Calendar Ortodox APRILIE 2022: Toate sărbătorile din luna lui PRIER: Floriile, Sfintele PAȘTI, Sf. Gheorghe, Izvorul Tămăduirii

Calendar ortodox aprilie 2022. În luna aprilie 2022 adună la un loc cele mai mari sărbători creștin ortodoxe din an. Printre principalele sărbători se numără Floriile – Intrarea Domnului în Ierusalim, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Învierea Domnului și Izvorul Tămăduirii.

Aprilie sau PRIER este a patra lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile

Principalele  sărbători creștine din Aprilie 2022  sunt:  Intrarea Domnului în Ierusalim( Duminica Floriilor), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Învierea Domnului   (Sfintele Paști), Izvorul Tămăduirii. Mai bine de jumătate din lună este post

Paștele Catolic este sărbătorit pe 17 aprilie anul acesta, cu o săptămână înaintea Paștelui Ortodox. Astfel, sărbătoarea Floriilor are loc pe 10 aprilie la catolici.

Calendar Creștin Ortodox – Aprilie 2022

V	1	Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărt.; Sf. Mc. Gherontie (Post)
S	2	Sf. Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie (Sâmbăta a IV-a din Post – Pomenirea morților) (Dezlegare la ulei şi vin)
Duminica a IV-a din Post(a Sf. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic); Ap. Evrei VI, 13-20; Efeseni V, 8-19; Ev. Marcu IX, 17-32; Matei IV, 25; V, 1-12; glas 8, voscr. 8
D	3	Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul si Ilirie; Sf. Mc. Elpidifor (Dezlegare la ulei şi vin)
L	4	Sf. Cuv. Gheorghe de la Maleon, Zosima şi Platon; Iosif, imnograful (Post)
M	5	Sf. Mc. Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod (Post)
M	6	Sf. Mc. Irineu, Ep. de Sirmium; Sf. Eutihie, Patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Platonida; Sf. Cuv. Grigorie Sinaitul şi Platonida (Denia Canonului cel Mare) (Post)
J	7	Sf. Mc. Gheorghe Mărturisitorul, Ep. Mitilenei; Sf. Mc. Caliopie, Achilina şi Rufin diac.(Dezlegare la ulei şi vin)
V	8	Sf. Ap. Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Hermas; Sf. Ier. Celestin, episcopul Romei (Denia Acatistului Bunei Vestiri) (Post)
S	9	Sf. Mc. Eupsihie din Cezareea; Sf. Mc. Vadim arhim.(Sâmbăta a V-a din Post – Pomenirea morților) (Dezlegare la ulei şi vin)
D	10	Sf. Mc. Terentie, Pompie, African şi Maxim; Sf. Mc. Dima (Dezlegare la ulei şi vin)
Duminica a V-a din Post(a Cuv. Maria Egipteanca); Ap. Evrei IX, 11-14; Galateni III, 23-29; Ev. Marcu X, 32-45; Luca VII, 36-50; glas 1, voscr. 9
L	11	†) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, ep. Ramnicului; Sf. Sfințit Mc. Antipa; Sf. Cuv. Trifina (Dezlegare la ulei şi vin)
M	12	†) Sf. Mc. Sava de la Buzău; Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul; Sf. Antuza (Dezlegare la ulei şi vin)
M	13	Sf. Sfințit Mc. Artemon; Sf. Mc. Elefterie Persul (Post)
J	14	†) Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, Ep. Romanului; Sf. Martin Mărt., Ep. Romei; Sf. Mc. Tomaida (Dezlegare la ulei şi vin)
V	15	Sf. Ap. Aristarh, Pud şi Trofim; Sf. Mc. Crescent şi Vasilisa (Post)
S	16	Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina şi Hionia (Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morților) (Dezlegare la ulei şi vin)
D	17	Sf. Mc. Simeon, Ep. Persiei; Sf. Acachie, Ep. Melitinei (Denia Sf. și Marii Luni) (Dezlegare la peşte)
(†) Intrarea Domnului în Ierusalim(Duminica a VI-a din Post – a Floriilor); Ap. Filipeni IV, 4-9; Ev. Ioan XII, 1-18
L	18	Sf. și Marea Luni; Sf. Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Ier. Cosma, Ep. Calcedonului; Sf. Mc Ioan din Ianina (Denia Sf. și Marii Marți) (Numai seara, pâine şi apă)
M	19	Sf. și Marea Marți; Sf. Cuv. Ioan Paleolavritul; Sf. Sfințit Mc. Pafnutie (Denia Sf. și Marii Miercuri) (Numai seara, pâine şi apă)
M	20	Sf. și Marea Miercuri; †) Sf. Teotim, Ep. Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina Atanasie si Ioasaf; Sf. Ap. Zaheu (Denia Sf. și Marii Joi) (Numai seara, pâine şi apă)
J	21	Sf. și Marea Joi; Sf. Sfințit Mc. Ianuarie; Sf. Mc. Alexandra, împărăteasa; Sf. Mc. Filipial; Sf. Mc. Teodor din Perga (Pomenirea morților – Denia celor 12 Evanghelii, a Sf. și Marii Vineri) (Dezlegare la ulei şi vin)
V	22	Sf. și Marea Vineri – Scoaterea Sf. Aer; Sf. Ier. Teodor Sicheotul, Ep. Anastasiopolei; Sf. Ap. Natanail (Denia Prohodului Domnului, a Sf. și Marii Sâmbete) (Zi aliturgică)(Post negru)
S	23	Sf. și Marea Sâmbătă; †) Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruință; Sf. Mc. Valerie (Post negru)
D	24	(Vecernia Învierii)
(†) Învierea Domnului (Sfintele Paști); Ap. Fapte I, 1-8; Ev. Ioan I, 1-17
L	25	(†) A doua zi de Paști (Mărturia lui Ioan Botezătorul); Sf. Ap. şi Ev. Marcu; †) Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului
M	26	(†) A treia zi de Paști (Drumul spre Emaus); Sf. Mc. Vasile, Ep. Amasiei; Sf. Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis (Cernavodă)
M	27	Sf. Sfințit Mc. Simeon, ruda Domnului; Sf. Ap. Aristarh, Marcu şi Zinon (Harți)
J	28	Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
V	29	†) Izvorul Tămăduirii; Sf. 9 Mc. din Cizic; Sf. Cuv. Memnon Mărt.(Harți)
S	30	Sf. Ap. Iacob, fiul lui Zevedeu; Sf. Ier. Donat, episcopul Evriei

