Contacteaza-ne si pe

EDITORIAL

Cetatea din Alba Iulia sau despre privilegiul irosit de a construi ceva de la zero

avatar

Publicat

în

Când ai o coală albă în față, ai o infinitate de posibilități de a o umple cu ceva, depinde cu mâna cui ții condeiul. Dacă îl ții cu mâna pictorului, ți-ar putea ieși un tablou colorat, asortat, cu tot felul de interpretări posibile, care te trage de privire de câte ori treci prin fața lui. Dacă îl ții cu mâna poetului, el ți-ar putea picura coala cu silabe, cuvinte sau versuri care îți schimbă starea când le acorzi atenție. Dacă ții condeiul între degete de arhitect, îți face linii, curbe, piramide, taluzuri, copăcei și râuri minuscule, care te pot face să te simți în parcul Güell din Barcelona, într-un enterprize, pe o stradă elvețiană cu omuleți care se salută doar pentru că există, sau oriunde altundeva.

Ei bine, dacă acel condei ajunge într-o mână oligofrenă și analfabetă, fără viziune sau cultură, coala ta poate fi mâzgălită cu creionul rupt, ferfenițită și pătată cu tot felul de lichide, ape, uleiuri, nisipuri sau alte elemente din filme diferite, iar rezultatul va fi, în cel mai bun caz, un kitsch grav. Cam așa ca în Cetatea din Alba Iulia, singura cetate Vauban din Europa cu Grădină Japoneză.

Parcă nu demult, Cetatea nu era mai mult decât locul prin care treceai dacă voiai să ajungi pe jos din parcul de la catedrală până în centru, locul în care-ți duceai musafirii la muzeu și la Mihai Viteazul, punctul în care se adunau tinerii întunecați și talentați ai orașului, care preferau să stea sub castanii uriași decât pe bulevard, să se pupe pe bănci ascunse sau să cânte la chitări fără să îi gonească nimeni. Exista chiar și faună în Cetate. Plină de mlaștini, bătrâna fortificație orăcăia din toate colțurile, abundând de broaște, tritoni, salamandre sau mormoloci, prin șanțuri, spre freneticul deliciu al celor care făceau o pasiune din a-și pierde zilele prin jurul târâtoarelor, și spre oripilarea fără margini a celor exasperați de duhorile care te acompaniau în orice plimbare pe lângă zidurile umede de cărămidă ale cetății istorice.

S-au dus acele vremuri și acum sunt atât de încețoșate încât nici nu-ți mai vine să crezi că au existat. Acum, de când cu fondurile europene și cu moda reabilitărilor, Cetatea a devenit un fel de Place de la Concorde de Alba Iulia. Pe aleile din Cetate nu mai pășești pe piatra cubică neagră, lustruită timp de secole de cei care au călcat-o fără să o distrugă, așa cum făceai până deunăzi. Calci pe pavaje de ultimă generație, gri închis, gri deschis, albe, negre, cărămizii, pătrate, lunguiețe, aliniate, întrepătrunse, așternute în forme rectangulare, circulare, liniare, toate prefabricate. Practic, aproape că nu există modalitate de pavare a unui drum, pe care să nu o găsești în Cetatea din Alba Iulia.

Cărămizile zidurilor, la fel. Vechi, noi, umede, uscate, roșu închis, roșu deschis. Uitându-se la ziduri, ochii tăi parcă tocmai au acceptat o provocare de a finaliza conturul unui desen neterminat și își iau libertatea de a fi nonconformiști.

Te plimbi printre copaci noi, egali și perfecți, pe străduțe pietruite, mărginite de câte-o clădire veche sau de câte una nouă, de câte-un perete gri-pietros, sau galben-lămâie, și din loc în loc dai, acum e-acum, de câte-o statuie. Pe același sistem, te întâlnești cu tot felul de opere. Și de bronz și de magneziu cu staniu, și de piatră și de beton, și grecești și romane, și moderne și clasice, și suprarealiste și medievale și neocomuniste. Să nu cumva să-ți imaginezi vreo perioadă artistică și să nu găsești un exponat aferent ei prin Cetate. Seria de busturi de lângă Sala Unirii, cu nume și ani, a fost amplasată acolo în alte timpuri, înaintea inexistentului masterplan de renovare a zonei.

Și dacă te gândești puțin, din această ratatouille a Transilvaniei, lipsește totuși ceva: sensul, atât în accepțiunea românescă, de „înțeles”, cât și în cea englezească, de „bun simț”.

La grămezile de bani care au fost zmulse din buzunarele albaiulienilor, românilor și europenilor pentru toată această varietate de podoabe care împopoțonează tot ce se găsește între faldurile zidurilor de cărămidă și pe platourile Cetății din Alba Iulia, te-ai fi așteptat la ceva cel puțin special. La ceva care să ți se lipească de creier după o plimbare pe aici.

Ți-ar fi plăcut poate să îți faci o poză cu un personaj de bronz care, în trecut, a trăit, gândit, creat chiar în locul în care stă acum. Și care are un nume de care ai mai auzit. Și pe care să îl ții minte și de care când auzi să te gândești la locul acela din Cetate.

Și dacă tot te afli într-un loc istoric, în care te năpădesc patriotisme și iubiri naționale, să sperăm că ai cultura la degetul mic, pentru că dacă nu, când vezi Clopotul Unirii, o să crezi că în 1918 ne-am unit cu Bucureștiul, nu cu Crișana, pentru că pe statuia aceea scrie că în Rezoluțiunea Marii Adunări Naționale s-a consemnat Unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara „Românească”, nu „Ungurească” așa cum a fost de fapt.

Te gândești că nu ar fi costat cu nimic în plus față de ce s-a consumat, ca să existe puțin sens în tot procesul „punerii de chestii” prin Cetate? Ca să te simți și tu respectat în sensibilitatea ta de om cu exigențe care le transcend pe cele ale unui cercopitec?

Ei bine, din nefericire, nu s-a gândit nimeni la tine în felul acesta. Nu a interesat pe nimeni dacă te deranjează kitsch-ul sau dacă îți place logica, armonia sau cultura. Cei care au decis cum se face dezvirginarea socio-culturală a Cetății din Alba Iulia s-au comportat ca niște academicieni vulgari cu diplome cumpărate, care vorbesc cu accent de la țară și au manșetele unsuroase, care nu respectă nicio regulă și nicio valoare, care trag bombe de praf în ochii populaţiei ca să-şi acopere grosolăniile.

Lasă-ți, deci, sensibilitățile și finețurile altundeva când te plimbi prin Cetatea din Alba Iulia, bucură-te dacă e soare afară și auzi vreun tril de pasăre, nu te întrista dacă, atunci când faci slalom printre statui, nu înțelegi ce reprezintă ele, mânăncă o înghețată de fistic și gândește-te bine că ei, cei care fac toate astea posibile au nevoie doar de votul tău.

Citește și Misterul statuilor din Cetatea Alba Carolina: Costuri reale, semnificații ascunse și „opțiuni artistice” care nu bat cu istoria

Citește și PREŢ SCANDALOS: Poarta a II-a a Cetăţii din Alba Iulia a costat cât un bloc cu 4 etaje. Nu este restaurare ci o construcţie asemănătoare

Citește și Şeful Corpului de Control al Ministerului Culturii, surprins de un paparazzo. Vezi cum sunt verificate lucrările de restaurare din Cetatea Alba Iulia

 

Citește și Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România cere răspunsuri privind lucrările desfăşurate în Cetatea Alba Carolina

Comentarii

22 Comments

  1. avatar

    gigi frizerul

    sâmbătă, 04.01.2014 la 19:25

    La fel e si in cazul „colilor albe” de pe site-ul asta. Daca ar fi cazut in mana unor jurnalisti, ar fi iesit poate o treaba. Asa, doar hating ieftin.

