Îngrijirea vârstnicilor a devenit inaccesibilă: costurile din centrele private depășesc cu mult pensiile din România

De ce a ajuns îngrijirea bătrânilor să coste cât două pensii medii. Avertismentul furnizorilor de servicii sociale: Îngrijirea vârstnicilor în centre private licențiate a devenit prea scumpă pentru mulți pensionari din România, avertizează Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici.

Cele două organizații susțin că un loc într-un centru care funcționează legal ajunge, în medie, la peste 6.100 de lei pe lună pentru fiecare beneficiar, fără profit inclus. În centrele noi sau în cele care nu sunt ocupate complet, costul real poate urca la 7.500 – 8.800 de lei pe lună.

Prin comparație, pensia medie este de aproximativ 2.782 de lei, iar pensia medie pentru limită de vârstă este de 3.113 lei, potrivit datelor citate în documentul transmis autorităților.

Publicitate

Organizațiile avertizează că diferența dintre pensii și costurile reale ale îngrijirii poate împinge multe familii către soluții mai ieftine, dar nesigure: centre improvizate, nelicențiate și nemonitorizate de stat.

Furnizorii cer autorităților să nu impună noi restricții fără consultări

Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici au transmis o scrisoare deschisă către autorități, în care avertizează că România riscă un „colaps social și medical” în domeniul îngrijirii vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități.

Aceștia cer ca statul să nu adopte noi măsuri restrictive fără consultarea operatorilor licențiați.

Furnizorii solicită:

• un moratoriu asupra unor noi restricții administrative;
• o analiză a efectelor modificărilor legislative din 2024;
• includerea centrelor private licențiate în grupurile de lucru pentru reforma sistemului;
• reguli clare împotriva centrelor ilegale;
• finanțare directă pentru beneficiari, prin vouchere sau coplată.

Reprezentanții organizațiilor spun că susțin controalele și sancționarea centrelor ilegale, dar avertizează că noi reguli aplicate tuturor furnizorilor pot avea efect invers: centrele corecte se închid, iar cele improvizate continuă să funcționeze în afara sistemului.

Cât costă, de fapt, îngrijirea unui vârstnic într-un centru privat

Potrivit informațiilor obținute de Alba24.ro, în județul Alba în centrele private de categorie medie prețul lunar plătit de un beneficiar este cuprins între 5000 și 7500 de lei. Variantele ”premium” pot depăși 10.000 de lei/ lunar.

Sumele din Alba sunt apropiate studiului transmis de cele două organizații, care au făcut calculul pentru un centru privat cu 50 de locuri, ocupat în proporție de 92%.

Costul mediu estimat este de 6.113 lei pe lună pentru fiecare beneficiar, fără profit inclus.

Cea mai mare parte a sumei este reprezentată de cheltuielile cu personalul. Acestea ajung la aproximativ 2.900 de lei pe lună pentru fiecare rezident.

La acest cost se adaugă:

• serviciile externalizate;
• chiria sau întreținerea clădirii;
• utilitățile;
• consumabilele medicale;
• hrana;
• mentenanța;
• costurile administrative;
• cheltuielile de conformare cu legislația.

Autorii studiului spun că, în condiții normale, costul nu poate scădea realist sub 5.700 de lei pe lună. În cazul unui centru nou, care funcționează la doar 60-70% din capacitate, costul poate ajunge la 7.500 – 8.800 de lei pentru fiecare beneficiar.

Pensia nu acoperă costul unui loc într-un centru privat

Problema principală este diferența foarte mare dintre veniturile pensionarilor și costul real al îngrijirii.

O persoană cu pensie medie nu își poate permite singură un loc într-un centru privat licențiat. În același timp, multe persoane cu venituri medii nu au prioritate la căminele publice.

Furnizorii numesc această situație un „gol de acces”: beneficiarii nu sunt suficient de săraci pentru a intra ușor în sistemul public, dar nici suficient de bogați pentru a plăti un centru privat legal.

În aceste condiții, familiile ajung să caute variante mai ieftine, care pot funcționa fără licență și fără verificări constante.

Centre care ies din sistemul controlat de stat

Organizațiile susțin că unele măsuri adoptate după scandalurile privind „azilele groazei” din 2023 au produs și efecte negative.

După modificările legislative din 2024, o parte dintre operatori ar fi renunțat la forma de organizare specifică serviciilor sociale și ar fi trecut la alte tipuri de activități, care nu mai sunt monitorizate de inspectorii sociali.

„În loc de mai mult control, statul a ajuns să vadă mai puțin”, arată semnatarii scrisorii.

Aceștia spun că soluția nu este înăsprirea continuă a regulilor pentru centrele licențiate, ci combaterea celor care funcționează ilegal.

Contextul scandalului din Bihor

Demersul vine după scandalul centrelor din județul Bihor, unde autoritățile au identificat 409 persoane vulnerabile.

Potrivit Ministerului Muncii, 394 dintre acestea au fost relocate inițial în 76 de servicii sociale din 20 de județe, iar alte 15 au ajuns în unități medicale.

Ministerul a dispus verificări săptămânale în centrele care au preluat beneficiarii și a anunțat pregătirea unei hotărâri de Guvern pentru alocarea a peste 19 milioane de lei. Banii ar urma să acopere cheltuielile de îngrijire până la finalul anului.

Ce cer furnizorii de servicii sociale

Una dintre principalele solicitări este separarea licențierii sociale de autorizația de securitate la incendiu.

Furnizorii spun că nu cer eliminarea normelor ISU, ci perioade de tranziție pentru centrele care funcționează în clădiri mai vechi și nu pot fi adaptate rapid la toate cerințele actuale.

Ei propun perioade de doi-trei ani, timp în care centrele să implementeze măsuri compensatorii, cum ar fi:

• sisteme complete de detectare a incendiilor;
• hidranți și rezerve de apă;
• personal instruit;
• exerciții periodice de evacuare;
• planuri clare de intervenție.

Organizațiile mai propun clasificarea centrelor pe niveluri de servicii, după un model apropiat de cel hotelier. Toate centrele ar trebui să respecte aceleași reguli de siguranță, igienă, alimentație și protecție a beneficiarilor, dar confortul și serviciile suplimentare ar putea fi diferențiate.

Propunere: bani pentru beneficiar, nu doar pentru instituții

O altă solicitare importantă este introducerea unor vouchere sau mecanisme de coplată, după principiul „banul urmează beneficiarul”.

Asta ar însemna că persoana vulnerabilă ar putea alege centrul licențiat în care dorește să fie îngrijită, iar finanțarea publică ar urma beneficiarul.

Furnizorii mai cer simplificarea și digitalizarea procedurilor de licențiere, eliminarea documentelor depuse în mai multe locuri și reguli egale pentru societăți comerciale, asociații și fundații.

De asemenea, solicită o mai bună coordonare între Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, ISU, ANSVSA și ANPC.

„România are nevoie de mai mulți furnizori licențiați, nu de mai puțini”, transmit PFPSS și ADIV.