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile

Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim este una dintre cele mai importante sărbători Aceasta se celebrează cu o săptămână înainte de Sfintele Paști. Anual, Floriile se sărbătoresc într-o zi de duminică, la fel ca Învierea Domnului. Sărbătoarea se mai numește și Duminica Patimilor sau Duminica Patimilor Domnului.

În ziua de Florii, credincioșii merg la Sfânta Liturghie. Persoanele care poartă nume de flori își aniversează ziua.

În acest an, credincioșii sărbătoresc Paștele pe 24 aprilie. Floriile pică pe  17 aprilie 2022, cu o săptămână înainte de Învierea Domnului.

Sărbătoarea amintește de intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Sfintele Patimi. Din acest motiv, sărbătoarea mai este cunoscută ca Intrarea Domnului în Ierusalim, Duminica Patimilor, Duminica Floriilor sau Duminica Patimilor Domnului.

Postul Paștelui: începe pe 7 martie și se termină pe 23 aprilie.

Acesta reprezintă cel mai aspru post de peste an pentru că are mai puține zile cu dezlegare la pește. Postul Crăciunului este mai puțin restrictiv din acest punct de vedere.

În ziua de Florii 2022, credincioșii trebuie să evite să se spele pe cap. Există o superstiție potrivit căreia cei care fac acest lucru vor albi mai devreme decât ar trebui.

Persoanele care au reușit să țină postul se pot împărtăși în ziua de Florii. Potrivit tradiției, toți credincioșii care vor face acest lucru vor avea noroc, sănătate și vor ține relele la distanță.