    • avatar

      Adina E. Curta

      sâmbătă, 04.01.2014 la 19:53

      O opinie nu trebuie sa coincida cu o alta opinie ca sa „iasa o treaba”. Cat despre hating, el exista, atata timp cat oamenii nu sunt multumiti de felul in care li se cheltuie banii, si cat despre „ieftin”, pe site-ul asta, pentru tine si pentru toti cititorii, este mai mult de atat: este gratis! enjoy! :))))

      • avatar

        danielaz

        marți, 07.01.2014 la 14:40

        Nu esti nici in car nici in caruta. Incepi prin a descrie mlastina si balariile, dar nu-ti plac copacii noi si egali.
        Stai acasa. Si nu mai scrie ineptii.

  2. avatar

    Daniel

    sâmbătă, 04.01.2014 la 20:19

    Mda… Uiti insa un lucru esential, poporul nostru nu mai are nicio identitate si nici nu va mai avea vreodata. In cetatea asta kitsch sau nu s-au facut lucruri mari de care noi aveam nevoie. Ai punctat bine la capitolul cum arata inainte de demararea lucrarilor de reamenajare (intr-adevar nu o putem numi reabilitare). Hai sa recunoastem ca acesti bani europeni si ai nostri puteau fi cheltuiti pe lucruri mult mai inutile. Cred ca putem sa fim mai ingaduitori cu cei care au depus oarecare eforturi pentru realizarea acestui proiect.

  3. avatar

    Geo

    sâmbătă, 04.01.2014 la 20:20

    Serios? Daca faceau altcumva tot nu era bine. Cel care a scris articolul probabil i s-a lipit ceva pe creier dupa plimbarea pe care a avut-o!

  4. avatar

    cititoru' ganditor

    sâmbătă, 04.01.2014 la 20:22

    Citind editorialul si ramanand cu prea putine impresii despre ce mesaj ati vrut sa transmiteti, m-am gandit sa va pun niste intrebari, poate ma „luminez” si eu:
    1. Va placea mai mult cum arata zona inainte de lucrari?
    2. Aveti studii de inginerie, constructii, arhitectura, muzeografie, peisagistica, sau macar ati intebat specialistii din asemenea domenii daca tot vreti sa transmiteti o idee?
    3. Aveti vreo problema cu ordinea? Nu va plac copacii pusi in linie dreapta, dalele care sa nu fie precum „valurile Dunarii”?
    4. Daca avem monumente din diferite perioade ale istoriei, asta inseamna ca e kitsch?
    5. Unde ati mai vazut statui stradale pe planeta asta langa care sa gasiti o placa cu numele personajului, in cazul in care nu este o personalitate + care personaj nu are ce cauta in cetatea asta?
    6. Stiti ca avem si o gradina romana pe langa cea japoneza? Ati fi preferat una greceasca?
    7. Nu credeti ca ar fi mult mai relevant un sondaj pe strada, unde sa intrebati turistii ce parere au despre cetate?
    8. Daca totul ar fi asa de sumbru precum se arata aici, de ce a crescut numarul de turisti si aprecieri pozitive la adresa orasului?
    9. Crezi ca unui turist ii pasa de cate modele de pavaje s-au folosit in cetate?
    10. Puteti da exemplu de „ceva care să ți se lipească de creier după o plimbare pe aici.”?

    • avatar

      Adina E. Curta

      sâmbătă, 04.01.2014 la 20:56

      În cazul în care nu ați acordat destulă atenție articolului pentru a-l înțelege, vă explic din nou câteva aspecte. Mesajul: dacă vreți neapărat, e bine că s-a făcut, dar cu acea grămadă de bani se putea face ceva mai bine gândit. De exemplu, în orașe europene, statuile din bronz sunt realizate pentru a omagia personalități ale locului, ceea ce pentru turist este un plus cultural.
      Opinia prezentata în articol este a mea, care nu mă ghidez după principiul „decât deloc, e bine și așa”, și a altor câtorva persoane, printre care și a presedintelui Ordinului Arhitectilor din Romania, care a avut numeroase iesiri publice in care critica modul in care a fost restaurată Cetatea din Alba Iulia. (citiți și http://alba24.ro/presedintele-ordinului-arhitectilor-din-romania-cere-raspunsuri-privind-lucrarile-desfasurate-in-cetatea-alba-carolina-19237.html)
      Poate nu ati circulat prin alte orase sau tari, dar de „statui stradale langa care sa gasiti o placuta cu numele personajului” e plina Europa. Asta e rolul esential al statuilor de acest gen, de a face cunoscute cateva din personalitatile locului. Totul nu e „sumbru”, ci „colorat”, ceea ce poate fi interpretat oricum, in functie de gusturi. Apropo de „preferați dalele precum valurile Dunării?” – avem și din-alea, pe șanțuri, în locuri în care s-a surpat terenul sub dale. Repet, ideea nu e ca „unui turist nu ii pasa de cate modele de pavaje s-au folosit aici”, ideea e ca acum sunt incantati poate 75% din turist, iar cu aceleasi resurse si putin bun gust, puteau fi super happy 100% din ei. In concluzie, de gustibus et coloribus non est disputandum 🙂

      • avatar

        delia

        sâmbătă, 04.01.2014 la 22:17

        Ai stirnit cuibul de viespi!Credeam ca numai eu gindeam asa!Iti sustin opinia!

      • avatar

        yoyo

        joi, 09.01.2014 la 22:52

        clar,gusturile nu se discuta, mai ales ca valorile estetice ale natiunii isi au radacinile undeva in anii 50 cand a fost facuta o relocare a rumanilor rezultand o strutocamila roz cu sclipici………..Adino ,ai scris un articol mirobolant

  5. avatar

    Ioana Chis Marginean

    sâmbătă, 04.01.2014 la 21:24

    Felicitari pentru articol, Adinuta!

  6. avatar

    Emanuel

    sâmbătă, 04.01.2014 la 21:33

    Da, plin de figuri artistice articolul. Respect diferenta de opinie insa consider ca o idee trebuie sustinuta cu argumente, nu cu figuri de stil. Vorbind de stil nu pot sa nu remarc asemanari in aceasta privinta cu alte articole ale unei alte publicatii online 🙂 Bun. Ar fi o gresala sa afirm ca Cetatea este perfecta acum, ca lucrarile la ea ar fi gata, ca absolut tot ce s-a facut in zona istorica in ultimii ani e prefect. Dar nu cred ca gresesc daca spun ca acum arata mult mai bine decat inainte. Cat priveste fondurile europene investite in Cetate sper ca nu sustineti ca puteau fi folosite in alte directii. Stiu ca sunt unii care viseaza ca ar fi putut face ei ceva mult mai util cu banii aceia ca si cand fondurile europene s-ar acorda pe fanteziile fiecaruia. Ok, Adina, nu iti place cum arata cetatea. Bine ca in schimb sunt multi turisti carora le place 🙂

    • avatar

      Dionis

      joi, 09.01.2014 la 11:18

      … „sunt multi turisti carora le place”
      Ce intelegi, ce vrei sa spui prin „multi turisti”?
      Eu inteleg, spre exemplu, ca sunt de la doi in sus.

  7. avatar

    Antrax

    sâmbătă, 04.01.2014 la 21:46

    Oare cetatea a fost renovata,ca sa arate bine sau ca sa produca turism?
    Romantismul si naivitatea nu ar mai trebuii sa existe in asemenea discutii in acest mileniu
    Sa dau si eu un raspuns la intrebarea mea, intradevar haosul arhitectural putea fi evitat dar din pacate cetatea din inimile noastre nu este aceiasi cu cetatea din ochii lor.Acest obiect numit ,,cetate,, este prostituata celor care au readuso la viata si singurul ei rol este sa produca BANI

  8. avatar

    Irina D

    duminică, 05.01.2014 la 12:04

    Ai spus-o foarte bine. Dureros si adevarat, fie ca ne place, fie ca nu, majoritatea conduce si in acest caz s-a pronuntat.

  9. avatar

    Maria

    duminică, 05.01.2014 la 12:57

    Dar fantana din parc, mareata fantana, kitschul suprem care a costat atatia bani !! Ce se va alege de ea ?

