De ce se calcă pe picioare politicienii, la începutul anului școlar? Lecții despre scurtătura spre succes

Printre părinți, bunici, copii cu flori în mână și diriginți autoritar-prietenoși, politicienii se strecoară nevăzuți, exact ca în viață, până pe scena amplasată în fața tuturor, acolo unde este locul cu ”vizibilitate maximă”, între director și popă. Tabloul de la deschiderea anului școlar este mereu același: oriunde te-ai uita, un politician a descoperit brusc că îi place școala, o mare surpriză chiar și pentru el.

Manuale școlare pline de greșeli rușinoase? Școli pline de moloz, mobilier vechi și toalete cu uși strâmbe în fundul curții? Profesori suplinitori, gata să predea filosofie, marketing, engleză și biologie în același timp? Elevi din clasa întâi învățând ”simultan” cu cei dintr-a doua, a treia și a patra? Clase desființate? Navetă? Birocrație? Miniștri ai educației agramați? Schimbări năucitoare de la un an la altul? Programe școlare menite să îngroape personalități?

Toate acestea nu înseamnă nimic atunci când, câte o mică sau mare ”oficialitate” apare la începutul de an școlar cu ghiozdanul plin de clișee. ”Să facem, să dregem, să fie bine, vai ce buni îs olimpicii noștri, educația voastră, prioritatea noastră…” și multe alte plictisenii ațintite asupra elevilor care urmează să împlinească 18 ani, dar și asupra părinților eventuali votanți.

Politicianul se face că uită că, de fapt, nu i-a plăcut școala, că a copiat la lucrările de control, și-a plagiat teza de licență și și-a cumpărat doctoratul sau locul pe listele de partid. Uită că succesul său în viață se datorează inversării valorilor pe care le transmite școala, în special pe minciună și pe impostură.

Nu cartea, ci cărțile amestecate în malaxorul electoral, nu disciplina în sensul real, ci disciplina de partid, nu munca, ci partidul te face om.

Postat în fața tuturor, curtat de directori și de profesori, induce elevilor un mesaj confuz. Este un ”boss”, are mașină cu șofer care îl așteaptă parcat pe interzis, la umbră, dacă vrea, schimbă directorul (este o autoritate dincolo de autoritate), are haine scumpe și e bronzat după vacanță, are un sclav care postează în locul lui pe facebook, bani și presă după el… Ce să mai vrei de la viață?

Întrupează șmecheria, scurtătura, scurtcircuitul biografic. Pentru școală, el ar trebui să fie ceea ce este ereticul pentru biserică, trădătorul pentru armată și vizitatorul plin de bacterii pentru spital.  De aceea, accesul lui în școală ar trebui restricționat.