DOCUMENTAR: 40 DE OAMENI CELEBRI care-ţi dau motive să fii MÂNDRU că ești din județul ALBA

Nicolae Linca (1929 – 2008)

Expoziție Itinerantă în Germania. Două regiuni într-o Europă plin proces de integrare: Brandenburg și Transilvania – un parteneriat de succes!

Singurul campion olimpic din istoria boxului românesc s-a născut la 1 ianuarie 1929 la Cergău Mare.

A făcut parte din lotul României pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 și s-a clasat al nouălea. A doua sa participare la Olimpiadă a fost însă cu noroc. Deși a fost la un pas de a nu fi selecționat pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956 pe motiv că nu era în formă, a reușit să-și înfrângă adversarul și să cucerească aurul. Mâna dreaptă îi era fracturată dinainte de meci, dar totuși a plecat acasă cu medalia olimpică la categoria semimijlocie.

De-a lungul întregii sale cariere, Nicolae Linca a disputat 306 meciuri, dintre care a pierdut doar 25. S-a stins din viață la 27 iunie 2008 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice din Feisa, județul Alba.

Dorin Pavel (1900 – 1979)

Originar din Sebeş, Dorin Pavel s-a născut la 31 mai 1900, pe linie maternă fiind nepotul filozofului și poetului Lucian Blaga. A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii din Zürich. La vârsta de 25 de ani, îsi ia doctoratul, care i-a deschis perspective de a ramâne în învatamântul politehnic elvetian. Dorin Pavel îşi începe cariera de inginer, ajungând în scurt timp director al Uzinelor comunale din Bucuresti, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 1934-1941.

Dorin Pavel și-a dedicat o mare parte din timp studierii apelor țării, publicând, în anul 1933, o remarcabilă monografie intitulată: “Plan general d’amenagement des forces hydrauliques en Roumanie”.

A contribuit la lucrarile de amenajare a lacurilor din zona Bucureștiului, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei şi Timişului, pentru ca mai apoi, în calitate de conducător de proiecte în cadrul ISPI şi ISPH, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu şi a cascadelor hidroelectrice ale Bistriţei, Argeşului, Oltului, Someşului şi Sebeşului.

Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel rămâne grandioasa lucrare de la Porţile de Fier, realizată în comun cu Iugoslavia şi care rezolva navigaţia pe Dunăre în zona respectivă, punând la dispoziţia ambelor ţări peste 2.200 MW putere instalată, în condiţii economice din cele mai avantajoase. În activitatea didactică, profesorul Dorin Pavel a condus peste 45 de generaţii de studenţi.

Dorin Pavel a publicat peste 15.000 de pagini în 23 manuale didactice, 44 de cărți și monografii tehnice, respectiv 140 de articole de specialitate și a primit numeroase distinctii românești și străine. S-a stins din viata la Bucuresti, în 6 iulie 1979, și a fost înmormântat acasă, la Lancrăm.

David Prodan (1902 – 1992)

David Prodan s-a născut în data de 13 martie 1902, satul Cioara cunoscut astăzi ca Săliștea, Alba și s-a stins din viață la Cluj în 11 iunie 1992. A fost un istoric român, academician, specialist în istoria Transilvaniei. A urmat liceul la Orăștie, iar apoi Facultatea de Istorie și Geografie din Cluj în 1924.

A obținut titlul de doctor în istorie în anul 1938. În perioada 1924-1938 a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar în următorii zece ani la Biblioteca Centrală Universitară. A fost profesor universitar în perioada 1948-1962 și șef de secție la Institutul de istorie si arheologie din 1948 până în 1972. În 1948 a devenit membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. La moartea lui Fernand Braudel, David Prodan a fost ales membru al Asociației Istoricilor Americani.

Ştefan Meteş (1886 – 1977)

Preot şi istoric, s-a născut în satul Geomal, loc unde a şi început studiile, la şcoala primară din sat. Mai târziu a urmat Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic de la Arad, Sibiu şi Caransebeş, iar mai târziu a ajuns la Bucureşti, unde a studiat istoria sub îndrumarea marelui istoric Nicolae Iorga.

După absovire, a fost învăţător în satul natal, iar apoi într-un sat din Hunedoara, unde a fost şi preot. Ştefan Meteş a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia.