  10. avatar

    Gina

    duminică, 05.01.2014 la 14:17

    Ai dreptate, este doar opinia ta! Mai sunt platitori de taxe in orasul asta care au alta opinie, tocmai de aceea in viitoarele articole nu scrie de parca i-ai reprezenta pe toti. O parte din cetateni nu sunt de acord cu ce s-a facut in Cetate, o alta parte sunt de acord si o alta parte se pisa pe ea si o vandalizeaza. Asadar, Cetatea este la fel de colorata precum opiniile noastre.

  11. avatar

    Anca

    duminică, 05.01.2014 la 17:20

    Cetatea e cum e. Dar balciul, fratilor, nu va deranjeaza? In locurile cele mai sacre-as spune- ale orasului, poate, ale tarii, muzica urla si tipa sub privirile noastre ingaduitoare. Ce respect mai acordam trecutului? Statui si ziduri renovate?Scoateti balciul din cetate!!

  12. avatar

    cristina

    luni, 06.01.2014 la 09:33

    Cetatea arata ca o doamna respectabila, fardata si pusa la produs. Isi face treaba cu brio insa, a crescut numarul de turisti. Cat despre frumusetea si fauna ei de alta data, numai amintiri frumoase….

    • avatar

      yoyo

      luni, 06.01.2014 la 12:43

      pai,asta-i problema ca nu produce …………..turistii care vin nu prea isi lasa gologanii in oras………o ciorba si un bilet la muzeu ii prea putin……….ca deh vezi tu altceva cetatea si orasul nu ofera……………

  13. avatar

    radu bumbea

    marți, 07.01.2014 la 14:49

    total de acord, in sfarsit un articol OK

  14. avatar

    Romanu

    miercuri, 08.01.2014 la 14:30

    acesta este un articol care trebuia publicat pe saitul a****s.ro, nu? sper ca nu ai gresit publicatia. cred ca la aceasta publicatie online face referire si Emanuel mai sus.

  15. avatar

    MissA

    miercuri, 15.01.2014 la 21:07

    Ai dreptate! Este vorba despre toate acele detalii care ar fi facut diferenta in tot ansamblul. In jurul Muzeului Unirii, Salii Unirii, Universitatii ar fi aratat mult mai bine statuile unor personalitati marcante ale Albei… Dar avand in vedere ca pana si cele existente deja au fost lasate cu piese lipsa intre timp…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

EDITORIAL: Gânduri negre din ”privat” pentru bo$$ii de la stat!

avatar

Publicat

în

Azi am publicat din nou pe Alba24 un articol despre salariile bugetarilor. Am acumulat atâta frustrare pe subiectul ăsta, încât nu mai pot sta impasibil. Simt că trebuie să scriu, să mă răcoresc în vreun fel, chiar dacă sunt conștient că nu mă ajută cu nimic.

Să mă explic. De vreo 20 de ani mă joc de-a antreprenoriatul. Cu mai mult sau mai puțin succes, am reușit să rezist cu un SRL din 1997 până azi, deși lucrăm într-un domeniu ingrat și lovit de orice mică schimbare (în rău) a situației economice – presa și publicitatea. De bine, de rău, am reușit totuși să supraviețuim. Acum suntem o mână de oameni care ducem acasă o pâine de la firma care editează Alba24. Rolurile de patroni-angajați/colaboratori nu sunt cele clasice. Se muncește mult, dar se vine cu plăcere la muncă, pentru că suntem mai degrabă o întreprindere socială, decât niște capitaliști veroși.

Până nu demult, puteam zice că avem un venit echilibrat. Noi cei de la privat și ei cei de la stat. Nu punem în discuție cât munceau unii și cât se făceau că muncesc ceilalți. Situația s-a schimbat radical anul acesta, odată cu nebunia salariilor bugetarilor. Fără să vrem, am devenit niște frustrați. Ne mirăm și ne alimentăm nevroza reciproc, citind cu stupoare listele salariilor fericiților de la stat: 3000 de lei un șofer de primărie; 9000 de lei un șef de serviciu sau un directoraș de instituție numit politic; 15.000 de lei un primar sau un vice de consiliu județean. Spuneți voi o funcție la stat… oricare… și eu vă dau surpriza vieții voastre. Salarii mai mari decât în Italia, în Alba Iulia! El Dorado, frate.

Suntem de-a dreptul descumpăniți. Pe cine să ne enervăm? Pe bugetarii care s-au trezit peste noapte efectiv bogați fără să facă nimic? Nu e vina lor. Aici au lucrat și până acum pe salarii normale. Nu au ieșit în stradă, nu au făcut greve. A venit norocul peste ei ca de la loto, însă fără să joace cele 6 norocoase. Atunci la cine să țipăm, noi, ăștia din ”privat”, rămași cu gura căscată și buzunarele ușoare? Care-i soluția? În ritmul ăsta și în situația în care suntem, murim cu siguranță, fără să avem nici cea mai mică pârghie să ripostăm.

Vor fi probabil mulți care vor zice că asta e… dacă nu suntem buni manageri și nu suntem capabili să dăm salarii mari, să murim. Să punem lacătul pe firmă. E și asta o soluție. Să fim cu toții bugetari, zic. Să stăm cu mâna întinsă la stat. Dar cine dracu’ ne mai plătește salariile? De unde bani la buget, dacă-i omorâm pe ăștia mici care varsă, cu scrâșnete de dinți, în fiecare 25 a lunii, fonciirea la stat? Întrebați acum orice SRL cât timp ar rezista dacă ar trebui să dubleze salariile. Șase luni, un an? Noi nu am rezista nici atât. O soluție ar fi să mărim veniturile, corect ? Teoretic, da… practic, aproape imposibil. Ia încercați voi să vă anunțați clienții că de mâine vreți să le facturați dublu. Câți vor rămâne lângă voi? Probabil niciunul…

Și atunci ce facem? Îi înțeleg perfect pe colegii mei care sunt abordați aproape zilnic de şefuleţi de la stat și ademeniți cu posturi călduțe de scriitori la bloguri pe care nu le citește nimeni sau de purtători de vorbe. Cum aș putea eu să concurez cu salariile de acolo? Nu m-aș putea supăra, nu aș putea reproșa absolut nimic vreunui redactor Alba24 dacă mâine ar veni cu demisia. Sunt oameni cu rate la bănci și probleme, ca și mine.

Și asta nu e singura problemă. Ia încercați să concurați la cumpărarea unui apartament cu un bugetar! Prețurile în Alba Iulia la imobiliare vor exploda și din această cauză. Avem foarte mulți bugetari în oraș, extrem de bine plătiți, pentru care o rată de 3-400 de euro pe lună înseamnă mai nimic. Iar aceiași bani sunt salariul tău, angajatule de la privat. Pe cine crezi că preferă banca? Pe tine, amărâtule sau pe bugetarul cu salariu mare, aproape imposibil de concediat? Îți doresc succes…

Și uite așa, ajung și la cauza acestei falii din societate… Dragnea și Tăriceanu, în goana după voturi, vor produce cel mai cumplit dezastru pentru micul întreprinzător, „the backbone of our economy” care va rămâne fără angajați și se va prăbuși iremediabil, cocoșat de taxe. Și poate atunci ne vom trezi, dar va fi prea târziu. Și nu va fi ușor nici pentru bugetarii care, vă garantez, vor avea un nou episod Băsescu -25% foarte curând.

Până atunci, să dea dracu’ să intru în vreo instituție publică și să nu fiu servit cu zâmbetul pe buze, că… !@#%*)+&*#$)%.%$!

CItește și

LISTA funcțiilor de lux din instituțiile publice ale județului Alba. Directori ”politici” și angajați cu venituri lunare de peste 17.700 de lei

Citește mai departe

EDITORIAL

EDITORIAL: Cealaltă Capitală Digitală sau când imaginația administrației locale se pierde prin labirintul Vauban

avatar

Publicat

în

ovidiuDupă ce a epuizat multe alte variante (culturală, de suflet, cealaltă, a doua, europeană, de regiune, a reîntregirii etc), Alba Iulia se pregătește pentru un nou titlu auto-acordat: Cealaltă Capitală Digitală.

