Unde este cea mai curată apă pentru înot, în Europa. Țările cu cele mai curate plaje, lacuri și râuri. Pe ce loc este România

Apele de îmbăiere din Europa rămân, în cea mai mare parte, sigure pentru înot, potrivit celui mai recent raport publicat de Agenția Europeană de Mediu. În 2025, 96% dintre zonele de îmbăiere monitorizate în Uniunea Europeană au respectat cel puțin standardele minime de calitate prevăzute de legislația europeană.

Raportul arată că 85% dintre apele de îmbăiere din UE au fost clasificate ca fiind de calitate „excelentă”. Doar 1,5% dintre zonele analizate au primit calificativul „slab”, ceea ce indică un risc mai mare pentru sănătatea persoanelor care intră în apă.

Evaluarea se bazează pe probe recoltate înainte și în timpul sezonului de îmbăiere și urmărește prezența unor bacterii precum E. coli și enterococii intestinali, indicatori ai contaminării fecale.

96% dintre apele de îmbăiere din UE respectă standardele minime

Agenția Europeană de Mediu a analizat date raportate pentru sezonul de îmbăiere 2025. La nivelul Uniunii Europene, au fost monitorizate peste 22.000 de zone oficial desemnate pentru îmbăiere.

Dintre acestea, 96% au îndeplinit cel puțin cerințele minime stabilite prin Directiva europeană privind apele de îmbăiere.

Procentul este mai ridicat în cazul apelor de coastă, unde 97,4% au respectat standardul minim, și mai scăzut în cazul apelor interioare, unde nivelul a fost de 92,5%.

85% dintre apele din UE au calitate excelentă

Potrivit raportului, 85% dintre zonele de îmbăiere din Uniunea Europeană au fost încadrate la categoria „excelent”.

La nivelul întregii Europe analizate, care include statele UE, Albania și Elveția, au fost raportate 22.289 de zone de îmbăiere, dintre care 84% au fost clasificate ca având calitate excelentă.

Diferența dintre cele două procente apare deoarece raportarea europeană include și țări din afara Uniunii Europene.

Cipru, Grecia, Bulgaria și Austria, cele mai bune rezultate

Cele mai bune rezultate au fost înregistrate în Cipru, Grecia, Bulgaria și Austria. În aceste țări, peste 95% dintre apele de îmbăiere au fost clasificate ca fiind de calitate „excelentă”. Cipru are scor de 100%.

În cazul apelor de coastă, Cipru, Lituania și Slovenia au raportat rezultate maxime: toate zonele maritime monitorizate au primit calificativul „excelent”.

Raportul arată și că în Bulgaria, Cipru, Luxemburg, Malta și România toate apele de îmbăiere au fost încadrate cel puțin la categoria „suficient”, ceea ce înseamnă că au respectat cerințele minime de siguranță pentru înot.

România, printre țările fără ape de îmbăiere sub standardul minim

România apare în raportul Agenției Europene de Mediu printre statele în care toate zonele de îmbăiere monitorizate au fost clasificate cel puțin la nivelul „suficient”.

Această încadrare înseamnă că, în sezonul analizat, niciuna dintre zonele de îmbăiere raportate de România nu a fost sub standardul minim prevăzut de legislația europeană.

Totodată, raportul menționează că toate apele de coastă din România au fost clasificate cel puțin la categoria „suficient”.

Plajele maritime sunt mai curate decât lacurile și râurile

Apele de coastă au, în general, o calitate mai bună decât lacurile și râurile. În 2025, 88% dintre apele de coastă din Uniunea Europeană au fost clasificate ca excelente, comparativ cu 78% dintre apele interioare.

Pentru apele interioare, raportul a inclus 7.428 de zone de îmbăiere de pe râuri și lacuri, monitorizate în 25 de state membre, Albania și Elveția.

Aproape 84% dintre aceste zone interioare sunt amplasate pe lacuri, iar restul pe râuri.

De ce râurile sunt mai vulnerabile la poluare

Râurile rămân cele mai vulnerabile zone de îmbăiere din Europa. Potrivit Agenției Europene de Mediu, doar 47% dintre cele aproximativ 1.200 de zone de îmbăiere amenajate pe râuri în Europa au avut calitate „excelentă” în 2025.

Explicația ține de faptul că multe râuri au debit redus sau sunt expuse mai direct la episoade de poluare temporară.

Astfel de episoade pot apărea în timpul ploilor abundente, atunci când sistemele de canalizare și stațiile de epurare nu au capacitate suficientă, iar apa uzată netratată ajunge în mediul natural.

Râurile pot fi afectate și de scurgeri urbane, deversări accidentale sau poluare provenită din agricultură.

