Vreți să plecaţi la muncă în străinătate? Ce trebuie să verificați, înainte să acceptați jobul. Atenționări de la ANITP

Ți s-a făcut o propunere pentru un loc de muncă? Ce ai de făcut?

– verifică legalitatea firmei de intermediere a forţei de muncă (certificatul de înregistrare eliberat de Registrul Comertului, statutul firmei, lista de firme acreditate de pe site-ul Inspectoratului Teritorial de Muncă al fiecărui judeţ etc.)

– verifică în detaliu firma angajatoare la care urmează să îți desfăşori activitatea, atât pe site-urile de specialitate, cât şi istoricul de pe reţelele de socializare (din grupurile destinate locurilor de muncă)

– pentru a lucra în străinătate ai nevoie de un contract de muncă sau de o invitație oficială de la un angajator din afara României; începând cu 2009, cetăţenii români pot munci pe teritoriul U.E fără invitaţie din partea unui angajator

– nu părăsi niciodată ţara fără un contract semnat cu firma angajatoare din străinătate; contractul de muncă trebuie întocmit în cel puțin 2 exemplare și scris într-o limbă pe care o cunoști foarte bine (şi în limba română)

– înainte de a semna contractul de muncă, pentru siguranţă şi dacă este posibil, consultă un jurist; nu semna niciodată un document fără a-i cunoaşte conţinutul

– angajatorul din afara României sau firma intermediară, de obicei, nu acoperă cheltuielile pentru obţinerea paşaportului, vizei sau cheltuielile de transport, deci nu accepta aranjamente în contul firmei de intermediere sau plata altor comisioane; agentul de plasare nu are dreptul legal de a percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe

– viza turistică, de studii sau alt tip de viză nu îţi dă dreptul să munceşti legal; angajarea având la bază o astfel de viză este ilegală şi poţi să fi amendat/ă, arestat/ă, sau deportat/ă; în acest caz, angajatorul te poate manipula, impunându-ţi să faci tot ceea ce doreşte

– interesează-te care este salariul mediu în ţara în care ţi se propune să lucrezi

– verifică dacă salariul propus îţi va permite să acoperi cheltuielile pe care le vei avea în ţara respectivă (cazare, mâncare, haine)

– evită semnarea unui contract cu specificaţii evazive de genul: şi alte tipuri de activităţi” sau “toate activităţile la cererea angajatorului”

– învaţă limba ţării sau câteva cuvinte uzuale în limba ţării de destinaţie pentru a cere ajutor dacă vei avea nevoie

– nu da nimănui actele tale de identitate sau alte documente importante

– nu accepta să perfectezi documentele şi să ţi se plătească drumul în credit sau cu împrumut.

Dacă pe timpul călătoriei ai suspiciuni:

1. Reţine orice detalii privind traseul efectuat şi persoanele care te însoţesc;

2. Reţine adresa şi numărul de telefon ale unei organizaţii anti-trafic, din ţara unde vei pleca;

3. Reţine adresa şi numărul de telefon ale ambasadei sau consulatului din ţara de destinaţie.

Paşaportul sau alte documente privind identitatea pot fi reţinute doar de oficialităţile de la vamă sau poliţie. Nicio alta persoană nu are dreptul să le reţină.

În majoritatea cazurilor, victimele realizează pericolul doar în momentul în care sunt sechestrate şi/sau obligate să desfăşoare activităţi împotriva voinţei lor ori când nu primesc decât o mică parte din ce li s-a promis ca plată, invocându-se diferite motive.

Ieşirea din situaţia de trafic presupune:

1. Să obţii şi să reţii orice informaţie privind locaţia în care te afli (adresă, telefon, nume etc.);

2. Să informezi orice persoană cu care intri în contact că eşti o victimă a traficului de persoane;

3. Să transmiţi un mesaj de ajutor către o rudă sau un prieten din ţară (prin telefon, e-mail etc.);

4. Să încerci să pleci din locul în care te afli şi să contactezi instituţiile sau persoanele care ţi-ar putea oferi ajutor;

5. Să încerci să mergi la Poliţie, la Ambasada sau Consulatul Român din ţara în care te afli. Reprezentanţii acestor instituţii te pot ajuta să te întorci acasă;

6. Să apelezi gratuit linia telefonică a ANITP.

Cui te poti adresa pentru a ajuta o victima a traficului de persoane?

– Politiei

– Misiunilor diplomatice ale României în străinătate

– Liniei Telverde a ANITP

– Organizaţilor neguvernamentale

ANITP mai precizează că, ăn vederea preluării controlului total asupra victimelor şi parazitării extreme a acestora, în celelalte situaţii de recrutare decât cele prin intermediul anunţurilor, se poate observa următorul pattern în modul acestora de acţiune: identificarea şi studierea vulnerabilităţilor, nevoilor şi dorinţelor viitoarei victime, câştigarea încrederii victimei şi a apropiaţilor (părinţilor, familiei, prietenilor), chiar îndrăgostirea; dovezi de prosperitate, generozitate, influenţă, succes social, putere; îndatorarea viitoarei victime, emoţional, financiar, moral etc.; accentuarea vulnerabilităţilor/breşelor (separării, certurilor sau neînţelegerilor cu apropiaţii); apariţia unei oferte/oportunităţi cu necesitatea urgentării tuturor formalităţilor; pregătirea izolării: determinarea victimei să nu spună nimănui despre locul de destinaţie sau chiar să-şi mintă apropiaţii; determinarea victimei să nu aibă asupra ei mijloace care să-i asigure independenţa (bani, haine etc); deposedarea de documentele de identitate şi de mijloacele de legătură cu apropiaţii sau autorităţile (telefon, internet etc.), ducerea acesteia într-un loc izolat; manipularea victimei folosindu-se de starea ei de dependenţă morală, financiară, emoţională (vulnerabilităţile existente + cele accentuate şi/sau nou create); convingerea victimei că autorităţile nu ar interveni să o salveze; convingerea – constrângerea – compromiterea – îndatorarea – manipularea – ameninţarea (având acum la dispoziţie toate punctele sensibile ale victimei) în vederea exploatării; exploatarea efectivă (închirierea serviciilor) şi de multe ori revânzarea acesteia către alţi traficanţi.