O spune chiar primarul Mircea Hava, care comentează un studiu realizat de Siemens, cam așa (punctuația îi aparține): ”Pentru ca, să fim cinstiți cu noi înșine, vremurile nu sunt încă, în România, up-to-date cu tehnologia. Mulți încă se luptă cu chestii elementare. Noi, dacă tot am fost un pic mai norocoși și am avut canalizare încă de acum 2000 de ani, acum, nu mă feresc să o spun, îndrăznim să vedem mai departe decât săptămâna viitoare sau anul viitor. Soluțiile cu care au venit cei de la Siemens sunt exact ce aveam nevoie ca să ne definim și mai clar, tehnic vorbind, dorința de a face pionierat. Ca să rezum, da, vrem, bineînțeles că vrem. Și, astfel, am îndeplinit deja prima condiție ca să și putem. Vreau să cred că Alba Iulia va deveni Cealaltă Capitală… Digitală!”

Ați pierdut șirul? Nu-i nimic, pe scurt e așa: dacă tot e să fim cinstiți (sic!) vremurile pe care le trăim în România te trimit cu gândul la canalizare pe care noi, la Alba Iulia, o folosim de 2000 de ani, de unde probabil și abilitatea de a vedea în viitor și de a gândi strategic. Partea aceea cu vrem și putem n-am înțeles-o nici noi, dar rămâne concluzia cu pohta ce pohtește primarul: Alba Iulia, cealaltă capitală digitală!

Pentru asta, zice studiul Siemens, Alba Iulia trebuie să bage 227 de milioane de euro, bani care, mai spun autorii cercetării, vor aduce în 35 de ani, beneficii directe sau indirecte de 532 de milioane de euro. Prost să fii, să nu te bagi, nu? Corect. Asta crede și primarul, care i-a certat ieri la ședința de consiliu local pe toți cei care ”cred că smart înseamnă inteligent și atât”. Este mai mult de atât! Este very smart!

Într-un articol ”susținut” (financiar, ca să formulăm corect) de Siemens, apărut pe un site de știri naționale, găsim formularea de roman Science-Fiction naiv: ”deși suma este mare, beneficiile sunt pe măsură, autorii cercetarii estimând că în următorii 35 de ani investițiiile vor genera beneficii totale, directe și indirecte, de 532 milioane euro. Printre soluțiile propuse se numără o platformă turistică integrată, WiFi gratuit extins, serviciu de închiriere biciclete electrice, posibilitatea utilizarii biletelor online pentru transportul în comun. Aceste investiții ar urma să crească numărul de turiști și sumele cheltuite de aceștia în Alba Iulia”.

Explicăm și de data asta, ca să fie clar cine își bagatelizează propriile idei: dintre toate modurile în care s-ar putea cheltui 227 de milioane, celor de la Siemens li se pare că merită amintit accesul gratuit la internet, biletele achiziționate online și închirierea de biciclete electrice. Vă dați seama, cât de actual va fi peste 35 de ani WiFi-ul gratuit extins: n-aveți internet pe smart-ghiulul de la deget? Nu-i nimic dacă în același timp vizitați Alba Iulia, sunteți salvat!

Revenind la subiect, primarul Mircea Hava mai face o paralelă perpendiculară peste zidurile cetății și se pierde în labirintul Vauban:

„Aș vrea să fac o paralelă cu momentul de acum 300 de ani trăit de Alba Iulia, când cei care locuiau aici au hotărat să ridice într-un mic orășel, în mijlocul lui nicăieri, Cetatea Alba Carolina, așa cum o știm astăzi. Pentru apărare, pentru comerț, pentru o mulțime de alte motive. Ca pe o necesitate, ca pe o utilitate, nu ca pe un experiment.

Sunt absolut convins că nimeni nu se gândea atunci, punând cărămidă peste cărămidă, că prin Cetatea pe care o construiau, vor trece într-un singur an câteva sute de mii de oameni doar ca să o vadă, nu să o atace, nu să încerce să o cucerească pentru că ea însăși e cea care cucerește.

După 300 de ani, păstrând proporțiile, cam asta facem și noi acum, prin Smart City și colaborarea cu Siemens: ne dorim să construim o Cetate și un oraș hi-tech în care, peste alte sute de ani, cei care le vor locui să se întrebe: cum de s-au gândit să facă asta, în vremurile alea?”

Dar de ce să mai așteptăm sute de ani? Hai să ne întrebăm încă de astăzi: cum de v-ați gândit? De exemplu, cum de v-ați gândit că peste 35 de ani turiștii vor da buzna la internet all-inclusive, dar nu vă gândiți să informatizați acum serviciile publice? Cum de v-ați gândit la bilete on-line, dar la ghișeele voastre cereți încă dosar cu șină? Cum de v-ați gândit să vă comparați cu Imperiul Austriac, dar nu îndrăzniți să vă comparați cu Clujul, care eliberează (digital) certificate de urbanism în 24 de ore?

De fapt, fără să vrea, primarul a făcut o comparație ”smart” cu situația de la construirea cetății. Inițial, cetatea trebuia să aibă patru linii de fortificație (ultima ajungând în zona Dealului Furcilor) însă austriecii s-au oprit la 3 pentru că din momentul în care au început construcția ei și până să o termine, ”revoluția tehnologică” a ”updatat” armele vremii astfel încât tipul de fortificație Vauban în general și Cetatea în particular deveniseră inutile din punct de vedere defensiv.

Adică austriecii cheltuiseră o avere (nemaipunând la socoteală seriile de câte 20.000 de iobagi ardeleni angajați la negru) pentru ceva ce nu mai avea utilitate. Păstrând proporțiile, s-a trecut de la arbaletă cu fir, la tunuri wireless de bandă largă.

Citește mai departe

ADMINISTRATIE

EDITORIAL: Primarul ”orașului Mercedes” alergic la ieftinituri. Ce contează câțiva lei, dacă e să-i spargi pe tei?

avatar

Publicat

în

ovidiuDe când a ajuns primarul ”orașului Mercedes”, Dorin Nistor a făcut alergie la ieftinituri. Când scoate banii, aruncă cu ei. Cu condiția să nu fie banii personali, ci ai primăriei. Cu mersul lui legănat și apăsat, Dorinel trece, greoi, de orice reținere când e vorba să dea bani mulți de la stat, la privat. ”Scumpule, dă-ne 200 de bucăți”, trebuie să-i fi spus el furnizorului de copăcei de la care a cumpărat primăria niște tei, la aproape 500 de lei bucățica, plus TVA.

Doar nu era să cumpere cu 30 de lei, cât ar fi fost pe piață; i-ar fi crăpat obrazul de rușine în orașul imaginarului ștaif german, în fața fabricanților de cutii de viteze și a poluatorilor alungați de prin Europa… plus faza de care vă ziceam, cu alergia. Adică să produci mașini scumpe la umbra unor tei ieftini… nu merge.

La prețul ăsta, teii din Sebeș sunt probabil mlădițe ”handmade” din teiul lui Eminescu. E suficient să îți pui o crenguță (în valoare de aproximativ 80 de lei) sub pernă și visezi numele viitorului primar.

Și pentru că tei, de ce nu și niște photia fraseri red robin cam la același preț, poate puțin mai scumpi? Sunt niște arbuști umili (costă doar 25 de lei în mod normal) și o să-i recunoașteți după frunzele roșii. ”Scumpete, dă-ne 25, să vedem cum se prind”. Deși cu faza că ”se prind” se referea la arbuști, ne-am prins de fapt noi. Bine, nu era greu să ne prindem pentru că astea sunt greșeli de primar începător: ”sindromul panseluța” sau cum să cumperi copăcei la preț de pădure? Doar că panseluțele trec, nimeni nu mai știe câte au fost, dar teii rămân…

Și ne-am mai prins că multe dintre achizițiile pe care le face primăria sunt așa: știfturi (termen nemțesc) la preț de branduri (la cerere, punem la dispoziție detalii).