A fost ales deputat în Parlamentul României după Marea Unire şi s-a remarcat prin intervenţiile pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a minerilor din Munţii Apuseni. Pe de altă parte, el a fost ales, în acelaşi an, membru corespondent al Academiei Române.

După înfiinţarea instituţiei „Arhivele Statului” la Cluj, a fost numit director al acestei instituţii extrem de importante mai ales pentru românii din Transilvania.

El a avut o importantă activitate politică deoarece a fost numit prefect al judeţului Târnava Mică în Guvernul Iorga, iar mai apoi a fost promovat ca subsecretar de stat de pe lângă Departamentul Internelor.

Istoricul şi omul de cultură Ştefan Meteş a fost apreciat de personalităţile timpului. Printre colaboratori săi s-au aflat: Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Giurescu, Simion Mândrescu, Octavian Goga, Ion Raţiu, Ion Agârbiceanu.

Alexandru Borza (1887 – 1971)

A fost un botanist și om de știință care s-a născut la 21 mai 1887 la Alba Iulia, tatăl său fiind subofițer în armata ungară. El urmează Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj după care pleacă la Budapesta pentru a urma Facultatea de Științe, unde obține mai târziu doctoratul în științe naturale.

A fost primul profesor universitar doctor docent de botanică farmaceutică la Universitatea Daciei Superioare și a fost întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca. Tot la inițiativa lui a fost înființat și Parcul Național Retezat și Parcul Custozza din Alba Iulia. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

A reușit să cuprindă nu mai puțin de 11.000 de nume românești de plante într-un singur dicționar etnobotanic, față de cele 5.000 de nume înregistrate anterior. De asemenea, botanistul a organizat și primul Congres al Naturaliștilor din România și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii. Un lucru important este faptul că el a reușit chiar să inițieze o lege pentru ocrotirea naturii, care a fost și votată în anul 1930 de către Parlamentul României.

În afară de activitatea sa din domeniul științelor naturii, el a fost unul din mulții cărturari care au participat la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România.

Radu Stanca (1920 – 1962)

Dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru, s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeș, fiind mezinul familiei. În casa natală se află în prezent o școală generală.

Clasele primare și liceul le-a făcut la Cluj, iar la vârsta de 12 ani a debutat în cadrul revistei Universul Copiilor, cu lucrarea intitulată „Legendele peștilor”.

A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, licența sa fiind  calificată „magna cum laude”. Pe timpul războiului Facultatea s-a refugiat la Sibiu, unde a luat ființă Cercul literar de la Sibiu, grupare ăl cărei mentor a fost Radu Stanca. Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar și-a încetat activitatea din cauza prigoanei comuniste în anii 50.

Începând cu 1943, a fost asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de Filozofie a culturii timp de doi ani, iar apoi a ocupat postul de profesor de estetică a teatrului la Conservatorul Popular din Sibiu. A fost actor și prim-regizor al teatrului sibian, care îi poartă numele, și al Teatrului Național din Cluj.

Radu Stanca este autorul volumelor: „Problema cititului”, „Ștefan Braborescu”, „Versuri”, „Teatru”, și „Acvariul”. Comedia tragică „Dona jiiana”, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, i-a adus premiul Sburătorul în anul 1947.

Augustin Bena (1880 – 1962)

Muzician născut la Pianu de Jos în 29 octombrie 1880, a fost compozitor, profesor, dirijor, preot și totodată un mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania. El a urmat studiile gimnaziale la Sebeș și Sibiu, cele liceale la Blaj și la Brașov, teologice la Sibiu și de muzică la Academia Regală. A urmat apoi cursurile  Facultății de Filozofie și Litere din Cluj și a obținut doctoratul în filologie.

El a fost mai întâi profesor și dirijor la Sibiu, Năsăud și Cluj, pentru ca mai târziu să devină director la Conservatorul din Cluj.

Augustin Bena a compus muzică pentru teatru, vocal-simfonică, muzică de cameră și corală, are lucrări didactice, de folclor și lingvistice, a făcut traduceri de librete și oratorii în limba română: „Serenadă pentru orchestră de coarde”, „Somnoroase păsărele”, „Priceasnă”, „Flori de nufăr sau Ave Maria”.

Ion Agârbiceanu