Tot în această zi, în anumite zone ale țării se coc diferite plăcinte, de post, iar apoi se dau de pomană celor sărmani.

În ziua de Florii, credincioșii pot afla cum va fi vremea de Paște. Se spune că așa cum este vremea de Florii, așa va fi și în duminica Paștelui.

Sărbătoarea Floriilor deschide Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare

Uultima săptămână din Postul Paștelui ortodox, o perioadă cu semnificații importante pentru credincioși. Numită și Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, fiecare zi care urmează marchează evenimentele premergătoare Învierii Domnului.

Săptămâna Mare începe în Duminica Floriilor şi se încheie în Sâmbăta Mare. Această săptămână se deosebeşte de toate celelalte perioade ale anului bisericesc, fiind perioada de retrăire a patimilor Mântuitorului, care lasă să se întrevadă bucuria şi lumina Învierii.

Specifică pentru această săptămână este slujba Deniilor, rânduieli de o mare frumuseţe, care evidenţiază momentele dramatice legate de Patimile şi Jertfa lui Hristos, săvârşite în fiecare seară, din Duminica Floriilor şi până în Vinerea Mare. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. În Transilvania, denia se mai numeşte „straste”, ce înseamnă „patimă”.

Această săptămână încheie perioada de pregătire sufletească pentru întâmpinarea cu cuviinţă a celei mai mari sărbători creştine, Învierea Mântuitorului.

Săptămâna Mare: regulile Bisericii – post negru, abstinență conjugală și rugăciune

În zilele din Săptămâna Mare, regulile Bisericii le impun creştinilor postul negru, abstinenţa conjugală şi rugăciunea, pentru a intra în atmosfera sărbătorii Paştilor. Unii creştini ţin post negru începând din Joia Mare până la slujba de Înviere, când se împărtăşesc.

În Săptămâna Mare nu este bine să fie consumate mâncăruri care conţin oţet, pentru că Mântuitorului i s-a dat să bea oţet.

Luni, marţi şi miercuri se oficiază Liturgia darurilor mai înainte sfinţite. În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare, unită cu Vecernia.

În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care aminteste de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină, care a spălat picioarele ucenicilor. În mănăstiri, stareţul este cel care spală picioarele monahilor.

În Vinerea Mare, fiind o zi aliturgică, nu se săvârşeşte Sânta Liturghie. Dimineaţa, se scoate Epitaful din Sfantul Altar şi se aşează pe o masă, în mijlocul bisericii, cu Sfânta Cruce în faţă, scoasă din Joia Mare.

Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce reprezinta scena punerii în mormânt a Mântuitorului).

După aceasta procesiune, preoţii aşează Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde rămâne până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.

Săptămâna Mare, credincioşii se pregătesc pentru sărbătoarea Învierii Domnului

Postul se înăspreşte, iar cei care nu au putut să-l ţină până atunci, se străduiesc ca, cel puţin în această săptămână, să-l respecte. În Maramureş, oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru şi în albastru închis.

Mulţi credincioşi încearcă chiar să ţină post negru în unele din aceste zile, având credinţa că Dumnezeu îi fereşte de boli, le dă sănătate şi îi ajută pentru tot restul anului. În Săptămâna Mare e bine ca toţi credincioşii să fie împăcaţi cu toată lumea, să ierte şi să-şi ceară iertare.

Pregătirile pentru întâmpinarea Învierii Domnului cuprind şi o serie de tradiţii şi obiceiuri populare. Acum se face curăţenie generală în gospodărie, muncile la câmp fiind permise doar până miercuri, de joi bărbaţii rămân pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile casnice.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului aşa cum se cuvine, notează site-ul www.crestinortodox.ro.

Una dintre principalele preocupări înainte de sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi primenirea hainelor. Încă de la începutul Postului, gospodinele croiesc cămăşi noi, atât pentru ele cât şi pentru restul familiei, pentru a le purta în ziua de Paşti.

