Obiceiuri de PAȘTE vechi de sute de ani, păstrate în județul Alba. „Udata”, „Statu la vase”, „Fugărește mirele” sau „Prăgșorul”

Obiceiul a fost reînviat în 2008, după aproape 20 de ani de când nu a mai fost organizat şi, potrivit etnografilor, este foarte vechi.

Tinerii căsătoriţi de la sărbătoarea de Paşti trecută până la cea prezentă se îmbracă în haine populare de nuntă şi stau la mese, în curtea bisericii din localitate.

Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2023: Mesaje și felicitări de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Acolo, ei primesc din partea rudelor, a prietenilor şi a consătenilor vase pentru gospodărie, ca dar de nuntă.

În vechime, obiceiul presupunea ca tinerii să primească vase de lut, însă în prezent cadourile constau în vase de sticlă, porţelan sau inox necesare în gospodărie.

În satul Presaca Ampoiului din comuna Meteş, în a doua zi de Paşti, sunt organizate trei manifestări – “pomeana copiilor”, “fugăritul mirelui” şi “jucatul lopţii în bâtă”.

„Pomeana copiilor” începe în Duminica Floriilor, când femeile din sat duc făină la “prescurariţă”, adică o femeie din localitate care coace prescurile pentru biserică.

Prescurăriţa face câteva sute de colaci, unii dintre ei de dimensiuni mici, care vor fi folosiţi la “pomeana copiilor”. În a doua zi de Paşti, după slujba religioasă, colăceii vor fi aşezaţi pe iarbă, în curtea bisericii, pe două rânduri, iar în interiorul lor femeile satului vor pune ouă roşii.

Toţi copiii din sat se vor aşeza apoi, câte unul, în spatele colăceilor, primind “pomeana” sfinţită de preoţi.

Sărbătoarea este interpretată, din punct de vedere religios, ca o celebrare a cultului morţilor, pomana dată copiilor simbolizând o pomană dată în numele celor morţi şi al celor care nu au fost pomeniţi niciodată în biserică.

După terminarea slujbei religioase, urmează „Fugăritul mirelui” – o cursă în care tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi.

Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri, în timp ce sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama lui, iar dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit de către urmăritori cu vin şi bucate.

Bătrânii satului povestesc că, în vechime, obiceiul se practica în ziua nunţii, când mirele era fugărit de feciorii satului.

Cel mai inedit moment din a doua zi de Paşte rămâne însă “Jucatul lopţii în bâtă”, un sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti. Băieţii satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ – unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă.

Jucătorii trebuie să parcurgă dus-întors distanţa dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de “loptă”, o minge făcută din cârpe legate.

Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri, iar fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.