Jurnal de pe ”frontul COVID”, la Secția Infecțioase Alba Iulia. Mărturiile unei asistente aflate în prima linie a „armatei albe”

Acum urmează stresul: dezbrăcarea costumului!

Pășesc în camera de decontaminare, mă plasez în fața oglinzii, cu picioarele într-un sac mare, galben. Procedez la decontaminarea costumului și în timpul de așteptare repet la nesfârșit „Tatăl nostru”. Mă gândesc că am timp: 15 minute.

Trebuie să procedez corect. Sănătatea mea și a celor din jurul meu, stă în puterea mea acum. Și mi-a ieșit BINE!

Mă spăl pe mâini cu apă, săpun așa cum am învățat, adică CORECT. De 3 ori. Până dincolo de coate. Mă întreb: „Exagerez?” Îmi răspund tot eu:”NU!”

Îmi spăl și fața: apă și săpun. O dată și încă o dată.

Trec la dezinfecția mâinilor prin frecare. Îmi tapotez și fața cu dezinfectant (la fel ca bărbații, după bărbierit). Mă întreb din nou :”Exagerez?”. Îmi răspund iarăși singură :”NU!”

Toată pielea mă strânge, dar ce contează?

Siguranța mea! Siguranța colegilor mei! Siguranța familiei mele!

Doamne, îți mulțumesc! Sunt convinsă că am procedat corect și nu m-am infectat.

Mâine o voi lua de la capăt.

La ieșirea din tură, mă opresc pe rampă, în dreptul ferestrei ei (sunt peste 3 metri), o salut (gest făcut cu mâna) , zâmbindu-i. Îmi zâmbește la rândul ei și îmi mulțumește.

Nu am să uit niciodată această zi plină de trăiri și sentimente, așa cum nu o voi uita niciodată pe minunata Doamnă G.

La finalul lunii martie, DSP Alba a reușit să pună în funcțiune o linie de testare COVID-19, lucru care ne-a ajutat foarte mult deoarece aveam rezultatele testelor în aceeași zi. Știam altfel cum să abordăm pe mai departe pacienții, ce tratament trebuie să urmeze fiecare astfel încât vindecarea să se întâmple cât mai devreme.

Într-o dimineață, după câteva săptămâni de lucru, mă echipam împreună cu Irina pentru a intra la saloane. Am simțit nevoia să o îmbrățișez și am realizat că o pot face datorită faptului că eram consumate cu acele combinezoane. A urmat o îmbrățișare lungă între noi toate, îmbrățișare care ne-a încărcat cu energie și putere pentru a merge mai departe!

27.03.2020

A fost ziua în care ne-au testat pentru prima dată și pe noi, personalul medico-sanitar și auxiliar din secția de Boli Infecțioase.

Nu am trăit în cei 42 de ani un stres mai mare! Seara, la aflarea rezultatelor, am dansat de fericire! A fost confirmarea faptului că am lucrat cu toții corect, pe de o parte și că am respectat și recomandările în afara locului de muncă, pe de altă parte. Aici era stresul meu cel mai mare. Ce face lumea când părăsește locul de muncă.

De atunci, am fost testate la fiecare două săptămâni, rezultatele fiind negative mereu. Am trăit emoția așteptării acestor rezultate pentru fiecare dintre colegele mele, am stat cu „inima la gură” de fiecare dată, m-am bucurat mereu și le-am felicitat din toată inima pe fiecare în parte și am fost atât de mândră de ele!

Va urma…”