LUNI  – Săptămâna Patimilor

Din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului Iisus Hristos. Biserica aduce aminte de Patriarhul Iosif, care a fost vândut de fraţii săi, în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.

Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor vise, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.

În timpul deniei de luni se face şi pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod.

Este o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei care nu au rodit.

MARŢI – Săptămâna Patimilor

Pomenirea celor zece fecioare – o pildă care spune povestea fecioarelor “cuminţi” şi a celor “nebune”: la întâmpinarea lui Hristos, cinci fecioare L-au aşteptat cu candela plină cu ulei, iar celelalte cinci au avut candela fără ulei.

Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totala nepăsare faţă de ceilalţi, iar candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.

Astfel pe cinci dintre fecioare le numește înțelepte căci împreună cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul undelemn al milostivirii.

Pe celelalte cinci le numește nebune pentru că deși și ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit.

Fecioarele care au avut undelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau undelemn din destul, îl căutau după ce s-au sculat din somn.

Pilda: să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții.

MIERCURI – Săptămâna Patimilor (MIERCUREA MARE)

Pomenirea femeii păcătoase care, în dorinţa de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului.

Când Iisus s-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț.

Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru că, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni și tuturor fapta ei cea cu multă căldură. A îndemnat-o dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros.

Se gândea deci femeia că îi va vindeca boala după cum l-a vindecat și pe acela. Și într-adevăr Hristos a tămăduit-o dându-i iertare de păcate.

Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginţi.

JOI – Săptămâna Patimilor (JOIA MARE)

În Joia Mare se prăznuiesc patru evenimente din viaţa Mântuitorului: Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi Vânzarea şi prinderea Domnului.

La Cina cea de Taină, la care Mântuitorul le-a spălat picioarele ucenicilor le-a dat şi porunca: “Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.

Spălarea picioarelor (Ioan XIII, 1-20) insoteste asezarea la masa si incheie, ca o lectie, discutia pentru intaietate amintita de Sf. Luca (XII, 24-30).

Scena este prezentata de Sf. Ioan ca un semn de desavarsita iubire din partea Mantuitorului pentru ucenicii Sai: „Iar mai inainte de sarbatoarea Pastelui, stiind Iisus ca I-a venit ceasul ca sa se mute din lumea aceasta la Tatal, a aratat ca iubind pe ai Sai, care erau din lume pana in sfarsit i-a iubit;

Joia Mare – Cina cea de taină

Și facandu-se cina – cand diavolul pusese acum in inima lui Iuda al lui Simon Iscariotul gandul ca sa-L vanda – stiind Iisus ca toate I-a dat Tatal in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge, s-a sculat dela Cina si si-a pus vesmintele si luand un stergar s-a incins.

Dupa aceea a turnat apa in lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai si sa le stearga cu stergarul eu care era incins” (XIII, 1-5).

Spalarea picioarelor facea parte din ceremonialul ospitalitatii iudaice si orientale.

Ea era ceruta si de o elementara regula igienica, deoarece comesenii se asezau la masa intr-o intimitate pe care noi nu o cunoastem si nu era placut sa ai in apropiere un vecin cu picioarele prafuite, cu parul imbacsit de transpiratie si cu mainile nespalate.

Din aceasta cauza, cand masa avea un caracter mai intim si mai solemn si cand era mai prelungita, invitatii isi spalau nu numai mainile, cum cerea legea mozaica, ci si picioarele si capul.

De obicei, serviciul spalarii picioarelor il indeplinea un servitor, ori o slujnica. Dar, daca nu voia, nici un israelitean nu putea fi obligat sa o faca, chiar daca era sclav, spalarea picioarelor fiind socotita ca un serviciu prea umilitor pentru in fiu al lui Avraam.

Iisus, desi gazda, invatator si stapan fata de Ucenici, nu se sfieste sa-l faca El insus. Si El il face cu solemnitate si dragoste, constient de demnitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, de Mesia si de om desavarsit.

Spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina este o pilda de dragoste si un indemn dumnezeiesc la smerenie, servire si iubire de aproapele. Ea nu are numai valoarea unei curatiri legale, exterioare, ci simbolizeaza purificarea sufletelor.

