Dosarul de mită al inspectorului DGFP Alba, Florin Mihăilescu: Vezi cum a motivat instanţa decizia de arestare preventivă

În cazul inspectorului Florin Mihăilescu, de la DGFP Alba, arestat preventiv, marţi, sub acuzaţia de luare de mită, instanţa a făcut precizări privind motivarea acceptării măsurii de privare de libertate, propusă de procurorii DNA. Vă prezentăm în continuare concluziile la care au ajuns magistraţii Tribunalului Alba:

„Reprezentanta Ministerului Public susţine propunerea de arestare preventivă aşa cum a fost formulată şi solicită să se dispună arestarea preventivă a inculpatului Mihăilescu Florin Gabriel pe o durată de 29 zile, începând cu data de 15.05.2012, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există date şi indicii temeinice de săvârşire a faptei de luare de mită.

În susţinerea propunerii formulate arată că inculpatul, în calitate de funcţionar public în cadrul DGFP Alba, persoană cu atribuţii de control a societăţilor care solicită rambursarea de TVA, a condiţionat indeplinirea atribuţiilor de serviciu de primirea unui apartament (garsonieră) în mun. Cluj-Napoca.

Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani şi că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din modul şi circumstanţele reale şi personale în care a fost săvârşită fapta, apreciază că se impune luarea măsurii de arestare preventivă faţă de inculpatul Mihăilescu Florin Gabriel pe o durată de 29 zile, începând cu data de 15 mai 2012.

Av. Trifan Ioan solicită respingerea propunerii de arestare preventivă apreciind că nu există nici date şi nici indicii în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită.

Arată că în fapt garsoniera a fost achiziţionată de fiul inculpatului şi achitată de acesta, iar inculpatul nu a intermediat vânzarea imobilului, astfel că nu se poate vorbi despre vreo infracţiune. În opinia sa este vorba despre <o inginerie> a DNA care prin această acţiune doreşte publicitate şi încearcă să îşi justifice activitatea, apreciindu-se oportună <înhăţarea unui funcţionar public>. Totodată acţiunea de faţă este consecinţa schimbărilor politice care se prefigurează, având un impact deosebit asupra inculpatului, întrucât era una din persoanele nominalizate la conducerea instituţiei.

Av. Baco Mihai solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului Mihăilescu Florin Gabriel, formulată de DNA – Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Arată că temeiul legal invocat este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, susţinându-se că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest aspect nu este susţinut de probe şi întrucât de la data la care a avut loc presupusa faptă – anul 2009 şi până în prezent nu au fost reclamate alte fapte de corupţie, apreciază că nu este clar în ce constă acesta şi care este argumentul pentru care nu se poate dispune o altă măsură preventivă. Arată că măsura arestării preventive este o măsură extremă care se impune a fi luată doar dacă celelalte măsuri preventive nu ar avea eficienţă, din practică fiind evidentă adoptarea acesteia în cazul infracţiunilor care implică violenţă.

În speţa de faţă apreciază că s-ar impune adoptarea altei măsuri preventive, dacă se va aprecia asupra necesităţii acesteia, având în vedere că în cei trei ani care au trecut de la comiterea presupusei fapte nu au mai fost comise alte infracţiuni, iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Solicitarea sa este în total acord cu practica CEDO în materie, în sensul că măsura arestării preventive este justificată doar în situaţii deosebite şi doar dacă toate celelalte măsuri preventive nu ar fi eficiente pentru asigurarea scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.

În consecinţă, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică nefiind dovedit, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi dacă se va aprecia necesar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, arătând că obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina inculpatului constituie garanţii în sensul bunei desfăşurări a procesului penal.

Inculpatul Mihăilescu Florin Gabriel, având ultimul cuvânt, solicită să se dispună cercetarea sa în stare de libertate.

Tribunalul, asupra cauzei penale de faţă:

Constată că prin  propunerea înregistrată la această instanţă sub dosar Nr. 4546/107/2012 Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului  Mihăilescu Florin Gabriel pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 al.1,2 Cod penal.

În motivarea propunerii se arată că în calitatea sa de funcţionar cu atribuţii de control la D.G.F.P. Alba, inculpatul a pretins şi primit, în anul 2009 de la numitul S.F.G., administrator al SC F. SRL Alba Iulia, un apartament cu o cameră în valoare de 20.000 euro, imobil situat în complexul de locuinţe construit de această firmă în municipiul Cluj-Napoca, în scopul de a facilita efectuarea controlului în vederea rambursării taxei pe valoarea adăugată şi chiar pentru facilitarea  rambursării efective a TVA, către această societate comercială.