Pentru cârmaciul primăriei, orice articol care nu sesizează minunatele sale realizări este dovada clară a unei conspirații. Cineva, undeva, este interesat de locul său de primar. Cineva, undeva, vrea să fie el în locul lui. Și, cel mai dureros: cineva, undeva, vrea să cumpere el tei cu aproape 500 de lei bucata. Filosofia administrativă la Sebeș, nu-i mai mult de atât.

În ce îl privește pe Nistor, entitatea sa cinstită are un loc asigurat oricând la restaurantul Panoramic din Alba Iulia, celebru pentru vulpițele care, în lipsa apei curente, spală cu limba farfuriile lăsate pe masă. Bine, ceva apă este adusă de la Sebeș, cu mașina de pompieri a primăriei. Și pentru că apa trebuie să fie în general potabilă, pompierii de la Sebeș vor avea o instalație de potabilizare în valoare de 125.000 de lei, investiție votată deja de consilierii locali.

Să tot bei, sub tei.

Citește mai departe

EDITORIAL

Ați dorit primari normali, v-ați ales cu virtuali! Cum să faci să pari prezent, chiar și-atunci când ești absent

avatar

Publicat

în

ovidiuDragi primari din județul Alba, acum, când suflați în lumânarea tortului de cacao comandat pe SEAP, la finalul primului an de mandat, e timpul să vă gândiți cum să comunicați mai bine pe facebook lucrurile imaginare pe care le-ați făcut pentru cei care v-au votat, dar și pentru cei care nu v-au votat (asta era în glumă, pentru ăia nu faceți nimic, să stea în noroi și să se învețe minte).

Sigur, unii dintre voi vă descurcați deja foarte bine, mai ales cei care ați adus internetul în comună înainte să băgați apa și canalizarea. Și cei care ați băgat internetul inteligent la oraș, dar cereți la ghișee dosar cu șină și copii multiple după același document, vă descurcați. Pentru ceilalți, am schițat un mic ghid, ca să știe și ei cum faceți voi orice, pentru un pumn de ”laicuri” în plus, și să facă și ei.

Contul

Prima condiție ca să existați pe facebook, este să aveți un cont. Nu, nu bancar… așa îi zice, cont. Rugați un apropiat (un nepot, un copil din vecini crescut la televizor, persoana angajată ”la calculatoare” la primărie) să vă ajute. Fotografiile alea din campania electorală, în care nu știți ce să faceți cu mâinile sunt, pentru moment, minunate. Da alea, în cămașă, cu brațele deschise. Alea în costum nu sunt bune, vă e mare costumul, vi se vede doar vârful degetelor de la mâini și arătați ca un cârnat. Un semiprofil ar fi ok. Da, priviți în zare și vedeți viitorul comunei. N-aveți semiprofil? E bun și buletinul scanat, dar cropați pe lângă CNP… știe copilul din vecini cum.

Prietenii

Veți constata în calitate de primar că aveți foarte mulți prieteni despre care nu știați. Ei sunt baza, cum ar veni, sunt alegătorii voștri de pe facebook. Când le place ceva, vă dau un ”laic”, un fel de vot cu degetul mare de la mână ridicat. Albastru. Sunt și alte opțiuni dar să nu complicăm lucrurile. ”Laicurile” astea vor ajunge să fie motivul pentru care vă dați jos dimineața din pat și veți face orice, chiar și lucruri bune, ca să le primiți. O să fiți obsedat și o să verificați la fiecare 10 minute cine gustă postările voastre și pe cine dezgustă.

Nu uitați, aveți și voi obligația să dați laic. Mergeți la sigur pe citate din Octavian Paler și Petre Țuțea, urări onomastice, buchete mișcătoare de flori… dar mare atenție la situațiile nefericite: înmormântări, inundații, accidente… Chiar dacă vă interesează, nu dați laic… dați ”șer”. Așa, vă veți bucura și voi, alături de victime, de o binemeritată compasiune virtuală.

Comunicarea

Să zicem că băgați canalizarea într-un sat. Aveți grijă să fie rețea bună în zonă, ca să puteți posta în timp real pozele care vă arată la locul faptei. Rugați pe cineva să vă fotografieze în timp ce le arătați muncitorilor cu gesturi largi, teatrale, ce au de făcut. Priviți în același timp spre cameră. Cum să vă explic mai bine? Știți filmele alea indiene în care actorii își spun replicile unul altuia dar ochii le fug spre camera de filmat? Aia e regia! Așa trebuie.

Nu ratați ”curățenia de primăvară”. Chiar dacă nu sunteți în comună, în oraș sau în țară, puneți pe cineva să posteze fotografii cu oameni ”la treabă”. Asta va arăta ce edil gospodar sunteți.

După ce acumulați experiență, puteți face un live, adică puteți transmite video în direct. Asta e regina activității pe facebook, masterul și doctoratul în administrație publică locală. Dacă nu vă descurcați, rugați pe cineva să vă ajute. De exemplu iese lumea în stradă să protesteze. Voi n-aveți curaj să vă arătați fața dar nu vreți să creadă lumea că sunteți contra. Dați telefonul cuiva care să facă un live de pe contul vostru. Așa, fraierii care ”rezistă” acasă, din fața calculatorului, vor crede că ați fost la protest. Chiar și unii care au fost în stradă vor crede că ați fost, dar nu v-au văzut ei.

Pe facebook, puteți fi orice fel de primar doriți: devotat, cel mai bun primar, un om al comunității, edil desăvârșit, interesat de toate. Problemele apar când ieșiți din lumea virtuală și intrați în biroul de primar. Din păcate, atunci sunteți mai puțin laicăbăl.

Citește mai departe

EDITORIAL

Gaudeamus – să (nu) ne bucurăm! Scrisoare deschisă către absolvenții claselor a XII-a din Alba Iulia

avatar

Publicat

în

ovidiuDragi prieteni care vă pregătiți să vă aruncați în sus șepcile cântând ”Gaudeamus – Să ne bucurăm!”, am un sfat: plecați! Plecați la o facultate din alt oraș și rămâneți acolo! Degeaba știți ceva matematică, vă place să citiți, aveți habar de informatică și engleză și vă considerați pregătiți pentru viață. Viața e una, Alba Iulia e alta! Aici matematica voastră nu valorează niciodată cât o adeziune de partid, cu cititul chiar păreți fraieri și nu găsiți de lucru, iar cu limba maternă a prințului Charles, tot ce puteți face în viitor este să traduceți pentru vreun politician care primește spamuri în engleză și nu e sigur ce înseamnă ”enlarge”.

Nici dacă părinții voștri ”are dă toate și v-a dat și voo ore particulare și mașină”, n-are rost să rămâneți. La ce ofertă prezintă Alba pentru tineri, sigur aterizați în vreo instituție unde ”bătrânii” vă pot rezolva un post, că doar n-o să mergeți la muncă pe minimul pe economie la vreo firmă de lohn, ca ultimul sărac. Mai bine plecați, poate, în contact cu altă lume, chiar vă prindeți până la urmă despre ce e vorba.

Plecați cu toții, pentru că Alba Iulia este, așa cum spun broșurile turistice, o doamnă veche. Și, ca orice doamnă veche, are nevoie de farduri: un pic de ”smartcity” pe buze, ”albafest” pe la ochi, ceva ”gustos de alba” pe la nas și multe altele… Asta ca să nu se vadă ridurile cele multe. Dacă ești licean, dar nu te cheamă Macron, doamna asta chiar nu prezintă interes.

N-aveți viitor aici, așa cum nici noi n-avem prezent… asta e! Puteți lucra 25 de ani într-o instituție publică (sună nașpa, nu?), n-o să ajungeți șeful ei oricât de bun ați fi, pentru că va exista întotdeauna un văr, un nepot sau un coleg de partid al cuiva care va fi mai bun decât voi.

