Punctele de stabilitate la pensie: cine le primește și câți bani aduc pentru 26, 30, 35 sau 40 de ani de contribuții

Românii care au acumulat mai mult de 25 de ani de stagiu de cotizare contributiv beneficiază de puncte suplimentare la calcularea pensiei. Acestea sunt denumite „puncte de stabilitate” și au fost introduse prin Legea nr. 360/2023 pentru a recompensa persoanele care au contribuit o perioadă mai îndelungată la sistemul public de pensii.

Punctele de stabilitate nu reprezintă o indemnizație plătită separat. Ele se adaugă punctajelor acumulate de o persoană pe parcursul activității profesionale și majorează numărul total de puncte folosit la calcularea pensiei. Numărul total de puncte se obține prin însumarea punctajelor anuale și a punctelor de stabilitate.

Citește și Cum se calculează pensia? Ce este punctajul lunar și anual. Răspunsuri oferite de reprezentanții Casei Județene de Pensii Alba

Publicitate

În anul 2026, valoarea punctului de referință utilizată la calcularea pensiilor este menținută la 81 de lei. Astfel, fiecare punct de stabilitate adăugat înseamnă, în principiu, 81 de lei în plus la cuantumul brut lunar al pensiei.

Cum se calculează cuantumul pensiei? Formula: Cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea numărului total de puncte realizat de asigurat pe parcursul întregii perioade de activitate cu valoarea punctului de referință (VPR), stabilită prin lege.

Formula: Pensie = Număr total de puncte × VPR.

Cine primește puncte de stabilitate

Punctele de stabilitate se acordă persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare contributiv mai mare de 25 de ani.

Stagiul contributiv reprezintă perioada pentru care au fost datorate contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii. În această categorie intră, în principal, anii în care persoana a lucrat cu forme legale și pentru care au fost plătite contribuții la pensie.

Primii 25 de ani contributivi nu generează puncte de stabilitate. Punctele se acordă numai pentru perioada care depășește acest prag.

De exemplu:

• la 26 de ani contributivi se acordă puncte pentru un singur an;
• la 30 de ani contributivi se acordă puncte pentru cinci ani;
• la 35 de ani contributivi se acordă puncte pentru zece ani;
• la 40 de ani contributivi se acordă puncte pentru 15 ani.

Vechimea în muncă nu este întotdeauna egală cu stagiul contributiv

O persoană poate avea o vechime totală mai mare de 25 de ani fără ca întreaga perioadă să fie considerată stagiu de cotizare contributiv.

Legea face diferența între:

• stagiul de cotizare contributiv;
• perioadele asimilate stagiului de cotizare;
• perioadele necontributive recunoscute de lege.

Perioadele asimilate pot fi luate în calcul pentru deschiderea anumitor drepturi de pensie, dar, în general, nu generează puncte de stabilitate. În această categorie pot intra studiile universitare urmate la zi, serviciul militar sau anumite perioade de concediu pentru creșterea copilului.

Prin urmare, simplul fapt că o persoană are peste 25 de ani înscriși ca vechime totală nu înseamnă automat că va primi puncte de stabilitate pentru toată perioada care depășește acest prag.

Cum se acordă punctele de stabilitate

Numărul punctelor crește progresiv, în funcție de durata stagiului contributiv realizat peste 25 de ani.

Pentru perioada dintre 25 și 30 de ani

Se acordă:

• 0,50 puncte pentru fiecare an;
• 0,04167 puncte pentru fiecare lună;
• 0,00139 puncte pentru fiecare zi.

Pentru perioada dintre 30 și 35 de ani

Se acordă:

• 0,75 puncte pentru fiecare an;
• 0,06250 puncte pentru fiecare lună;
• 0,00208 puncte pentru fiecare zi.

Pentru perioada care depășește 35 de ani

Se acordă:

• un punct pentru fiecare an;
• 0,08333 puncte pentru fiecare lună;
• 0,00278 puncte pentru fiecare zi.

Calculul se face pe tranșe. O persoană cu 36 de ani contributivi nu primește câte un punct pentru toți cei 11 ani care depășesc pragul de 25 de ani. Primii cinci ani suplimentari sunt calculați cu 0,50 puncte pe an, următorii cinci ani cu 0,75 puncte pe an, iar numai anul care depășește stagiul de 35 de ani este calculat cu un punct.