S-a mai arătat în propunerea de arestare faptul că inculpatul a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de primirea unui apartament (garsonieră) în mun. Cluj-Napoca şi a oferit varianta îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu într-o manieră formală, fără verificări efective, în schimbul unor favoruri şi avantaje patrimoniale.

Analizând actele de urmărire penală efectuate până la acest moment instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

Faţă de inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin Ordonanţa nr.54/P/2012 din 14.05.2012, iar prin Rezoluţia nr. 54/P/2012 din data de 14.05.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de luare de mită prev. art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 al.1,2 Cod penal.

Prin ordonanţa nr.54/P/2012 din data de 14.05.2012 inculpatul a fost reţinut pe o perioadă de 24 ore, fiind depus în Arestul IPJ.

Examinând pe fond propunerea de arestare preventivă, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 149/1 Cod procedură penală, pentru a putea dispune arestarea preventivă a unei persoane se cer întrunite în mod cumulativ trei condiţii, şi anume:

– să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală;

– să se constate incidenţa unuia din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală;

– arestarea inculpatului să fie necesară în interesul urmăririi penale.

În urma propriului examen, tribunalul apreciază că toate condiţiile cerute de legiuitor sunt îndeplinite, iar măsura arestării preventive se impune pentru prezervarea ordinii de drept şi justa soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 68/1 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.

În raport de dispoziţiile acestui articol, concluzia care se impune şi care este acceptată de altfel şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este aceea că, în cadrul examinării propunerii de arestare preventivă nu trebuie stabilită vinovăţia inculpatului, acesta fiind scopul urmăririi penale, în urma căreia trebuie să rezulte realitatea şi natura infracţiunilor de care o persoană este acuzată (a se vedea în acest sens şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11.01.2001, în cauza N.C. contra Italiei) ci trebuie să se stabilească dacă există sau nu date, informaţii, de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penala (hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 30.08.1990, în cauza Fox, Campbell si Hartley contra Marii Britanii).

În acelaşi sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mai multe hotărâri (de ex. cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii din 29.11.1998, cauza O”Hara contra Marii Britanii din 16.10.2001) că prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenţie fac referire la noţiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării anchetatorii să aibă suficiente probe care să justifice o condamnare.

Pentru a stabili dacă în cauză se poate reţine <presupunerea rezonabilă> că inculpatul a săvârşit fapta de care este acuzat, judecătorul trebuie să prelucreze datele existente şi care constituie rezultatul cercetărilor efectuate, iar pe baza deducţiilor şi raţionamentelor logice să stabilească dacă se poate admite în mod prealabil, drept posibil şi real, că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

În cauza dedusă judecăţii, tribunalul constată existenţa unor indicii temeinice sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii pentru care s-a propus arestarea preventivă.

Astfel, în cauză, se reţine că pentru a putea beneficia de rambursarea TVA-ului, denunţătorul S.F.G. era obligat să obţină de la DGFP Alba aprobarea rambursării. În acest scop denunţătorul a fost contactat de inculpat, cu ocazia controalelor pe care le efectua, în calitatea sa de funcţionar public în cadrul DGFP Alba, având atribuţii de control a societăţilor care solicită rambursarea de TVA, condiţionând îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de primirea unui apartament (garsonieră) în mun. Cluj-Napoca (din complexul de locuinţe construit de această firmă în municipiul Cluj Napoca). Ulterior între cei doi, inculpat şi denunţător, a existat o negociere cu privire la folosul necuvenit.

În acest sens, relevante sunt procesele-verbale de transcriere a discuţiilor purtate în mediu ambiental între cei doi din care rezultă modalitatea în care s-a acţionat, respectiv, inculpatul -funcţionarul a cărui obligaţie principală este aceea de a aplica legea, prevalându-se de această autoritate pe care o deturnează de la scopul său, oferă varianta îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu într-o manieră formală, fără verificări efective, în schimbul unor favoruri şi avantaje patrimoniale.

Indiciile temeinice care sunt analizate de instanţă în contextul procesual al soluţionării unei propuneri de arestare preventivă, sunt evidenţiate în prezenta cauză de probaţiunea administrată până în prezent, respectiv promisiunea bilaterală de vânzare –cumpărare, declaraţia denunţătorului din 04.04.2012, declaraţia martorului B. A. şi procesele-verbale de transcriere a discuţiilor purtate in mediu ambiental.

