Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

ANGAJĂRI din sursă externă la Inspectoratul Județean de Polițe Alba. Posturi disponibile, CALENDAR concurs


Publicat

politisti admitere

Inspectoratul de Poliție Județean Alba organizează concursuri pentru încadarea directă în 4 funcții vacante. Posturile scoase la concurs sunt de ofițeri la serviciul resurse umane, serviciul de investigare a criminalității financiare și agenți la serviciul logistic.

Citește și ANGAJĂRI în POLIŢIE 2019: 290 de posturi scoase la concurs, 9 dintre ele în ALBA. LISTA şi condiţii de înscriere

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Alba organizează concursuri pentru încadrarea directă a unui număr de 4 funcţii, după cum urmează:

O funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului Resurse Umane – pentru reducerea deficitului de personal;
O funcţie de ofiţer, în cadrul Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice – pentru încadrarea de specialiști ;
două funcţii de agent la Serviciul Logistic, Compartimentul Apărare împotriva Incendiilor şi Protecţia Mediului – pentru reducerea deficitului de personal;

Condiţiile ce trebuie îndeplinite de către candidaţi, calendarul întregii activităţi, tematica şi bibliografia, precum şi alte date de interes, se regăsesc pe site-ul https://ab.politiaromana.ro, la secțiunea Carieră – Posturi scoase la concurs.

Înscrierile se vor realizează până în data de 13 septembrie, inclusiv, între orele 10.00 – 14.00, concursurile urmând a se desfăşura în data de 03 noiembrie 2018.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

EVENIMENT

Amplasarea radarelor de poliție pe drumurile din județul Alba. Lista din 24 februarie

Publicat

radar

Polițiștii din Alba au anunțat lista drumurilor pe care vor fi amplasate radare pentru supravegherea vitezei în trafic. 

Lista este valabilă pentru data de 24 februarie. 

Amplasarea radarelor în data de 24.02.2021

Drumul Naţional 1- Alba Iulia – Sântimbru –– Oiejdea – Galda de Jos – Teiuş – Aiud – Inoc – limită cu judeţul Cluj

Drumul Naţional 1- Sebeş – Cut – Cunţa – limită judeţul Sibiu

Drumul Naţional 7 Săliştea –– Șibot – limită cu judeţul Hunedoara

Drumul Naţional 67C – Sebeş –Petreşti – Săsciori

Drumul Naţional 74 – Ighiu – Zlatna – Feneş – Abrud –– Bucium Cerbu

Drumul Naţional 75 – Câmpeni – Gârda – Arieşeni

Drumul Naţional 75 – Baia de Arieş – Lupşa

Alba Iulia – Bulevardul Încoronării – Bulevardului Ferdinand I – strada Clujului, strada Regiment V Vânători, Strada Calea Moţilor

Municipiul Sebeş – strada Lucian Blaga, strada Traian

Cugir – strada Victoriei

Ocna Mureş – Războieni – Noşlac

Sursa: IPJ Alba

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

24 februarie: Creștinii ortodocși pomenesc aflarea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Publicat

Creștinii ortodocși sărbătoresc în data de 24 februarie, întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Capul Sfântulului Proroc Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său, după ce acesta a ordonat uciderea lui.

De această întâmplare nu știa nimeni în afară de Ioana, soţia lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosiţe. Ioana a luat capul proorocului şi l-a îngropat în Muntele Eleonului.

După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, şi-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, şi-a făcut o chilie şi s-a retras în ea în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuţă de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină.

După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui.

Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul.

Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot.

Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri şi ştiind că acest lucru se datorează prezenţei capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa.

Simţind că i se apropie sfârşitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească şi să nu-l deschidă până când însuşi sfântul îi va porunci.

În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peşteră din apropierea oraşului Emesa din Siria.

Deşi monahul Eustatiu era arian, la peştera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peşteră şi trimis în exil.

În peştera lui au intrat ulterior nişte monahi credincioşi, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire.

În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.

În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.

sursa: basilica.ro

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Matia Corvin, singurul rege născut în Transilvania, din tată român și mamă unguroaică. 578 de ani de la naştere

Publicat

Matia Corvin s-a născut în urmă cu 578 de ani, pe 23 ianuarie, la Cluj, din tată român şi mamă unguroaică. S-a născut într-o casă care încă există, la Cluj. Este unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei și este singurul rege născut în Transilvania. Pe teritoriul actual al României s-au mai născut numai încă doi regi, Carol al II-lea şi Mihai. 

Matia Corvin s-a născut într-o casă care încă există în centrul Clujului, scriu jurnaliștii de la Cluj24.ro. Din tată român, Iancu de Hunedoara, şi din mamă unguroaică, Erzsebet (Elisabeta) Szilagy.

„Iancu de Hunedoara era nobil catolic. În perioada respectivă, nu conta naţia, ci confesiunea. El era român, dar era nobil catolic. Cum şi alţi români s-au maghiarizat ulterior. Matia Corvin s-a născut în prima încăpere pe stânga, cum intri pe poarta casei care astăzi aparţine de Universitatea de Artă şi Design, casa  Jakab Mehffi, care era un viticultor sas bogat.

