Bianca Iuga și Alba24, în căutarea modelelor. Oana Bogdan: „Orice persoană care te inspiră să faci bine e un modelul de urmat”

Oana Bogdan este un arhitect de succes – este cofondator al unui birou de arhitectură la Bruxelles, BOGDAN & VANBROECK, dar a devenit cunoscută după ce a intrat în politică – întâi ca secretar de stat la Ministerul Culturii în guvernul Cioloș, apoi ca membru PLUS, apoi provocând valuri de păreri și interminabile discuții cu idei exprimate în spațiul public înțelese și interpretate în cele mai diferite moduri. Așa că se poate spune că Oana Bogdan este un nume destul de cunoscut pentru cine urmărește buletinele de știri.

Între timp, Oana a decis să se întoarcă la biroul ei de arhitectură din Bruxelles. Iar azi iat-o invitată să vorbească despre modele în viață și oameni care o inspiră. De ce? Pur și simplu pentru că cine o întâlnește pe Oana fie și pentru o cafea întâlnește un om viu, inteligent, pasionat de ce face și ce spune, cu adevărat o forță motrice pentru orice proiect în care se implică.

1. Ce răspunzi, dacă ești întrebată foarte simplu care este modelul tău în viață? Cum ai fi răspuns în liceu? Cum ți s-au schimbat reperele de-a lungul timpului, dacă s-au schimbat? 

Aș răspunde că modelul meu în viață este o combinație de modele incomplete. Găsesc un model incomplet în fiecare om pe care-l întâlnesc. Învăț de la fiecare om. 

În liceu mă gândeam mult la viitor, la facultate și la viața profesională de după. Mă imaginam în ipostaze diferite. Și ardeam de nerăbdare să mă maturizez, să am un cuvânt de spus, să-mi pot materializa visele. Cred că acum, la vârsta de 41 de ani, gândesc fundamental diferit față de liceana Oana. Acum trăiesc doar în prezent. Și încerc să trăiesc plenar. Încerc să îmi împing limitele zilnic. Sunt, în continuare, cel mai mare critic al meu, dar pot spune că am devenit și cel mai bun prieten al meu. Așa încât, acum, mă dojenesc constructiv, nu distructiv, cum o făceam înainte. Mă preocupă tot ceea ce m-ar face să devin un om mai bun, eu într-o variantă mai bună. 

2. O carte și/ sau un sfat și/ sau o poveste care îți definește viața, care ți-a definit reperele. 

Când încă eram studentă, am primit cadou cartea „Moartea lui Ivan Ilici”, de Lev Tosltoi, și mesajul „La timp!” scris pe prima pagină de cel pe care-l consider mentorul meu. Ivan Ilici era un bărbat aflat la apogeul carierei de magistrat și, în același timp, în fața morții. Față în față cu propria mortalitate, Ivan începe să pună la îndoială tot ceea ce credea despre sensul vieții. Așa se face că moartea lui Ivan Ilici este mai ales viața lui Ivan Ilici. În cele din urmă va muri împăcat, cu gîndul că suferința există atât timp cât există teamă. Când teama a dispărut, „s-a sfârșit cu moartea. Nu mai este”. Este o carte pe care o recomand cu căldură tinerilor de toate vârstele. Sfaturile mele sunt, așadar, două: trăiți plenar, fără teamă, și ascultați. Ascultați-vă și ascultați-i pe ceilalți. Cu generozitate. 

3. Dacă ai face o listă cu personaje care ar putea fi modele pentru copiii de azi, ce nume ar cuprinde lista asta? (Personaje istorice, mari nume din știință, artă, literatură, persoane publice de azi etc.) 

Brâncuși. Refuzul său constant de a se ralia unuia dintre curentele vremii şi rolul pivotal în trecerea spre sculptura modernă au făcut ca Brâncuşi să fie considerat iniţiatorul artei moderne. Este celebru procesul „Brâncuși versus serviciul vamal al SUA”, când a fost stabilit rolul de iniţiator al lui Brâncuşi. Păsările lui Brâncuşi, ajunse în 1926 la vama SUA înaintea unei expoziţii la New York, nu au fost considerate “opere de artă” (și deci scutite de taxe), ci “obiecte casnice și sanitare”. A urmat un proces pe care Brâncuși l-a câștigat într-un final, dar după suficiente umilințe. Cert este că, în cadrul acelui proces, la care au venit că martori mari critici de artă ai vremii, s-a definit ceea ce numim azi artă modernă. Așadar, Brâncuși ar putea inspiră în inovarea culturală, mai ales în zonele sărace din punct de vedere economic, dar bogate în tradiţii. Această sinergie tradiţie-inovare poate duce la revigorarea unei ţări precum România. Iar șansa noastră sunt copiii. Copiii să se lase inspirați să-și urmeze vocația și pasiunea. Să fie liberi precum Pasărea Măiastră. 

4. Ce persoane mai mult sau mai puțin publice de azi ar putea fi modele de urmat, persoane la care să ne uităm cu admirație? 

Orice persoană care te inspiră să faci bine e un modelul de urmat. Nu există un singur model, deoarece toți cei care te inspiră înspre bine sunt la fel de buni, nu e unul mai bun ca altul. Binele nu ar trebui să reprezinte o competiție pentru nimeni. Binele este acolo, trebuie doar să-l descoperi făcându-l. Să faci bine fără să aștepți nimic în schimb.