Se reţine aşadar de către instanţă existenţa unor indicii temeinice în sensul că inculpatul, în cursul anului 2009, în calitatea sa de funcţionar cu atribuţii de control la D.G.F.P. Alba, a pretins şi primit, de la numitul S.F.G., administrator al SC F. SRL Alba Iulia, un apartament cu o cameră, în valoare de 20 000 euro, imobil situat în complexul de locuinţe construit de această firmă în municipiul Cluj-Napoca, pentru a facilita efectuarea controlului în vederea rambursării taxei pe valoarea adăugată şi chiar pentru facilitarea rambursării efective a TVA, către această societate comercială.

Cât priveşte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, reacţie care ar produce perturbaţii la nivelul disciplinei publice, al respectului faţă de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte de corupţie organele de stat nu acţionează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptelor, presupune o rezonanţă a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.

Împrejurarea că până la acest moment nu a fost cercetat, deşi fapta a avut loc în anul 2009, creează inculpatului convingerea că atitudinea lui nu este sancţionată prin reacţia organelor judiciare şi, s-ar putea crea la nivelul comunităţii în care locuieşte convingerea greşită că toţi inculpaţii pot fi iertaţi prin neluarea unor măsuri procesuale ce se impun în raport de situaţia de fapt reţinută în dosarul în care sunt cercetaţi.

Sub aspectul pericolului social al faptei, se apreciază că s-a adus o atingere gravă relaţiilor sociale, incriminarea faptelor de corupţie fiind o formă prin care se asigură respectarea ordinii de drept, în cadrul căreia statul garantează funcţionarea instituţiilor astfel încât nimeni să nu fie expus exercitării abuzive a prerogativelor de putere a funcţiei publice.

Având în vedere diversitatea relaţiilor sociale, conceptul de pericol social pentru ordinea publică nu poate fi restrâns doar la starea de primejdie concretă, de vătămare a integrităţii fizice sau vieţii persoanei, ci se referă şi la o stare de nesiguranţă, de neîncredere în instituţiile statului şi în capacitatea de protecţie a acestora împotriva vătămărilor ce ar putea fi cauzate prin orice activitate infracţională, inclusiv prin corupţie.

Toate aceste aspecte, fac imperios necesară descurajarea celor care folosesc funcţia de autoritate publică în scopuri personale şi de grup, cu atât mai mult cu cât fenomenul este în continuă expansiune, generat fiind şi de condiţiile economico-sociale existente.

În privinţa persoanei inculpatului se reţine că deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta în calitatea sa de funcţionar cu atribuţii de control persistă în comiterea aceluiaşi gen de fapte  antisociale.

Astfel, în cauză se efectuează acte premergătoare urmăririi penale faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2005-2011 inculpatul, în calitatea sa de inspector fiscal în cadrul DGFP Alba, a pretins şi primit de la numita B.M., administrator la SC L. & M. SRL Alba Iulia, în mod repetat un procent de 10% din sumele aprobate de către acesta cu titlu rambursare TVA.

Cu privire la ultima condiţie impusă de legiuitor, arestarea inculpatului este necesară desfăşurării urmăririi penale, numai în condiţiile privării de libertate a inculpatului, organele de cercetare penală vor putea desfăşura activităţile ce se impun pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei în conformitate cu dispoziţiile art.136 al.1 Cod procedură penală.

Faţă de aspectele reţinute mai sus instanţa reţine existenţa unor motive pertinente şi suficiente în sensul art.5 din C.E.D.O. care să justifice măsura arestării preventive, nici o altă măsură preventivă nefiind adecvată şi suficientă în cauză pentru scopul urmărit, respectiv protejarea ordinii publice şi a procesului penal.

În baza art.143 şi art.148 lit.f Cod procedură penală va admite propunerea formulată de Ministerul  Public –  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia şi va dispune arestarea preventivă a inculpatului  Mihăilescu Florin Gabriel pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 15.05.2012 şi până la 12.06.2012.

În numele legii

dispune:

Admite propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul  Public –  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia cu privire la inculpatul  Mihăilescu Florin Gabriel şi în consecinţă:

În baza art. 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală şi art. 143 Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului: Mihăilescu Florin Gabriel, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 15.05.2012 şi până la data de 12.06.2012.”

Iculpatul Florin Mihăilescu a formulat recurs la hotărârea Tribunalului, însă Curtea de Apel Alba Iulia i-a respins acţiunea şi a menţinut decizia de arestare preventivă a acestuia.