Indemnizație pentru cei care îngrijesc acasă un părinte sau bunic dependent. Ce prevede legea și cine poate beneficia

Românii care îngrijesc acasă un părinte, un bunic sau o altă persoană vârstnică dependentă pot beneficia, în anumite condiții, de sprijin din partea autorităților locale. Legislația prevede posibilitatea ca îngrijitorul informal să încheie un contract cu serviciul public de asistență socială și să primească o indemnizație pentru activitatea de îngrijire.

Sprijinul nu se acordă automat la nivel național și nu funcționează ca o indemnizație plătită direct tuturor celor care au grijă de o persoană în vârstă. Este nevoie de evaluarea situației persoanei vârstnice, stabilirea gradului de dependență sociomedicală și încheierea unui contract cu serviciul public de asistență socială din localitatea de domiciliu.

Potrivit Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, îngrijitorul informal poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă, și de o indemnizație echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu, stabilit potrivit Legii salarizării, pentru gradația 0.

Publicitate

Cine este îngrijitorul informal

Îngrijitorul informal este persoana care își asumă responsabilitatea îngrijirii unei persoane aflate în situație de dependență.

În cazul persoanelor vârstnice, poate fi vorba, de regulă, despre un membru al familiei, o rudă, un apropiat sau o altă persoană care acordă sprijin constant pentru activitățile zilnice.

Legea face diferența între îngrijirea informală, acordată în familie sau în comunitate, și serviciile furnizate de îngrijitori profesioniști, persoane fizice autorizate, servicii sociale ori centre rezidențiale.

Indemnizația nu se acordă doar pentru simplul fapt că o persoană locuiește cu un părinte sau îl ajută ocazional. Este necesar ca persoana vârstnică să fie în situație de dependență sociomedicală, stabilită prin evaluarea prevăzută de lege.

Ce prevede Legea nr. 17/2000

Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice prevede că îngrijitorul informal care își asumă îngrijirea uneia sau mai multor persoane vârstnice dependente poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă.

În baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistență socială, acesta poate primi o indemnizație echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu, stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru gradația 0.

Plata indemnizației se face din bugetul local, potrivit legii. Indemnizația este supusă regulilor fiscale prevăzute de Codul fiscal.

Prin urmare, sprijinul depinde de parcurgerea procedurii la nivel local și de modul în care serviciul public de asistență socială gestionează cazurile persoanelor vârstnice dependente.

Contract cu serviciul public de asistență socială

Pentru acordarea sprijinului, îngrijitorul informal trebuie să încheie un contract cu serviciul public de asistență socială.

Modelul contractului a fost aprobat prin Ordinul ministrului muncii nr. 955/2023, modificat ulterior prin Ordinul nr. 2490/2023.

Serviciul public de asistență socială ține evidența contractelor încheiate cu îngrijitorii informali într-un registru electronic. Informațiile rezultate din încheierea și derularea contractului sunt monitorizate în cadrul managementului de caz.

Cum se stabilește dependența persoanei vârstnice

Sprijinul este condiționat de stabilirea situației de dependență sociomedicală a persoanei vârstnice.

Evaluarea se face potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice. Aceasta urmărește capacitatea persoanei de a se îngriji singură, de a se deplasa, de a-și asigura alimentația, igiena, administrarea tratamentului și celelalte activități esențiale ale vieții zilnice.

În funcție de rezultatul evaluării, autoritățile locale stabilesc ce tip de sprijin este necesar: servicii de îngrijire la domiciliu, sprijin prin îngrijitor informal, servicii comunitare sau, în cazuri excepționale, internarea într-un cămin.

Îngrijirea la domiciliu, prioritară față de internarea într-un cămin

Legislația privind asistența socială a persoanelor vârstnice pune accent pe îngrijirea în comunitate și la domiciliu.

Internarea într-un cămin pentru persoane vârstnice este prevăzută ca măsură de asistență socială cu caracter excepțional.

Aceasta poate fi dispusă în situații în care persoana vârstnică nu se poate gospodări singură, are nevoie de îngrijire specializată, nu are familie sau susținători legali care să îi poată asigura sprijinul ori nu dispune de venituri suficiente pentru îngrijirea necesară.

