”Băiatul cu părul albastru”, Andrei Rațiu, dorit de mai multe cluburi, dar echipa lui din Spania are planuri mari pentru el

”Băiatul cu părul albastru” este dorit de mai multe cluburi, dar echipa lui din Spania are planuri mari pentru el.

Andrei Rațiu, fotbalistul român originar din Aiud, este una dintre revelațiile Campionatului European Euro 2024. 

Brighton, Brentford şi Atalanta îl monitorizează atent pe Andrei Raţiu, însă Rayo Vallecano, echipa de care aparține contractual fundașul dreapta al naționalei României, nu vrea să renunțe atât de ușor la jucător.

Drept dovadă, clubul iberic este gata să facă o nouă ofertă, pentru ca românul să continue la echipa din La Liga, scrie sport.es, citată de Prosport.

Jurnaliștii spanioli scriu că în această perioadă sunt negocieri intese între părți pentru noul contract al lui Andrei Raţiu. „Rayo Vallecano vrea să facă scut în jurul lui Andrei Raţiu.

Managerii deja lucrează pentru a adapta contractul său şi deasupra tuturor, să-i dea un rol mai important, decât cel avut în sezonul trecut.

Totul datorită modului în care a jucat pentru România la Euro 2024. A fost supranumit ”băiatul cu părul albastru”, după ce și-a vopsit părul.

Andrei Raţiu mai are contract cu Rayo Vallecano până în vara lui 2028. În cazul unui transfer, gruparea spaniolă va încasa doar 50% din sumă, cealaltă jumătate revenind lui Villareal, fosta echipă a fundaşului român.

Băiatul cu părul albastru, Andrei Raţiu: Povestea din spatele unui succes

Povestea ”băiatului cu părul albastru”, cum a fost numit Andrei Rațiu, a fost surprinsă de Playsport, care i-a dedicat un articol.

„Primele mele amintiri sunt cu bunicii mamei. Aveam 4 ani când am rămas cu fratele meu, cu doi ani mai mic, la Aiud.

Părinții au plecat în Spania pentru o viață mai bună, cum se spune. Mai veneau uneori să ne vadă.

Am făcut în țară doar grădinița și clasa I. Apoi, când eu aveam 6 ani, mama și tata ne-au adus cu ei în Spania, pe mine și fratele meu.

În Aguaviva, o localitate cu vreo 600 de locuitori, din Teruel, Aragon.Tata muncea în construcții, iar mama în bucătăria unui restaurant. Prima amintire din fotbal o am totuși din țară, unde băteam mingea pe stradă în Aiud.

Am făcut doi ani fotbal în sală! Futsal! Așa am fost remarcat de Andorra CF, un club de fotbal la vreo 30 km distanță de casă. Tot din Teruel, nu Andorra din Principat!

M-am bucurat tare că pot începe fotbalul în Spania, dar pentru familie a fost tare greu. Mama mă ducea și mă aducea de la antrenamente zi de zi, 30 de kilometri, se chinuia mult.

M-am integrat foarte ușor în Spania, că eram copil și te adaptezi repede când ești mic, îți dai seama. La turneul de la Zaragoza m-au văzut scouterii lui Villareal și m-au monitorizat până în vară, la final de sezon, când m-au chemat să dau probe.

Le-am trecut și așa am început la Villareal C, a treia echipă a clubului, de juniori. M-am mutat din Aragon în Castellon. Toată familia s-a mutat pentru mine în Castellon.

Părinților și fratelui nu le-a fost ușor, dar au crezut în mine. Când am ajuns, vreun an de zile a fost cumplit, ai mei nu aveau de lucru, așa că tata a început să facă naveta la Madrid, muncea în construcții câte o săptămână și venea când putea acasă, la finaluri de săptămână.

Tata a plâns de fericire!

Tata a plâns de fericire! I-am scris pe whatssap înainte de meciul din Islanda, cu vreo oră înainte de meci, când am aflat.

«Tată, o să joc primul meci pentru România la seniori!»

Și era cu Islanda, în deplasare, decisiv la momentul acela pentru șansele noastre de calificare! A plâns, pentru că toate sacrificiile lor se întorceau acum cu bucurie…

Mi-a răspuns să fiu eu însumi. Când îți spune asta cineva care te iubește, e mai mult decât dacă ți-ar spune că te iubește!”