Totodata, ea este menita sa realizeze intre crestini atmosfera frateasca si spiritul de jertfa care sa ridice in demnitate firea omeneasca, sa topeasca vrajmasiile si sa inmulteasca in lume dragostea de aproapele si binefacerea.

VINERI – Săptămâna Patimilor (VINEREA MARE)

Vinerea Mare este ziua de pomenire a înfricoşătoarelor Patimi ale Mântuitorului şi de mărturisire a tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul.

Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare: “sfinte” pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, “mântuitoare” pentru că şterg păcatele întregii lumi şi “înfricoşătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat la răstignirea lui Hristos.

“Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”.

În această zi nu se săvârșește Liturghia pentru că însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15).

Se fac numai ceasurile împărătești care ne pun înainte nemărginita smerenie a Domnului, Crucea cea dătătoare de viață și credința tâlharului.

Sfânta şi Marea Vineri este ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu şi a fost pus în mormânt, fiind, potrivit tradiţiei, zi de post negru, în care nu se mănâncă şi nu se bea decât apă.

Seara se săvârșește Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptă a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa.

Se înconjoară de trei ori biserica (semn al celor trei zile petrecute în mormânt) cu Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer), un obiect bisericesc de cult de formă dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.

Sfântul Epitaf este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaf şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat. Pot face acest lucru până la sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.

În Vienerea Mare se vopsesc ouă roșii

Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.

Precum Hristos, care prin moartea şi Învierea Sa, a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă, aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt, pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.

După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, pe sub care trec apoi toţi credincioşii, la revenirea în biserică.

La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane. După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.

Tradiţia spune că aceia care îşi vor tunde părul în Vinerea Mare nu vor avea nevoie să meargă la stomatolog pe parcursul întregului an, pentru că tăierea părului în această zi are puterea de a-l feri pe om de dureri de dinţi.

În Vinerea Mare este interzis pescuitul. Pescarilor li se recomandă să îşi ţină năvoadele şi undiţele pe uscat, căci altfel vor avea ghinion tot anul, iar, dacă pescuiesc din barcă, aceasta este în pericol de a se scufunda.

În Vinerea Mare, în unele zone, se vopsesc ouăle roşii. Despre acestea se spune că au puteri miraculoase, că pot fi păstrate mult timp fără să se strice.

De asemenea, se spune că fetele care vor să fie frumoase, să se spele pe faţă cu apa în care pun cojile de la ouăle roşii ciocnite în ziua de Paşti şi vor avea un ten luminos şi curat tot anul.

SÂMBĂTĂ – Săptămâna Mare (SÂMBĂTA MARE)

În Sâmbăta Mare se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi.

Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.

Sâmbăta Mare este dedicată ultimelor pregătiri pentru Paşti: sacrificarea mielului şi prepararea mâncărurilor din carne de miel, precum drob, borş de miel, stufat sau friptură.

Mielul este simbolul lui Iisus în tradiţia creştină, căci atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit ”Mielul lui Dumnezeu”, simbolizând sacrificiul său suprem.

Seara, gospodinele pregătesc coşul pe care urmează să-l ducă la biserică, la slujba de Înviere, în care pun, de regulă, o lumânare, ouă roşii, pască şi cozonac, peste care aştern cel mai frumos ştergar din casă.

Înainte de miezul nopţii, lumea porneşte către biserică, unde credincioşii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir şi aprind şi acolo lumânări, pentru a vesti şi celor de dincolo Învierea Mântuitorului.

Duminica Paștilor: Învierea Domnului

Sâmbătă seara, începe slujba Învierii. Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, DUMINICĂ, Biserica ne cere: „În Ziua Invierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Cercetătorii etnologi susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.

Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează Ion Ghinoiu în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (2003, Ed. Elion), când Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire.

După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşti şi Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.

În ziua de Paști: se spune că aceia care vor ciocni ouă, se vor întâlni în viaţa de apoi şi se vor recunoaşte, iar cei care sunt singuri şi descoperă în această zi un ou cu două gălbenuşuri, îşi vor găsi perechea.

