7 mai, Ziua mondială a râsului. Efectele bunei dispoziții asupra organismului uman

Ziua mondială a râsului este sărbătorită, în fiecare an, în prima duminică a lunii mai. În 2023, această zi este marcată la 7 mai.

Ziua mondială a râsului se desfăşoară sub deviza „Nu râdem pentru că suntem fericiţi, ci suntem fericiţi pentru că râdem”. Este iniţiativa medicului indian Madan Kataria, fondatorul mişcării ”Laughter Yoga” („Hasyayoga”), adică terapia prin râs. Kataria este şi autorul cărţii „Râzi fără motiv” (”Laugh For No Reason”, 2002).

În lumea de azi, din ce în ce mai mulţi oameni sunt stresaţi, deprimaţi, suferă de lipsă de somn, întreţin gânduri negative şi se simt singuri şi izolaţi, potrivit laughteryoga.org. Totuşi, dorinţa firească a oricăruia dintre noi este să fie sănătos şi fericit.

Terapia prin râs promite să ne ajute în atingerea ambelor deziderate: diminuarea şi eliminarea stărilor neplăcute, în paralel cu îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi psihice.

Arta râsului fără motiv

Potrivit laughteryoga.org, organismul nu poate diferenţia între râsul voluntar şi cel spontan, beneficiile fiziologice şi psihologice rămânând aceleaşi. De aceea, Ziua mondială a râsului promovează arta râsului fără motiv.

Oricine poate râde pur şi simplu, fără să depindă de umor, glume sau comedie. Preferabil este să ne aflăm în mijlocul altor oameni adepţi ai acestei forme de terapie, indiferent dacă ne sunt cunoscuţi sau nu, căci râsul este contagios.

Secretul este să ne privim unii pe ceilalţi, să nu ne luăm pe noi înşine în serios, să renunţăm la autocenzură şi inhibiţii, astfel încât, în scurt timp, zâmbetele şi râsul incipient să se transforme în hohote de râs, arată laughteryoga.org. Râsul este o activitate socială naturală.

Râsul, cel mai bun medicament

În ultimii ani, vorba populară potrivit căreia „râsul este cel mai bun medicament” a fost confirmată de cercetări efectuate în India şi SUA, publicate în reviste de specialitate precum International Journal of Nursing, Geriatrics Gereontology International şi Complementary Therapies in Medicine.

Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante. Scăderea tensiunii arteriale şi a hormonilor de stres din organism sunt doar două dintre beneficiile asociate cu râsul.

În plus, râsul creşte activitatea celulelor imunitare şi a anticorpilor care luptă împotriva infecţiilor, îmbunătăţind rezistenţa la boli. Râsul declanşează secreţia de endorfine, substanţe naturale care contribuie la ameliorarea stării de spirit, având chiar şi un uşor efect analgezic. Râsul alungă mânia, detensionează conflicte şi ne ajutăm să depăşim resentimentele, arată doc.ro.

Club de terapie prin râs

Nu în ultimul rând, terapia inspirată de Madan Kataria promite transformarea bunei-dispoziţii în exerciţii de respiraţie şi de tip cardio, ceea ce, pe termen lung, ajută la oxigenarea mai bună a organismului şi la menţinerea unui tonus ridicat.

Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut curând graniţele Indiei. În anul 2000, peste 10.000 de danezi au marcat această zi în centrul capitalei Copenhaga.

Până în prezent, au fost înfiinţate Cluburi de Râs în peste 100 ţări, precizează http://end.laughterguru.com, inclusiv în România.

Potrivit paginii de Facebook a Clubului Laughter Yoga din Bucureşti, „Râsul este gratuit, îl avem cu noi tot timpul, chiar şi atunci când nu avem motiv să râdem. Trebuie doar să ne lăsăm buzele şi corpul să râdă şi deja viaţa noastră se schimbă în bine. În aceste momente tensionate pentru întreaga lume, avem cu toţii nevoie să râdem, să ne destresăm psihic şi fizic”.

Tema râsului în psihologie și filosofie

Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat în mod serios a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. Acesta s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde), notează laughteronlineuniversity.com.

Un alt pionier al gelotologiei a fost Norman Cousins, jurnalist şi activist pentru pace care, în 1964, a susţinut că umorul l-a ajutat să treacă mai uşor peste cumplita boală de care suferea, artroză reactivă. În acest sens, a publicat faimoasa carte „Anatomia unei boli” („Anatomy of an Illness”), lansată în 1979.

Tema râsului a fost abordată şi în filosofie, una dintre cele mai importante contribuţii în acest sens fiind lucrarea „Râsul. Eseu asupra semnificaţiei comicului” („Le Rire. Essai sur la signification du comique”), publicată în 1900 de gânditorul francez Henri Bergson.

sursă: Agerpres

foto: pixabay.com