Austria, Finlanda și Germania, performanțe bune la apele interioare

În cazul apelor interioare, cele mai bune rezultate au fost raportate de Austria, Finlanda, Danemarca, Luxemburg și Germania.

În aceste țări, cel puțin 90% dintre lacurile și râurile monitorizate au fost clasificate ca având calitate excelentă.

La polul opus, mai puțin de 60% dintre apele interioare au fost încadrate la nivelul „excelent” în Slovenia, Portugalia, Polonia, Croația și Spania.

Țările cu cele mai multe ape de calitate slabă

La nivelul Uniunii Europene, 1,5% dintre apele de îmbăiere au fost clasificate ca fiind de calitate „slabă”.

Agenția Europeană de Mediu arată că în trei state membre cel puțin 3% dintre zonele de îmbăiere au fost încadrate în această categorie: Estonia, Olanda și Franța.

Estonia a avut trei ape de îmbăiere de calitate slabă, reprezentând 4,6% din totalul național. Olanda a avut 31 de astfel de zone, adică 4,1%, iar Franța 112, echivalentul a 3,3% din total.

În afara Uniunii Europene, Albania a avut unul dintre cele mai scăzute procente de ape clasificate drept „excelente”, sub 70%, potrivit raportului.

Ce înseamnă o apă de îmbăiere „slabă”

O apă de îmbăiere clasificată drept „slabă” nu îndeplinește cerințele minime de calitate stabilite prin legislația UE.

Această clasificare indică faptul că există un risc mai mare pentru sănătatea celor care înoată, în special din cauza contaminării fecale.

Autoritățile trebuie să informeze publicul, să identifice sursele de poluare și să ia măsuri pentru reducerea riscurilor. În unele cazuri, pot fi introduse interdicții temporare sau recomandări de evitare a îmbăierii.

Pentru zonele care rămân la calitate slabă timp de mai mulți ani consecutivi, legislația europeană prevede interdicții permanente sau recomandări permanente împotriva îmbăierii.

Cum este verificată calitatea apei

Calitatea apei de îmbăiere este monitorizată prin probe recoltate de autoritățile locale și naționale înainte și în timpul sezonului de îmbăiere.

Fiecare stat trebuie să colecteze și să analizeze cel puțin patru probe pentru fiecare zonă de îmbăiere într-un sezon. Una este luată înainte de începutul sezonului, iar cel puțin trei în timpul acestuia.

Analizele urmăresc două tipuri de bacterii: E. coli și enterococi intestinali. Prezența acestora poate indica poluare cu ape uzate sau dejecții provenite din ferme.

Clasificarea se face pe baza datelor din sezonul curent și din cele trei sezoane anterioare, pentru a oferi o imagine mai stabilă asupra calității apei.

Ce nu măsoară raportul privind apele de îmbăiere

Raportul privind calitatea apelor de îmbăiere urmărește în principal riscurile directe pentru sănătatea celor care înoată.

Agenția Europeană de Mediu precizează că evaluarea nu include toți poluanții chimici care pot exista în ape, cum ar fi nutrienții, pesticidele sau substanțele farmaceutice.

Acești poluanți sunt analizați prin alte instrumente europene, inclusiv prin Directiva-cadru privind apa.

Prin urmare, o apă clasificată drept „excelentă” pentru îmbăiere nu înseamnă automat că ecosistemul acvatic are o stare ecologică sau chimică perfectă.

Calitatea apelor s-a îmbunătățit în ultimele decenii

Calitatea apelor de îmbăiere din Europa s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, progresul se datorează în special reducerii deversărilor de ape uzate urbane netratate sau tratate insuficient.

Investițiile în stații de epurare, extinderea rețelelor de canalizare și aplicarea legislației europene au permis ca multe ape care erau poluate în trecut să fie redeschise pentru înot.

În perioada de după adoptarea Directivei revizuite privind apele de îmbăiere, numărul apelor de calitate slabă a scăzut, iar ponderea celor excelente a crescut.

Schimbările climatice și ploile extreme, provocări pentru viitor

Deși majoritatea apelor europene sunt sigure pentru îmbăiere, raportul atrage atenția asupra unor riscuri persistente.

Ploile abundente, seceta, presiunea urbană și capacitatea insuficientă a unor sisteme de canalizare pot provoca episoade de poluare temporară.

Aceste probleme sunt mai frecvente în cazul apelor interioare, în special al râurilor.

În contextul schimbărilor climatice, episoadele extreme de vreme pot deveni mai dese, ceea ce face necesară îmbunătățirea infrastructurii de apă și a sistemelor de avertizare pentru populație.