În practică, multe familii se confruntă cu dificultăți atunci când un părinte sau un bunic nu se mai poate descurca singur, iar locurile în cămine sau serviciile de îngrijire disponibile în comunitate sunt insuficiente.

De aceea, strategia națională pentru perioada 2023-2030 pune accent pe dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu și a serviciilor comunitare, inclusiv în comune și orașe mici.

Ce persoane vârstnice pot beneficia de măsuri de asistență socială

Legea nr. 17/2000 prevede că pot beneficia de măsuri de asistență socială persoanele vârstnice care se află în situații de vulnerabilitate.

Este vorba despre persoane care nu au familie sau nu se află în întreținerea unei persoane obligate legal să le sprijine, nu au locuință, nu au venituri suficiente, nu se pot gospodări singure, au nevoie de îngrijire specializată sau nu își pot asigura nevoile sociomedicale din cauza bolii, stării fizice ori psihice.

În cazul îngrijitorului informal, elementul-cheie este dependența sociomedicală a persoanei vârstnice, stabilită prin evaluare.

Sprijinul nu este același lucru cu indemnizația pentru persoanele cu handicap

Indemnizația pentru îngrijitorul informal al persoanei vârstnice dependente nu trebuie confundată cu drepturile acordate persoanelor încadrate în grad de handicap grav, care pot avea asistent personal sau indemnizație de însoțitor, potrivit legislației speciale privind protecția persoanelor cu handicap.

În cazul persoanelor vârstnice dependente, procedura se raportează la Legea nr. 17/2000 și la contractul încheiat cu serviciul public de asistență socială.

În cazul persoanelor cu handicap, drepturile se stabilesc prin încadrarea în grad de handicap și prin documentele emise de autoritățile competente.

Cele două situații pot părea asemănătoare pentru familii, dar au baze legale și proceduri diferite.

România îmbătrânește rapid

Nevoia de îngrijire la domiciliu este tot mai mare în România, pe fondul îmbătrânirii populației.

La 1 ianuarie 2025, potrivit Institutului Național de Statistică, populația după domiciliu de 65 de ani și peste era de 4,025 milioane de persoane și depășea cu 32,4% populația tânără de 0-14 ani.

Datele incluse în strategia națională privind îngrijirea de lungă durată arată că presiunea demografică va continua să crească. Până în 2050, persoanele vârstnice ar putea reprezenta peste un sfert din populația României, iar ponderea celor de peste 80 de ani va crește semnificativ.

Această evoluție pune presiune pe familii, pe serviciile sociale locale și pe sistemul medical.

Peste 4.400 de apeluri la Telefonul Vârstnicului

Nevoia de sprijin este vizibilă și în solicitările primite prin Telefonul Vârstnicului.

În primele șase luni ale anului 2026, linia socială gratuită Telefonul Vârstnicului, operată de Fundația Regală Margareta a României, a înregistrat 4.425 de apeluri din întreaga țară.

Cele mai multe solicitări au vizat informații practice, servicii sociale, drepturi, instituții, îngrijire, sprijin pentru persoane dependente, ajutor material sau financiar și suport emoțional.

Pentru mulți seniori și pentru familiile lor, problema principală nu este doar lipsa banilor, ci și lipsa informațiilor clare despre ce servicii există, unde trebuie depusă cererea și ce drepturi pot fi solicitate.

Unde se depune cererea

Persoanele interesate trebuie să se adreseze serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei de domiciliu.

Acolo se solicită informații despre evaluarea persoanei vârstnice, documentele necesare, posibilitatea încheierii contractului de îngrijitor informal și condițiile de acordare a indemnizației.

Procedura poate diferi de la o localitate la alta, în funcție de organizarea serviciilor sociale, de resursele disponibile și de bugetul local.

Este recomandat ca familia să ceară în scris informații despre pașii necesari, documentele cerute și temeiul legal al deciziei, mai ales atunci când solicitarea este respinsă sau amânată.

Ce documente pot fi cerute

Legea prevede că, la încheierea contractului, serviciul public de asistență socială solicită documente relevante pentru situația persoanei vârstnice și a îngrijitorului.

În practică, pot fi cerute acte de identitate, documente medicale, acte privind veniturile, documente privind locuința și situația familială, precum și alte înscrisuri necesare evaluării sociale și sociomedicale.