Aaa, în naivitatea voastră normală, ținând cont de vârstă, vreți să faceți afaceri? Lumea pestriță a afaceriștilor locali e populată de latifundiari imobiliaro-aroganți care au pus mâna pe mai toate grădinile de la marginea orașului și au profitat de relațiile cu șefi de poliție, procurori, judecători, avocați și prefecți, ca să nu pățească nimic. Au vândut și vând încă metri pătrați la prețuri rușinoase. Din nimic, cât aveau inițial, au făcut mult. Au făcut milioane de euro, dar n-are rost să vă gândiți, nișa e ocupată!

Dacă vreți ca tot din nimic să aveți dintr-o dată, să spunem, un hotel… ghinion! Și nișa asta e ocupată. Sau poate una-două firme de construcții, cu care să asfaltați și pavați orașul pe toate părțile? S-au gândit și alții, și nici măcar nu le-a trebuit liceul pentru asta!

Să fim corecți: există unu-doi oameni de afaceri în Alba Iulia, care și-au construit afaceri prin muncă și talent și pe care îi recunoașteți prin aceea că nu se amestecă cu ceilalți, dar asta e o chestiune pe care trebuie să insistați vreo 15-20 de ani.

Așa că mai bine plecați la facultate în altă parte, la o facultate serioasă, la care să nu aveți de făcut ”referate de pe net”. Așa ar fi o șansă.

Până atunci, fiți atenți la Gaudeamus. Acest cântec nu e chiar ce pare a fi și nu este despre vreo bucurie, așa cum ați fi tentați să credeți. Atunci când colegii de clasă care n-au citit acest text își vor arunca șepcile în sus și vor aplauda, amintiți-vă care este mesajul lui. Pe bune, chiar așa se traduce în românește ceea ce cântați voi la finalul clasei a XII-a:

”Să ne bucurăm, așadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinerețe agitată,
Și-o bătrânețe-ngreunată,
Țărâna ne va avea pe toți.

Unde-s, oare
Cei ce-au trait înainte-ne?
Poți s-ajungi până-n Ceruri
Sau să pășești prin Iad
De dorești să-i revezi.

Viața ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agață-n ghearele-i.
Nimeni nu-i cruțat de-aceasta.”

Citește mai departe

EDITORIAL

Filmul ridicării mașinilor parcate ”aiurea” în Alba Iulia, o comedie horror cu o mulțime de figuranți! Trei scenarii posibile

avatar

Publicat

în

ovidiuÎntr-un moment de neinspirație, șefii administrației locale din Alba Iulia s-au gândit cum să mai dea un ghiont debandadei rutiere din oraș. După ce au blocat intersecțiile cu sensuri giratorii dublate de semafoare, au ucis parcările dintre blocuri (închiriate locatarilor), au agățat la nimereală pe drumurile publice semne cu ”accesul interzis cu excepția locatarilor”, s-au gândit că e momentul pentru adevărata măsură de combatere a traficului: ridicarea mașinilor ”parcate neregulamentar”.

Atenție, nu este vorba despre mașinile care blochează traficul, accesul pompierilor și al ambulanței, accesul în curți, sau care blochează alte mașini. Asta ar fi de înțeles, ba chiar de încurajat. Este vorba despre orice mașină care nu stă cuminte pe un loc de parcare. În condițiile în care parcările ”regulamentare” sunt aproape inexistente în anumite zone din oraș, mii de mașini vor fi zilnic suspecte de încălcarea regulamentului primăriei. Altele, vor avea imunitate. Vă propunem trei scenarii posibile ale acestei viitoare comedii horror cu o mulțime de figuranți:

Varianta 1

Sunteți șef de instituție publică, judecător, polițist, procuror sau alt tip de personaj pentru care societatea și cei de la Poliția locală au respect maxim. Așa vă și salută, dacă sunteți atent: ”respect maxim”! Dumneavoastră veți puteți parca, așa cum faceți și acum, unde doriți, cu condiția ca mașina să fie cunoscută organelor care aplică ridicările. Bine, scrofuloși la datorie, poate vor face greșeala să vă ridice mașina; dar o vor face o singură dată… și tot ei vor veni cu ea înapoi, bineînțeles, cu scuzele de rigoare. Ulterior veți putea parca oriunde pentru că mașina dumneavoastră va deveni invizibilă!

Varianta 2

Nu sunteți printre categoriile de mai sus, dar sunteți șmecher. Adică aveți ceva bănuți la saltea precum și niște afaceri în zone strategice, unde parcarea este interzisă. Pentru clienții dumneavoastră este esențial să poată parca nederanjați în ușa societății comerciale, acolo unde dumneavoastră îi așteptați ”cu cele mai bune oferte”.

Practic, din asta trăiți. Cei de la Poliția locală sunt conștienți de acest lucru, de aceea vă și salută cu ”să trăiți”! În  viitor veți putea trăi mai departe, și dumneavoastră și clienții care vor bloca banda unu în fața magazinului dumneavostră, pe „interzis”, făcând exact ceea ce făceați și până acum.

Varianta 3

Sunteți o persoană normală, nu faceți parte dintre categoriile de mai sus. Felicitări! Dumneavoastră sunteți targetul măsurilor primăriei. Când au regizat acest film, la dumneavoastră s-au gândit, beneficiarule de servicii publice care sunteți! Mașina dumneavoastră va fi ridicată fără milă și veți vedea cum brațul legii și al regulamentelor locale vă va plesni nemilos peste brăduțul mirositor de la oglindă. Cei de la poliția locală știu că o amendă combinată cu ridicarea mașinii vă strică și săptămâna, și luna, așa că pe dumneavoastră vă salută ironic (vă asigur): ”bună ziua”!

Practic, sunteți un nesimțit și veți plăti pentru asta! Veți plăti 220 de lei pentru ridicarea propriului autovehicul. Atenție, ridicarea e una, transportul e alta! Mai scoateți 130 de lei pentru transport, de la locul de ridicare la cel de depozitare.

Când vă pregăteați să ziceți: ”boss, ridic-o de 100 de lei că atâta am și lasă că o aduc eu moca la voi”, tocmai aflați că o parcare regulamentară la depozit mai costă 30 de lei, în primele de 24 de ore. Dacă doriți prelungirea acestei perioade, sau, să zicem că n-aveți bani să o luați, vă mai costă 45 de lei pe zi. Toate sumele acestea sunt fără TVA. Plus o eventuală amendă de la Poliția locală.

Dacă nu aveți bani să o luați timp de mai multe zile, este cazul să vă gândiți la cămătari, care pot fi o soluție mai omenoasă la cei 10 euro pe zi pe care primăria a stabilit că trebuie să-i plătiți petru că vă reține mașina. Pentru că, așa cum v-ați dat seama, nimeni nu s-a gândit la un echilibru între taxele acestea și veniturile medii ale oamenilor din oraș. De exemplu, dacă salariul dumneavoastră este de 1400 de lei, vă ajung banii să plătiți adăpostul mașinii timp de o lună și îi rugați să vă treacă pe caiet cu restul, pentru transport, ridicare, amendă și TVA.

Indiferent de scenariu, filmul ridicării mașinilor ”parcate neregulamentar” va fi o comedie horror nerecomandată celor cu venituri mici, care pot fi afectați emoțional.

Citește mai departe

EDITORIAL

EDITORIAL: A plecat Tătucu și a venit Vărucu! Cum a uitat Dîrzu pe cine a pus ”director tânăr” la DSV

avatar

Publicat

în

ovidiuDeși este de (prea) mulți ani în politică, președintele PSD Alba, Ioan Dîrzu uită de îngheață apele, ca un începător. Așa a uitat, de exemplu, cum vărul și în același timp finul său a fost înfiletat chiar din ordin personal, la șefia Direcției Sanitar Veterinare. A uitat până și de pregătirea profesională a acestuia, spunându-le ziariștilor că ”bănuiește” că este medic veterinar. Toate acestea le-a uitat exact în timp ce se grăbea să o tulească de la PSD direct la ceremonia unde tânărul aștepta emoționat să fie uns ”cea mai tânără speranță a caracatiței alimentare din Alba”, funcție denumită în limbajul celor neinițiați ”director tânăr al DSV”.

