Poluarea cu amoniac, o problemă mai puțin vizibilă, dar cu efecte reale asupra mediului și sănătății (P)

De câte ori se vorbește despre poluarea provenită din agricultură, discuția se oprește de multe ori la nitrați și la calitatea apei. Mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă, este și poluarea cu amoniac, un compus care afectează aerul, contribuie la formarea particulelor fine și are efecte asupra ecosistemelor, solului și sănătății publice.

La nivel european, amoniacul este inclus între poluanții pentru care Statele Membre au obligații clare de reducere. Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici stabilește ținte pentru mai multe substanțe cu impact major asupra mediului și sănătății, iar România are propriile angajamente în această direcție.

În acest efort se înscrie și Proiectul RAPID – Prevenirea și Reducerea Poluării din Spațiul Rural, derulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și finanțat printr-un acord de împrumut între România și Banca Mondială. Una dintre direcțiile în care proiectul poate susține reducerea emisiilor de amoniac este legată de modernizarea fermelor și de transferul de cunoștințe către fermieri.

Conform Directivei (UE) 2016/2284, respectiv a Legii nr. 293/2018, țara noastră trebuie să reducă emisiile de amoniac cu 13% în perioada 2020–2029 față de anul de referință 2005, iar după 2030 reducerea trebuie să ajungă la 25%.

În acest context, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) au reluat discuțiile tehnice privind reducerea emisiilor de amoniac provenite din agricultură. Astfel, MMAP în consultare cu MADR, a elaborat un Cod de bune practici agricole pentru reducerea emisiilor de amoniac – document aflat în stadiu de proiect, care poate fi consultat aici: https://apanoastra.ro/codul-de-bune-practici-si-programul-de-actiune/

De unde vine însă această problemă? Potrivit specialiștilor, principala sursă a emisiilor de amoniac este agricultura, mai exact pierderile de azot din zootehnie și din utilizarea fertilizanților. Cea mai mare parte a emisiilor provine din manipularea, depozitarea și aplicarea gunoiului de grajd și a dejecțiilor lichide. O altă sursă importantă este aplicarea îngrășămintelor chimice pe sol, în special a ureei.

Publicitate

În practică, emisiile cresc atunci când gunoiul de grajd este depozitat necorespunzător, când fertilizanții sunt aplicați la suprafața solului fără încorporare rapidă, când se folosesc produse fără stabilizatori de azot sau când aplicarea se face în perioade nepotrivite, de exemplu în zile calde și cu vânt. La toate acestea se adaugă dificultățile din fermele zootehnice mici și medii, unde densitatea animalelor este mare, iar infrastructura de colectare și tratare a dejecțiilor nu este întotdeauna suficientă.

Amoniacul înseamnă, în fond, pierderi de azot, iar atunci când azotul se pierde în aer, el nu mai rămâne disponibil acolo unde ar trebui să conteze: în sol și în cultura agricolă.

De aceea, măsurile discutate de specialiști merg în direcția unor soluții tehnice și economice foarte concrete. Printre propuneri se află acoperirea platformelor de depozitare a gunoiului de grajd, utilizarea unor echipamente de aplicare la sol cu pierderi reduse, limitarea utilizării ureei simple în lipsa inhibitorilor de urează, promovarea digestiei anaerobe și a biogazului etc.

Toate aceste schimbări nu sunt importante doar pentru mediu, ci și pentru funcționarea mai eficientă a fermelor.

De aici apare și ideea, tot mai prezentă în strategiile europene și ale Organizației Națiunilor Unite, de „management total al azotului”, o abordare în care ferma nu mai este privită doar prin prisma producției, ci și a echilibrului dintre sol, aer și apă.

Prin investițiile realizate în ferme-model și prin întâlnirile, demonstrațiile și sesiunile de instruire organizate în cadrul Proiectului RAPID, fermierii pot vedea mai clar cum funcționează practic soluțiile care reduc pierderile de azot și emisiile de amoniac. De la gestionarea mai bună a gunoiului de grajd până la utilizarea unor echipamente moderne și la aplicarea mai atentă a fertilizanților, experiențele din teren devin exemple concrete pentru alte ferme și pentru comunitățile agricole locale.

În același timp, aceste practici pot ajuta fermele să reducă pierderile și să valorifice mai bine nutrienții deja existenți, ceea ce transformă o obligație de mediu și într-o oportunitate economică.

Pe termen lung, direcția este clară: o agricultură mai atentă cu azotul, mai bine organizată și mai puțin poluantă. Iar într-un context în care calitatea aerului, a apei și a alimentelor ne privește pe toți, reducerea emisiilor de amoniac nu mai este doar o temă tehnică, ci una care ține de interesul public.

Mai multe informații despre Proiectul RAPID sunt disponibile pe www.apanoastra.ro