Toată lumea spune că mama sa l-a născut venind dinspre Sălaj, când au prins-o durerile facerii. Dar nu-i adevărat. Iancu de Hunedoara era într-o luptă cu nobilimea din Transilvania. Şi el şi-a adus intenţionat soţia să nască în Cluj, pentru că avea o alianţă cu clujenii. Şi el le va da înapoi statutul de oraş liber, regesc, pe care clujenii îl pierd în urma răscoalei de la Bobâlna, la care au fost participanţi”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Matia Corvin a şi făcut şcoală la Cluj, iar ulterior, după ce a devenit rege, a vizitat oraşul de trei ori.

„Când a fost copil a făcut şcoală în mănăstirea bisericii dominicane, actuală franciscană. Unde a fost Liceul de muzică. Regele a mai fost de trei ori după în Cluj şi întotdeauna a dat privilegii clujenilor. Placa comemorativă de pe casa sa natală a fost pusă acolo în 1889, în care i se spune Matia cel Drept.

Şi că toţi au respectat drepturile respectivei case în care s-a născut, dreptul principal e de a nu plăti impozite. Datorită acestui fapt, pe lângă casa respectivă au mai apărut două case.

Casa originală e cea din mijloc şi a avut multe transformări”, mai spune istoricul clujean.

Legenda îmbrăcării în student şi pedepsirea judelui

Una dintre cele trei vizite ale sale pe care a făcut-o la Cluj după ce a devenit rege a rămas în legendă.

„El avea obiceiul de a merge incognito. Când a venit în expediţia de pedepsire a celor care s-au ridicat împotriva lui, tabăra a avut-o la Gilău. El s-a îmbrăcat în haine de student –erau specifice- şi a intrat în Cluj. Acolo a văzut oameni liberi care erau puşi să care buşteni.

A întrebat cum de se întâmplă asta. Şi oamenii judelui l-au biciuit şi l-au pus şi pe el să care buşteni. El scrijeleşte nişte buşteni, pe care a scris „Aici a fost Regele Matia. Unde e dreptatea?”.

Apoi i se dă drumul, se întoarce la tabăra lui şi intră cu armata în Cluj. Întreabă care e situaţia în Cluj şi judele zice că e bună. Dar el dăduse o lege prin care oamenii liberi nu puteau să fie forţaţi să lucreze pe gratis. Şi i-a arătat judelui unde a scrijelit buştenii şi i-a tăiat capul”, povesteşte Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Citește articolul complet pe cluj24.ro

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

24 februarie – DRAGOBETE – Ziua îndrăgostiților la români. Sărbătoarea populară 100% românească dedicată iubirii

Publicat

Dragobete, numit şi Cap de Primăvară, era sărbătorit, în funcţie de zona etnografică, în una din zilele de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie. După legendă, el este fiul Babei Dochia şi reprezintă, în opoziţie cu aceasta, principiul pozitiv.

Dragobetele este o sărbătoare populară dedicată iubirii și este 100% românească. Ea este echivalentul sărbătorii internaționale Valentine’s Days.

În ziua iubirii la români se dau cadouri sau se transmit MESAJE de DRAGOBETE  • SMS-uri haioase și amuzante • Felicitări romantice, mesaje de dragoste pentru el sau ea de ziua îndrăgostiţilor la români • Mesaje sincere de iubire pentru îndrăgostiți • Mesaje romantice de iubire pentru ea sau el • SMS-uri, idei de felicitări și declarații de dragoste.

Identificat cu zeul dragostei în mitologia romană, Cupidon, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, Dragobetele este asemuit cu un flăcău frumos care umblă prin pădure şi sărută fetele.

DRAGOOBETE – simbol al începutului de dragoste la tinerele fete

De altfel, simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

El este asemuit şi cu o altă reprezentare mitică a Panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă).

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile.

Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an.

Dragobetele sărută fetele

În această zi, se auzea pretutindeni zicala: „Dragobetele sărută fetele”. Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi.

În ziua de Dragobete, considerată, local, prima zi de primăvară, fetele şi băieţii se adunau în grupuri şi ieşeau hăulind şi chiuind în câmp, de unde adunau viorele şi tămâioare.

Din zăpada netopită până atunci fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.

Dragobetele marchează în tradiţia românească începutul primăverii, iar data de 24 februarie nu este întâmplător aleasă, aceasta însemnând începutul anului agricol.

Citește și De DRAGOBETE iubește românește. MESAJE cu care îți poți surprinde jumătatea de ziua îndrăgostiților

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce.

Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc.

Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian citat de Wikipedia.org

Legende și tradiții de Dragobete

Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.”

Acesta scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete.

Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți …”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în ac.

Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul.

Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.

Dragobete – sărbătoare 100% românească

Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul.

Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul.

Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.

În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor.

În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare.

Aceștia porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea.

După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.

Zăpada Zânelor de Dragobete

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”.

Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare.

Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor.

Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele. De Dragobete, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin.

Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an. Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.

În anumite sate ale României, din pământ se scot, de Dragobete, rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Dragobete- bărbații nu au voie să necajească femeile

Este, de asemenea, obligatoriu ca de Dragobete bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin.

Bărbații nu au voie să necăjească femeile și nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aștepta o primăvară cu ghinion și un an deloc prielnic.

Atât baieții, cât și fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute de Dragobete.

Lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise de Dragobete. În schimb, curățenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.

Nu ai voie nici să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează.

Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

surse: wikipedia.org,  Dicţionarul „Panteonul românesc”, prof. dr. Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedică, 2001; „Sărbători şi obiceiuri româneşti” – Ed. Elion, 2002) AGERPRES

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate