Totul despre hribi, delicatesele verii, din pădurile României. Au un conținut bogat în vitamine și minerale

Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).

Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din primavara până toamna, după ploi abundente.

Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Totusi, se recomandă  să nu se recolteze exemplare prea tinere pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puțin apreciate.

Pentru evitarea recoltării de specii otrăvitoare: când au o culoare roșie la marginea porilor sau își schimbă culoarea cărnii atunci când intră în contact cu aerul sau când este lovită. Are un gust acru, piperat.

Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).

Sursă: ciupercicomestibile.blogspot.com