Pentru că despre o caracatiță trebuie să fi fost vorba, atunci când fostul director, Ioan Tătucu, a fost obligat să își dea demisia după ce a refuzat să încalce legea și să servească firma falimentară a unui om de afaceri cu datorii către instituție. Omul a acuzat public presiuni și a decis în final că mai bine pleacă din funcție. În mod normal, organele statului în frunte cu prefectul județului ar fi sărit să apere un om care vrea să respecte legea, sau să facă lumină… dacă nu se confirma. În schimb, prin tăcere s-a transmis mesajul următor pentru toată lumea: sunteți vulnerabili! Orice om de afaceri cu intrare la PSD, vă poate schimba din funcție, fraierilor! Gata cu democrația, de aici începe cleptocrația!

A, să nu uităm de prefectul județului! Dănuț Hălălai știe exact cum a fost presat fostul director, dar nu spune pentru că nu este (încă) obișnuit cu autodenunțul. ”Bine că s-a rezolvat și e domnul președinte mulțumit”, trebuie să își fi murmurat în gând Dănuț, și el prezent la învestirea noului director, în timp ce asculta cu satisfacție evidentă discursul comunistoid al junelui de famiglie bună.

Cum s-ar spune, a plecat Tătucu și a venit Vărucu! La cei 30 de ani ai săi, Ioan Martin este pregătit pentru orice prostie botezată ”program de guvernare”, care i se servește pe tavă dinspre cele două familii (să o includem, nu-i așa, și pe cea politică!).

Nu o spunem noi; o spune cu emoție tremurândă, chiar el: ”Este o onoare pentru mine să mă aflu în fața dumneavoastră din această funcție. Pentru aceasta vreau să mulțumesc președintelui ANSVSA pentru încrederea acordată și vă asigur că nu voi precupeți pentru îndeplinirea programului de guvernare și a legislației sanitar-veterinare la nivelul județului Alba”. O precizare: după ”precupeți” nu am uitat noi să scriem ”nici un efort”, a uitat el să citească de pe foaie. Ce să faci, oricât fard ar pune peste doctrină, pesediștii sunt, din când în când, victimele limbajului.

Dar dincolo de limbaj, mai sunt și vechile obiceiuri: așa se schimbau directorii și pe vremea ”bătrânului PSD”. Câte un șantaj, câte o avertizare… Mai sunt și acum prin instituțiile publice unii care își aduc aminte cum îi amenința deschis și agresiv oul vorbitor de struț, Codrin Ștefănescu, parașutat aici ca deputat. Dar Ștefănescu avea totuși inamici în subteranul organizației din Alba. Acum, modelul liderului nesigur pe sine, disperat să mențină în jurul său personaje ascultătoare și limitate, trăiește singur la PSD și pare că se simte bine.

Din această perspectivă, oare cum va trata noul director Martin, motivele pentru care a plecat fostul director: va continua sau nu să ofere servicii firmei falimentare, dar influente, care a dus la schimbarea predecesorului său? Dar altor firme, la fel de influente?

Asta depinde, nu-i așa, de cum va precupeți el ”programul de guvernare”!

Citește mai departe

EDITORIAL

EDITORIAL | Alegerile din marele PNL Alba: nunta în care socrul mare l-a bătut pe vornic

avatar

Publicat

în

ovidiuO parte dintre delegații vechilor liberali la congresul județean al ”marelui și noului PNL”, desfășurat sâmbătă la Casa de Cultură a Sindicatelor, priveau amuzați, sau poate ușor jenați, la cei care păreau a fi verișorii lui Andre Rieu, aduși cu taragoate cu tot, de la Horea. Artiștii poporului au reușit să inducă din muștiuc ideea de nuntă între cele două tabere, mult mai eficient decât au reușit liderii politici, din vorbe. O nuntă aranjată, în timpul căreia socrul mare l-a bătut pe vornic. 

”Să fim prieteni, noi n-avem dușmani în interior, adversarii noștri sunt pesediștii, cu dumneavoastră am construit, cu dumneavoastră dărâ… pardon, cu dumneavoastră vom câștiga, noi suntem cei cu procentele mari, câștigătorii, cine nu e cu noi poate pleca, de fapt ar fi mai bine să plece, să vină fraie… pardon, oameni noi în eșalonul doi… ” cam așa au sunat, pe scurt, discursurile mai inteligibile, bonus câteva încercări modeste de captatio benevolentiae din partea deputaților aflați și ei (doar) cu trupul în fața delegaților.

Aplauze sporadice, lipsă de entuziasm și vot formal, din moment ce candidații erau ”omul și locul”. Cu o mică excepție: el lider maximo, Mircea Hava, nu putea candida singur; îi trebuia un contracandidat, preferabil din partea foștilor liberali, mai ales că oricum numărul de delegați din fostul PDL, mai numeros, nu lăsa loc de surprize. În joc s-a băgat Rareș Buglea, un liberal (vorba lui) ”aparent tânăr”, bun la vorbă, exersat ca vornic pe la nunți, dar evident nepregătit să mânuiască un partid atât de mare și cu atât de multe probleme. A fost un joc de ”lapte gros” în care pe spatele lui Buglea au sărit inclusiv greii vechiului PNL.

Final previzibil: Hava l-a bătut cu 4 voturi la 1. Luminile, amplasate greșit, proiectau peste sală umbrele celor care vorbeau apropiindu-se prea tare de public, prilej pentru umbra lui Mircea să se întindă peste toate organizațiile liberale mai vechi sau mai noi și să le bată obrazul celor 100 care au votat strâmb.

Ca să fim corecți, umbra nu l-a găsit în sală și pe Teodor Atanasiu, lider al PNL Alba timp de 21 de ani, pentru a-i ridica tensiunea. Acesta a lipsit de la conferință și nimeni nu s-a obosit să explice lipsa lui (simbolică?) din peisaj.

Ar mai fi de adăugat doar că, înainte de alegeri, PNL și PDL erau ca două săbii care luptau pentru o singură teacă. Soluția? S-a lărgit teaca. Așa s-a ajuns, de exemplu, ca PNL Alba Iulia să aibă 16 vicepreședinți, aleși fără concurență. Plus un președinte municipal, Voicu Paul, ales după ce a rămas și el singurul candidat prin retragerea lui Gabi Pleșa.

De fapt, această numire prin alegere a stârnit cea mai mare vâlvă în rândul celor două tabere pentru că, aparent, șeful PNL Alba Iulia ar putea fi viitorul primar al municipiului reședință de județ, moștenitorul tronului la retragerea lui Hava. Adică: Voicu Paul sau Gabriel Pleșa? Bine, vorbim despre presupusa retragere; asta pentru că Mircea Hava are un discurs preferat pe acest subiect, după fiecare scrutin electoral la care participă: ”data viitoare nu mai candidez”.

”Din partid nu voi pleca niciodată, pentru că eu nu părăsesc așa partidul, dar când o să predau, treburile vor fi lăsate în ordine, oameni în care am încredere că pot să ducă totul mai departe. Am încredere în toți, dar în ceea ce privește preluarea mandatului, sunt sincer, și deocamdată e unul. Cred că vor mai crește oameni, acum eu am încredere în unul și el trebuie să își dorească lucrul ăsta și să știe ce îl așteaptă. Din câte îl știu, își va asuma pentru că așa trebuie” a lansat ghicitoarea  Mircea Hava.

În afară de verișorii din Horea ai lui Andre Rieu, de Voicu Paul și Gabi Pleșa (speranța moare ultima), toată lumea care a fost la conferință știe răspunsul la această ”ghici ciupercă”: singurul personaj în care are încredere Mircea Hava este chiar Mircea Hava.

