1 noiembrie: Ziua Morților și Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Ce tradiții și superstiții trebuie să respecți

1 noiembrie: Ziua Morților și Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Ce tradiții și superstiții trebuie să respecți.

Ziua Morților sau Luminația este o sărbătoare religioasă importantă în România și este cunoscută și sub numele de „Ziua Tuturor Sfinților” sau „Ziua Sfinților”.

Această sărbătoare are loc pe 1 noiembrie și este dedicată comemorării și cinstirii morților, în special a celor dragi care au decedat. Sărbătoarea este adesea asociată cu anumite superstiții și credințe tradiționale.

Ziua Morților în România: ce se face în această zi

Ziua Morților: Tradiții și obiceiuri

Oamenii obișnuiesc să meargă la cimitire pentru a-și vizita mormintele celor dragi. Adesea, cimitirele sunt curățate și împodobite cu flori, lumânări și lămpi funerare.

Oamenii aduc flori proaspete, în special crizanteme, care sunt considerate simboluri ale morții și rememorării celor decedați.

Ziua Morților: Lumânări și lămpi funerare

O parte importantă a sărbătorii o reprezintă aprinderea de lumânări sau lămpi funerare pe morminte.

Se crede că lumina acestor lumânări îi îndrumă pe cei decedați în lumea de dincolo.

Ziua Morților: Mâncare și pomenirea morților

Familii și prieteni se adună pentru a pomeni morții, unde oferă mâncare și băuturi pentru a-și comemora rudele și prietenii decedați.

Se crede că sufletele celor morți vin să se hrănească cu această mâncare simbolică.

Ziua Morților: Credințe populare

Există numeroase superstiții și credințe populare legate de Ziua Morților.

De exemplu, se spune că în această zi porțile dintre lumea noastră și cea a morților se deschid, permițând sufletelor să vină în vizită.

De aceea, oamenii evită să se căsătorească sau să își programeze evenimente fericite în această zi, pentru a nu deranja sufletele.

Alte tradiții de Ziua Morților

În unele regiuni, mai ales în zonele rurale, oamenii păstrează tradiții mai vechi, precum colinde sau obiceiuri de a lăsa mâncare pentru spiritele morților.

Este important de menționat că Ziua Morților este o sărbătoare religioasă, dar are și elemente culturale și tradiționale puternice.

Aceste obiceiuri și superstiții pot varia de la o regiune la alta în România, iar unele familii pot păstra tradițiile, mai mult decât altele.

Semnificații religioase

Semnificația Zilei Morţilor se regăsește în tradiţia Bisericii Romano-Catolice, însă aceasta a fost preluată în timp și de ortodocși, luterani, calvini sau unitarieni.

Ziua de 1 noiembrie este trecută în calendarul romano-catolic ca fiind Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, iar ziua de 2 noiembrie este momentul în care se pomenesc în mod special morţii.

Sărbătoarea tuturor Sfinților la catolici

Referitor la sărbătoarea de sorginte catolică, 1 noiembrie are două semnificaţii: pe de o parte este o zi de cinstire a tuturor sfinţilor, iar pe de altă parte este ziua de pomenire a morţilor.

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar din primele veacuri (secolul IV) ale creştinătăţii îi celebra pe toţi martirii cunoscuţi şi necunoscuţi.

Referiri la această sărbătoare se regăsesc la Sfântul Vasile cel Mare care în omiliile (predicile) sale vorbeşte şi despre Sfinţii Martiri prăznuiţi în prima duminică după Rusalii.

În Biserica Romano-Catolică, sărbătoarea a fost introdusă oficial de Papa Bonifaciu în prima duminică după Rusalii, la fel ca şi în Răsărit.

Mai târziu, sărbătoarea a fost mutată pe 1 noiembrie, „iar din anul 1004 va deveni o zi de pomenire a morţilor, ce va rămâne în tradiţia occidentală până astăzi”, se arată pe site-ul bisericii din Milano Nord.

Sărbătoarea morţilor – practici păgâne de origine celtă

Tot aceeaşi sursă menţionează că în momentul în care călugării irlandezi au plecat să evanghelizeze Galia s-au confruntat cu diferite practici păgâne de origine celtă, printre care era şi sărbătoarea morţilor, „Samhain“ (Zeul Morţilor, Principele Întunericului).

„La celţii, începutul unui nou an era sărbătorit pe 1 noiembrie, fiind considerat sfârşitul sezonului soarelui şi începutul sezonului întunericului şi a frigului.

Acest moment de trecere de la un sezon la altul era marcat de druizi (preoţii celţilor) prin dansuri, incantaţii şi alte manifestări religioase.

Sărbătoarea în sine era celebrată începând cu noaptea de 31 octombrie până a doua zi, la 1 noiembrie, iar uneori putea să dureze chiar trei zile.

Oamenii participau la această sărbătoare îmbrăcaţi în costume făcute din piei şi oase de animale.

Celţii credeau că în această noapte spiritele celor morţi puteau să revină în casele lor terestre, pentru a-şi căuta un nou trup”, se mai arată pe pagina de internet a bisericii din Milano Nord.

De ce facem pomenirea morților?

Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi.

Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență.

Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

În spațiul românesc există 20 de zile de Moși

Simion Florea Marian menționa în lucrarea „Trilogia vieții”, „că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși”. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice.

Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei.

Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Macinici), „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

În Biserica Ortodoxă s-au păstrat mai multe zile de pomenire a morţilor când creştinii merg la biserică sau în cimitire cu diverse alimente pe care le împart altor persoane.

Citește și: 5 noiembrie – Moșii de Toamnă: Ce nu este bine să faci în Sâmbăta Morților. Tradiții, obiceiuri, superstiții

Biserica a stabilit zile de pomenire generală a morţilor:

• sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne, numită şi „moşii de iarnă”;
• sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau „moşii de vară”;
• „moşii de toamnă”,
• „Paştele blajinilor” în unele locuri; prima sâmbătă din noiembrie.