Câți bani pot aduce punctele de stabilitate

La valoarea punctului de referință de 81 de lei, valabilă în anul 2026, punctele de stabilitate pot majora pensia astfel:

Sumele reprezintă efectul matematic al punctelor de stabilitate asupra pensiei brute, calculat la valoarea de 81 de lei pentru fiecare punct. Valoarea efectiv încasată poate fi influențată de cuantumul total al pensiei și de eventualele rețineri aplicabile.

Exemplu de calcul pentru o persoană cu 32 de ani contributivi

O persoană care are 32 de ani de stagiu contributiv beneficiază de puncte pentru șapte ani, respectiv pentru perioada care depășește pragul de 25 de ani.

Calculul se face astfel:

• pentru perioada dintre 25 și 30 de ani: 5 ani × 0,50 puncte = 2,50 puncte;
• pentru perioada dintre 30 și 32 de ani: 2 ani × 0,75 puncte = 1,50 puncte.

În total, persoana primește patru puncte de stabilitate.

La o valoare a punctului de referință de 81 de lei, cele patru puncte înseamnă o majorare brută de 324 de lei pe lună.

Exemplu de calcul pentru o persoană cu 40 de ani contributivi

Pentru un stagiu contributiv total de 40 de ani, calculul se face pe trei tranșe:

• 5 ani × 0,50 puncte = 2,50 puncte;
• 5 ani × 0,75 puncte = 3,75 puncte;
• 5 ani × 1 punct = 5 puncte.

Persoana acumulează astfel 11,25 puncte de stabilitate.

La valoarea de referință de 81 de lei, acestea reprezintă aproximativ 911,25 lei în plus la pensia brută lunară.

Concediul pentru creșterea copilului și punctele de stabilitate

Modul în care este tratată perioada concediului pentru creșterea copilului depinde de momentul în care aceasta a fost realizată.

Potrivit precizărilor CNPP:

• concediul pentru îngrijirea copilului realizat înainte de 1 aprilie 2001 constituie vechime în muncă și stagiu contributiv;
• concediul pentru creșterea copilului din perioada 1 aprilie 2001–1 ianuarie 2006 este perioadă asimilată și nu este luat în calcul la acordarea punctelor de stabilitate;
• concediul pentru creșterea copilului realizat după 1 ianuarie 2006 poate fi luat în calcul pentru îndeplinirea anumitor condiții de pensionare, dar nu generează puncte de stabilitate.

De exemplu, dacă o persoană are un stagiu total recunoscut de 34 de ani, dar numai 31 de ani și șase luni reprezintă stagiu contributiv eligibil pentru stabilitate, punctele vor fi calculate numai pentru șase ani și șase luni, adică diferența dintre 31 de ani și șase luni și pragul de 25 de ani.

Se acordă puncte pentru perioada lucrată după pensionare?

Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 prevăd că punctele de stabilitate nu se acordă pentru perioadele în care o persoană a cumulat pensia cu venituri pentru care era asigurată în sistemul public.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană a ieșit la pensie și a continuat să lucreze, perioada lucrată în regim de cumul pensie-salariu poate fi valorificată potrivit regulilor aplicabile recalculării, dar nu generează puncte de stabilitate.

Cum intră punctele de stabilitate în formula pensiei

Cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea numărului total de puncte realizat de persoană cu valoarea punctului de referință.

Numărul total de puncte este format din:

• punctajele anuale acumulate pe parcursul activității;
• punctele acordate pentru perioadele prevăzute de lege;
• punctele de stabilitate pentru stagiul contributiv care depășește 25 de ani.

Punctele de stabilitate nu trebuie confundate cu punctajul obținut din salarii. Punctajul salarial depinde de veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile, în timp ce punctele de stabilitate depind exclusiv de numărul anilor contributivi realizați peste pragul de 25 de ani.

Prin acest mecanism, două persoane care au avut venituri similare pot ajunge la pensii diferite dacă una dintre ele a contribuit mai mulți ani la sistemul public de pensii.