Citește mai departe

EDITORIAL

Ofertă horror pentru prințul Charles, de la Împăratul Cetății: urmaș al lui Dracula și prinț al întunericului birocratic

avatar

Publicat

în

ovidiuÎmpăratul Cetății, al Ampoaielor 1,2 și 3, al Bărăbanțului și Miceștiului, s-a gândit să-i ofere prințului Commonwealthului un al doilea job pe motiv că, în calitate de descendent imaginar al contelui Dracula și amator de Blody Mary, îi place să revină des la locul crimei, în Transilvania. Dacă tot și-a luat căși pe acilea, poate are chef să facă ceva treabă. Prinț al Transilvaniei, strănepot de-al lui Dracula, principe al Întunericului…

I-auziți din ofertă:“Prince of Transylvania” is an honorary title that comes with no official benefits. However, we are sure you’ll appreciate that “Prince of Wales AND Transylvania” sounds like a fantastic way to introduce yourself. Plus, it’s a great conversation starter.

Ei? Ce părere aveți? Prințul Charles, căci despre el este vorba, ar putea evita de acum pauzele stânjenitoare de conversație cu Trump, Merkel sau Carolline de Monaco, printr-o simplă deschidere diplomatică britanică: ”Donald, știai că mi-am luat un al doilea job? Prinț de Transilvania! Da frate! Cică sunt un urmaș al lui Dracula! Vrei și tu măcar conte? Nu știu, na! Da mă, știu că te-ai potrivi în Garda Cetății! Ce să zic? Vorbește cu Hava! Să vorbesc eu? Vorbesc, dar trebuie să mai aștepți că acum mă chinui să o bag pe Mercăloaie în schemă. Da, contesă vrea nebuna! Zice că pe bună-sa o chema Hemoglobina Bathory…”

Bine, Charles, în calitate de prinț corect, le va spune și să ”decripteze adecvat” mesajul și le va explica pe scurt că de fapt titlul seamană mai degrabă cu o diplomă la ”Spiru Haret”: n-are nici o valoare, iar cel care i l-a eliberat nu avea această calitate… Dar, oricum, asemenea unui absolvent al respectivei universități, prințul își va putea trece în CV și această tichie în formă de coroană. Poate s-a săturat și el să fie eterna ”tânără speranță” a coroanei britanice și această ofertă chiar îi dă un ascendent în fața familiei. În plus, prințul s-ar acomoda repede cu dinastia birocratică românească, unde, la fel ca în orice monarhie adevărată, e vorba tot de nepotism.

Dincolo de orice am crede noi, Împăratul consideră probabil că e o lovitură de marketing: atragem atenția asupra orașului… Alba Iulia e un oraș mic, avid de nume mari. Este corect, în principiu. Doar că în acest caz au fost călcate în picioare toate străchinile și etichetele. În loc să primească această propunere horror, prințul putea fi invitat de câteva ori și plimbat prin locurile înnobilate înainte de cantautoarea Bonnie Taylor, se putea fotografia cu statuile de prin Cetate (dar, ce vorbesc? I se putea face o asemenea statuie în Cetate) și cu un pic de indulgență de la Muzeu, putea fi servit din vasul din care a băut împăratul roman Caracala.

Așa, dacă alteța roială nu va dori jobul part-time, Împăratul de Alba Iulia va trebui să-i propună un titlu regal președintelui Chinei (că tot a fost acolo). Înălțimea sa (sic), domnul președinte al Chinei, ar putea fi ademenit mai ușor, având în vedere că o parte din oraș este deja interzis.

 Citește și Prințul Charles, invitat de primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, să primească titlul de „Prinț al Transilvaniei”. Scrisoarea și mesajul primarului șters de pe Facebook

Citește mai departe

ACTUALITATE

Scrisoarea parlamentarilor de Alba, la 100 de zile de mandat. No, mere ș-așa!

avatar

Publicat

în

ovidiuDraji alegători, mulțămim fain că neaț ales în Parlament amu-s vo tri-patru luni, să zâcem 100 de zâle. Bine, am avut și năroc cu împărțeala după socotitoare, că eram la rămășițe. Da oricum, ne-aț ajutat și voi… n-am apucat până acum să vă mulțămim, că de-abia ne-am dezmeticit  și s-or și dus lunile. Da mai bine mai târzâu, decât niciodată, nu? Să știț că nu-i ușor la București, ni-o fost urât la început și am vinit acasă tătă săptămâna. Lunea meream, miercurea vineam. Lunea meream, miercurea vineam. Lunea… înțălejeț?

Drept să vă spunem, mare lucru n-am făcut pe acolo. Până ridicam mâna, era deja altă leje. Nici nu știm ce am votat, poate am nimerit în careva… Da no, așe o fost, n-avem nimic cu nime. De vorovit, n-am apucat de olteni și moldoveni, că-s mulți tare. Nici bună zâua nu apuci să dai, că deja îț și ia locul la parcare.

Da ne-am mai liniștit, mai ales ăștia mai noi. Ne-au zis colejii cu mai multe mandate că toate trec și apucăm, până la urmă, să ne băgăm copiii la facultate, să gătăm casăle, să mai rezolvăm din obligații, să schimbăm mașinile și, dacă mai rămâne un dram de năroc, și muierile.

În rest, nu, nu ne-am schimbat! Ne recunoașteți mintenași la cantina parlamentului, unde mâncăm pe îndelete și rămânem ultimii. Am învățat aici că îi zice slou fud, numa că-ț pune mai mult în blid, să te saturi. Bine, încercăm să nu mâncăm seara după 10. E o chestiune de voință și avem multe de învățat de la alegătorii noștri pe această temă: majoritatea nu mănâncă nici ei după 10. Ale lunii.

Mai înceacă unu dintre noi să meargă la televiziuni, dar la ce trafic îi în București, ajunje numa sara la emisiuni, de nu-l vede nime, că la noi lumea se culcă sau mere la beute, nu belește ochii la antene.

Încet, încet, săptămâna trece iute. Pentru județ încă n-am apucat să facem nimic. Că să vă spunem drept, nici nu prea știm ce să facem pentru județ. Care probleme? Sunt probleme? ”Nu sunt probleme, făr` decât soluții – no problem, only just solutions” cum zicea marele John Lenon. Am promis în general mai multe, dar nu cred că ne-a luat cineva în serios! Toată lumea știe că promisiunile sunt pentru campaniile electorale, nu pentru după ce ajunji în funcție.

Oricum, ziceți mersi că în următorii 3 ani nu ne mai vedeți ”în teritoriu”, nu vă mai deranjăm la slujba de duminică, nu vă mai zâmbim și nu vă mai aburim cu ce băieț devotați și capabili suntem.

Suntem de la două partide, dar suntem tăț la fel. Niciunu nu-i mai breaz. Na, că unu chiar îi breaz! Da în sufletul lui, tăt ca om îi. Noi suntem preteni în general, numa că în cele două dormitoare ale Parlamentului, ne mai batem cu pernele. Puf! Puf! Ne obligă de la partid.

În viitor ne propunem să continuăm cu eficiență să lucrăm în folosul dumneavoastră, pentru ca Alba să aibă locuri de muncă bine plătite, democrație, autostrăzi, morții lui Dragnea, creșteri de salarii și pensii, oameni merituoși în funcții meritoase, tineret, fabrici și uzine, tradiții populare, 1 Decembrie, cealaltă capitală, Avram Iancu, Horea, Cloșca și tipul celălalt… în fine, pentru detalii luați materialele noastre electorale.

No cam ăsta-i raportu nost de activitate. Vă pupăm și vă așteptăm pe la cabinetele noastre parlamentare, asta dacă știți unde sunt și dacă se scapă cineva și vă zice cam pe când suntem pe acolo. Hai!

Cu prietenie, sinceritate, drag, până la căpătul mandatului,

Alexandru, Daniel, Florin, Corneliu, Claudiu, Sorin și Ioan

Citește mai departe

Copyright © 2017 Alba24.ro powered by Independent Media & More