă în România de legionari în perioada interbelică și continuată după 1989 de Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Dan Diaconescu sau Gigi Becali.

Ce au comun toate aceste partide și cum se face că publicul lor nu dispare de-a lungul timpului, ci se reinventează permanent? Este un fenomen care nu e specific doar României.

Avem peste tot în lume un segment de populație care nu se regăsește în ceea ce le propun partidele tradiționale liberale, social-democrate sau progresiste.

Sunt cei permanent anti-sistem, marcați de un profund sentiment de nemulțumire, indiferent de cine se află la guvernare.

Sunt oameni care își alimentează frustrările din orice împrejurare de ordin economic sau social și care ies la suprafață mai ales în perioade de criză, cum este cea de acum.

În România acești oameni au, din păcate, multe motive să izbucnească și să își profileze dușmanii.

Pandemia și restricțiile par a nu se mai termina, prețurile la energie și combustibil s-au dus în ceruri, deși suntem una dintre puținele țări din Europa care nu este în totalitate dependență de importuri. Și, cum zicea cineva zilele astea: “apa de pe Dunăre nu s-a scumpit, deci de ce a crescut Hidroelectrica prețurile?”

În același timp, celelalte partide se dovedesc a fi ori infantile politic și incompetente administrativ (USR PLUS, despre voi e vorba) ori afundate în mâzga aranjamentelor din care ies bani și funcții (PNL & PSD aceeași mizerie… parcă așa se striga pe stradă la un moment dat).

Așadar, un cocktail perfect de circumstanțe care dă putere unora ca Simion, Târziu sau Șoșoacă să strângă în jurul lor o armată de tineri fără studii și fără job, cadre militare în rezervă, nostalgice după tinerețile lor de pe vremea lui Ceaușescu, “diasporeni” semianalfabeți din Italia și Spania, gospodine trecute de 60 de ani spălate pe creier de România TV și antivacciniști convinși că lumea întreagă conspiră împotriva lor din motive greu de digerat de cineva cu minimum 10 clase.

Pe lângă cei care constituie nucleul dur și neclintit în convingeri, există probabil și unii atrași de ideile naționaliste, patriotarde, fluturate permanent de liderii partidului. Aceștia vor fi primii care vor înțelege că ura față de semeni și intoleranța nu o să schimbe nimic și nu o să le plătească facturile iarna.

Ei vor fi și primii care se vor convinge că AUR nu este nimic altceva decât o rotiță într-un mecanism al dezbinării care pune în pericol viitorul copiilor noștri și care trebuie să dispară la următoarele alegeri.

Toți aceștia sunt asmuțiți acum, de liderii lor, împotriva presei care, după ce a ignorat fenomenul AUR, încearcă acum să îl înțeleagă și să îl expună public, așa cum e el de fapt: o mișcare extremistă cu origini incerte și cu o agendă anti-europeană și rusofilă care a crescut incredibil de mult într-un timp scurt, ajutată de mecanismele automate din Facebook care încurajează mesajele de ură pentru că-i aduce audiență și bani.

Am avut și noi parte de un episod marca AUR în preajma alegerilor locale din 2020. Atunci, am scris un pamflet în care luam la rând candidații la Primăria Alba Iulia.

Am scris despre toți cei care contau la acel moment, ignorând cu bună știință candidatul AUR, un partid despre care efectiv nu știam nimic, pentru că nu exista nicăieri.

În urma articolului, care, fie vorba între noi, nu laudă niciun candidat, ci dimpotrivă, a venit de nicăieri o reacție pe Facebook a candidatului AUR la Primăria Alba Iulia, un anume Alin Tudose, care a plătit la Facebook o postare pentru a se plânge public că nu a fost și el inclus în pamfletul nostru.

Am râs atunci de întâmplare, deși nu ne venea să credem că cineva poate fi atât de frustrat și vehement.

Nu înțelegeam cum un personaj care se dorea într-o funcție publică ce presupune o anumită conduită și prestanță scria într-un spațiu public, cum este definit Facebook, că va veni în redacția Alba24 și ne va pune în genunchi, iar apoi ne va șterge la gură.

Cred că ați înțeles alegoria. L-am așteptat pe mârlan, dar n-a venit. Între timp, înțelegem că personajul s-a lepădat de politică și a rămas la pescuit sau ceva…

Privind retrospectiv întâmplarea, ne dăm seama că am trecut prea ușor peste acel episod și că ar fi fost poate mai bine să facem publică tărășenia. Am ales să-i ignorăm, dar am greșit.

La fel cum am greși acum dacă nu am lua poziție publică față de acest partid care ne atacă pe față colegii de profesie.

Azi e G4Media, Libertatea și Digi24, iar mâine putem fi noi, cei de la Alba24. Dacă alegem să tăcem, nu facem decât să le dăm curaj să continue cu acest bullying public unora care ne vor afară din UE și din NATO, care vor să ajungem din nou în sfera de influență rusească, de unde cel mai probabil își trag resursele și ideologia.

Foto: Protestul violent de la Parlament

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News