Calitatea aerului în municipiul Alba Iulia și orașul Zlatna a ajuns joi la nivelul „rău”, potrivit datelor transmise de stațiile automate de monitorizare amplasate în localități. În municipiul Sebeș, calitatea aerului era „excelentă”, însă din măsurători lipsesc particulele în suspensie (PM 10), ce au depășit cu mult limitele atât la Alba Iulia cât și la Zlatna.
Potrivit site-ului dedicat informării publicului în timp real, privind parametrii de calitate a aerului, monitorizați în cele peste 100 stații de pe toată suprafața României care alcătuiesc Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA), pulberile în suspensie PM 10 au depășit limitele la Alba Iulia și Zlatna, astfel că indicele general rezultat a fost 5 – roșu (ceea ce reprezintă nivelul „rău”).
Indicii măsurați și valorile rezultate la stațiile AB1, AB2 și AB3 (joi, 9 ianuarie, ora 13:00)
Alba Iulia (stația AB-1)
CO – 0.53mg/m³ (1 – excelent)
PM 10 – 65.88µg/m³ (5 – rău)
SO2 – 6.76µg/m³ (1 – excelent)
O3 – 17.56µg/m³ (1 – excelent)
NO2 – 34.83µg/m³ (1 – excelent)
Zlatna (stația AB-3)
CO – 0.25mg/m³ (1 – excelent)
PM 10 – 53.87µg/m³ (5 – rău)
SO2 – 6.17µg/m³ (1 – excelent)
O3 – 36.19µg/m³ (1 – excelent)
NO2 – 8.46µg/m³ (1 – excelent)
Sebeș (stația AB-2)
CO – 0.98mg/m³ (1 – excelent)
PM 10 – date lipsă
SO2 – 8.10µg/m³ (1 – excelent)
O3 – 17.16µg/m³ (1 – excelent)
NO2 – 33.37µg/m³ (1 – excelent)
Principalii poluanți atmosferici și efectele acestora asupra sănătății populației, asupra mediului, plantelor și animalelor
CO – monoxid de carbon
La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atât naturală cât și antropică. Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.
Surse naturale:
arderea pădurilor
emisiile vulcanice
descărcările electrice
Surse antropice:
se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili
producerea oțelului și a fontei
rafinarea petrolului
traficul rutier, aerian şi feroviar
Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos în special în perioada de calm atmosferic din timpul iernii și primăverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scăzute), când arderea combustibililor fosili atinge un maxim.
Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafața întinsă, nepunând în pericol sănătatea umană.
Efecte asupra sănătăţii populației:
Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la concentrații de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacitații de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular.
La concentrații relativ scăzute:
afecteză sistemul nervos central;
slăbeşte pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în organism;
reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică;
expunerea pe o perioadă scurtă poate cauza oboseală acută;
poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
determină iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsă de coordonare, greață, amețeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă: copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele anemice, fumătorii.
Efecte asupra plantelor:
La concentrații monitorizate în mod obișnuit în atmosferă nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.
PM 10 – Particule în suspensie
Particulele în reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid.
Surse naturale:
erupții vulcanice
eroziunea rocilor furtuni de nisip
dispersia polenului
Surse antropice:
activitatea industrială
sistemul de încălzire a populației
centralele termoelectrice
Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile mașinilor atât la oprirea acestora cât și datorită arderilor incomplete
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
Dimensiunea particulelor este direct legată de potențialul de a cauza efecte. O problemă importantă o reprezintă particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas și gât şi pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări
Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii, vârstnicii şi astmaticii
Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Ei respiră mai repede decât adulții și tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii
Expunerea pe termen lung la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moartea prematură
SO2 – Dioxidul de sulf
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii.
Surse naturale:
erupțiile vulcanice,
fitoplanctonul marin,
fermentația bacteriană în zonele mlăştinoase,
oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei
Surse antropice (datorate activităţilor umane):
sistemele de încălzire a populației care nu utilizează gaz metan
în măsură mai mică, emisiile provenite de la motoarele diesel
Efecte asupra sănătății populației:
În funcție de concentrație și perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătăţii umane
Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provocă dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii
Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecții ale tractului respirator
Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului
Efecte asupra plantelor:
Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber
Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roșii și negre, frasinul alb, lucerna, murele
Efecte asupra mediului:
În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și solului
Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelerează coroziunea metalelor, din cauza formării acizilor
Oxizii de sulf pot eroda: piatră, zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea și componentele electrice
O3 – ozon
Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se concentrează în stratosferă și asigură protecția împotriva radiației UV dăunătoare vieții. Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a „smogului fotochimic”. Se formează prin intermediul unei reacții care implică în particular oxizi de azot și compuși organici volatili.
Efecte asupra sănătăţii:
Concentrația de ozon la nivelul solului provoacă iritarea traiectului respirator și iritarea ochilor. Concentrații mari de ozon pot provoca reducerea funcției respiratorii.
Efecte asupra mediului:
Este responsabil de daune produse vegetației prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane.
NO2 – dioxidul de azot
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantităţi variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor şi inodor;
dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roșcat cu un miros puternic, înecăcios.
Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat.
În prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile formând oxidanți fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafața terestră cât și ecosistemul acvatic.
Surse antropice:
oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arși la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale, producerii energiei electrice.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane .
Efecte asupra sănătăţii populației:
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse afectează țesutul pulmonar.
Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la emfizem pulmonar.
Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.
Efecte asupra plantelor și animalelor:
Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora.
Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamănă cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocând boli precum pneumonia şi gripă.
Alte efecte:
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraților la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.
De asemenea, poate provoca deteriorarea ţesăturilor și decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.
M Cristina
joi, 09.01.2020 at 14:06
Cum vine asta „PM 10 – date lipsă” la Sebes? Sau sunt atat de rele incat nu se doreste publicarea datelor?!