EDITORIAL | Cum este când te doare în pălărie!

Nu ştiu să spun cât de tare suferă cei care rostesc, fără responsabilitate şi bună cuviinţă: „Mă doare în pălărie!”. Se aud adesea oameni, în multe cazuri indivizi cunoscuţi în spaţiul public, care devin suspecţi de inocenţă în momentul în care comunitatea află că au călcat pe bec. Persoanele vizate vor să arate că au mâinile curate şi că respectă codul etic printr-o atitudine arogantă faţă de tot ce se spune de rău despre trecutul şi prezentul lor.

„Vedeţi-vă de treabă” este sintagma cel mai des folosită pentru a ieşi din corsetul întrebărilor jurnalistice. În realitate, cei care glăsuiesc că îi doare în pălărie suferă de fapt din cauza grijilor că, într-o zi, poate chiar mâine ar putea să-şi piardă slujba sau, poate, chiar libertatea. Afişând o astfel de sfidare, supărătoare şi deranjantă ca manifestare, purtătorii de pălării dureroase vor să păstreze distanţa faţă de cei din jur printr-o simplă pronunţare, dezonorantă şi lipsită de bun simţ, adresată celor care le strică, într-un anume mod, liniştea.

Aici nu este vorba de naivitate, de indivizi care se joacă mereu cu vorbele, de principii, erori sau atitudini trecătoare. Avem de-a face cu comportamente previzibile, cu un  descernământ considerat valabil pentru binefacerile personale.

„Mă doare în pălărie” devine materia de substrat a faptei necurate, comise de unul sau de altul prin complicitatea şi ajutorul celor aflaţi în culise. Practic, se pune între paranteze un anumit tip de destin uman, o practică antisocială, întâlnită la inşi „isteţi”, care nu doresc să se justifice sau să dea socoteală în faţa nimănui, cu motivaţii care nu au nimic comun cu normalitatea.

Credeţi că pe Augustin Căpâlnaş, ofiţerul de la Poliţia Rutieră, fost angajat al IPJ Alba, depistat recent de colegii de la “centru” că a condus timp de 23 de ani maşina fără a avea carnet, l-a durut în pălărie când ştia că este ilegal să circuli cu un autovehicul pe drumurile publice? Atenţie, vorbim de un ofiţer de poliţie, cândva purtător de cuvânt la un inspectorat judeţean, care şi-a bătut joc de vigilenţa unui aparat întreg, timp de două decenii, avansat în grad pentru câteva merite, unul dintre ele fiind acela că este corect, servil şi devotat hainei pe care o poartă!  E însă prilej de mirare şi de legitimă iritare când constaţi faptul că inclusiv pe superiorii lui Căpâlnaş din Bucureşti, cercetaţi disciplinar, la rându-le, i-a durut în pălărie, mai exact în chipiu, pentru că niciodată nu au citit în cheia poliţiei dacă acest salariat deţine sau nu permis de conducere.

Poate fi o simplă scăpare de sub control, o lipsă de vigilenţă a şefilor de la Educaţia Rutieră, însă este dezamăgitor să vezi un om fals, beneficiarul unor înscrisuri oficiale mincinoase, pedepsite de Codul penal, purtând o uniformă care impune respect. Astăzi, domnule Augustin Căpâlnaş, poţi să mai spui „Mă doare în pălărie”,  având în vedere că eşti cercetat pentru fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals?  Mă tem că împricinatul nu face distincţie între o caschetă şi pălăria lui Mitică, fost la Ligă. Nu de alta, dar meseria de poliţist presupune rigoare, spirit de ordine, respect faţă de lege, nu înşelătorie şi rătăcire profesională.

Nu-ţi vine să crezi, dar s-ar putea spune că l-a durut în pălărie şi pe fostul director al Direcției Sanitar-Veterinare Alba, Vasile Bereş, cât timp a deţinut această funcţie. Nu a avut nicio umbră de îndoială când  „exonera de la plata amenzii anumiţi contravenienţi“, conform documentelor emise de procurori. Magistraţii l-au acuzat, printre altele, pe inculpatul Bereş Vasile că a pretins şi primit de la un denunţător, director al unui magazin de desfacere, produse alimentare  pentru a nu mai efectua controale la unitatea respectivă. Pentru toate abaterile, directorul a fost condamnat definitiv de instanţă la un an de închisoare cu suspendarea pedepsei, un eveniment prezentat obiectiv de ziarul Alba 24. Cum să numesc acest tip de alunecare în teritoriul fărădelegilor? Practică delirantă? Poate.

În fine, pornind de aici ar fi cazul să scriu că şi pe funcţionarii de la administraţia locală a oraşului Alba Iulia i-a cam durut în pălărie de infrastructura turistică, insuficientă pentru românii şi străinii care vor să fie prezenţi la evenimentele culturale organizate în Cetatea Alba Carolina. Îţi  propui să creşti numărul de turişti, organizezi evenimente spectaculase de pe urma cărora ai de câştigat, dar să nu faci nimic pentru sporirea capacităţii de a primi vizitatorii. Edililor le lipseşte preocuparea pentru a rămâne în contact cu beneficiile unei şanse pe care foarte multe orașe nu o au. Oficialii administraţiei locale se laudă cu noua înfăţişare a Cetăţii Vauban,  însă nu pot să arate cât sunt de pregătiţi pentru primirea unui număr mare de turiști în orașul care vede în turism o șansă de relansare economică.

Rămân îngrijorat când aflu că experienţa din trecut, când mulţi vizitatori  au plecat din oraş pentru că nu au găsit unde să se cazeze, se poate repeta şi în anul 2014.

*Eliade Bălan este colaborator al ziarului Alba24. În  perioada 1993-2010, a fost secretar general de redacție, redactor șef și editorialist la ziarul România liberă