FOTO VIDEO: Peisaj de poveste în Munții Șureanu la sfârșitul verii. Natura se ”îmbracă” în haine de toamnă

Peisajul de poveste de la Iezerul din Munții Șureanu și culoarea turcoaz a lacului fascinează privirile drumeților care ajung la malul apei. 

Sfârșitul verii aduce în Munții Șureanu cromatica toameni. Nimic nu se compară cu imaginea pădurii care se reflectă în apele limpezi ale lacului, la începutul toamnei. 

Într-o armonie perfectă creată de natură, oricine ajunge pe marginea Iezerului Șureanu, poate medita și detașa de problemele cotidiene, în micul ”colț de Rai” din Munții Șureanu. 

Și scriitorul Mihail Sadoveanu a îndrăgit această zonă, unde avea și o cabană de vânătoare. Lui i se datorează una dintre cele mai plastice descrieri ale zonei:

”Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele. Într-o parte se suie cătră Dumnezeu vârful lui Pătru; mi se părea aproape, dar până la el umblă păstorii două zile, şi în râpile lui goale stăruiau încă – la vreme de vară – zăpezile de iarna trecută. mai departe, se scria pe cer linia Şurianului . Se lămureau şi alte piscuri cu pete de omăt.

Munţi, râpi, codri, goluri: spre ele trec pe drumul de lângă apa Frumoasei oierii din Poaia Sibiului, ca să-şi aşeze stânile. Se duc cu caii, asinii şi tărhatul, mânând ciurdele ţigăi, cântând lin în singurătate din tălăngile de aramă.

Mişcarea aceasta de la vale în piscuri o fac de mii de ani generaţiile păstorilor, de la Decebal – Crai şi de la străbuni şi mai vechi. Este acolo pe o costişă lină, drept în marginea priveliştii apelor, şi o aşezare pe care au clădit-o prietenii mei. Popas de vânători şi pescari. Aici se povestesc, la adunările de sară, isprăvi unice”.