În prima zi de Paşti, este interzis să se lucreze sau să se însămânţeze pâmântul. Totodată, este de rău augur să se străpungă pământul cu obiecte de fier.

Învierea Domnului

Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos este considerată cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, motiv pentru care credincioșii se pregătesc în fiecare an așa cum se cuvine pentru acest moment.

Data la care pică Paștele Ortodox în anul 2022

Paștele Ortodox pică în fiecare an la o dată diferită, având o modalitate mai specială de calcul.

Cu toate acestea, un singur aspect se păstrează de la an la an și anume ziua în care cade Paștele, aceasta fiind întotdeauna duminica.

Paștele Ortodox va pica destul de devreme în anul 2022. Dacă în alți ani credincioșii au sărbătorit Învierea Domnului Iisus Hristos în luna mai, în 2022, Paștele Ortodox pică pe 24 aprilie. Paștele catolic se va sărbători cu o săptămână înainte, adică pe 17 aprilie.

Paște 2022. Tradiții de Paște

Există tradiția ca în ziua de Paște, toți membrii familiei să se îmbrace în straie noi, curate și să meargă la biserică pentru a lua ”paște”. După slujbă aceștia ciocnesc ouă roșii și rotesc “Hristos a Înviat”, la care se răspunde cu “Adevărat a Înviat”.

Un alt obicei de la sate este acela de a pune iarbă verde la intrarea în casă pentru ca fiecare membru să calce pe acea iarbă, ca să fie sănătos și voios, tot anul.

În unele regiuni ale țării, oamenii se duc la râu și se scaldă în ziua de Paște. Astfel, se curăță de boli și sunt sprinteni, sănătoși și harnici tot anul.

De asemenea în anumite regiuni ale țării se respectă și tradiția conform căreia prima persoană care îți calcă pragul în ziua de Paște să fie un bărbat. În felul acesta vei avea spor și belșug în toate cele.

Se mai spune că dacă va ploua în ziua de Paște, atunci anul va fi ploios, însă dacă va bate grindina, anul va fi mănos.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit în fiecare an la 23 aprilie, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din calendarul ortodox. I se spune și Purtătorul de biruință, ziua fiind marcată, potrivit tradiţiei populare, prin împodobirea caselor cu crengi verzi care simbolizează renaşterea naturii.

Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Moldovei și al Armatei Române.

Cum anul acesta sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe cade într-o zi de vineri, în Postul Paștelui, Biserica Ortodoxă Română recomandă preoților  să facă slujba de pomenire după Învierea Domnului.

Credinţe şi superstiţii în ziua de Sfântul Gheorghe

Una dintre practicile răspândite în ziua de Sfântul Gheorghe este împodobirea casei cu plante ce marchează renaşterea naturii. Plantele folosite variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rug verde şi leuştean.

În Banat, casele sunt împodobite cu rug sau cu frunză de fag sau gorun.

În tradiţia populară se consideră că aceste simboluri vegetale au rol în protejarea gospodăriei de acţiunea spiritelor rele, spune analist-etnolog Ania Moldoveanu.

De asemenea, oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, ca să fie sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.

Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea. Se mai spune că cine doarme în această zi ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.

Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an.

Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat, iar dacă e ploaie se va face grâu şi fân, potrivit credinţei populare.

Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoarea închinată Maicii Domnului. Nu are dată fixe, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată. În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma Mică.

Sărbătoarea aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute.

Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor.

Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopului.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor ar fi vindecat multe boli şi ar fi tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Izvorul Tămăduirii- Tradiţii şi obiceiuri

În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă  legământul juvenil  – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele „legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

În tradiţia populară, se crede că  bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.

De asemenea, cu  Aghiasma Mică se stropesc toate camerele din casă.

Se mai spune în popor că, în această zi,  apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă.

Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă  nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Tot în această zi,  gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole.

Se stropesc cu  apă sfinţită în ziua praznicului şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic.  Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News