Clarificări pentru impozitarea clădirilor cu destinaţie mixtă. Persoanele fizice nu vor plăti mai mult. Condiţii dintr-un proiect pentru modificarea Codului fiscal

Proprietarii persoane fizice vor plăti impozit rezidenţial nemajorat, în anumite condiţii, pentrul clădirile cu destinaţie mixtă. Este una dintre prevederile dintr-un proiect pentru modificarea Codului fiscal, pus în dezbatere la Ministerul Finanţelor.

Prin acest act, normele pentru aplicarea noului Cod fiscal urmează să fie modificate, pentru a doua oară de la începutul anului.

Astfel, către persoanele fizice care au în proprietate clădiri ce sunt folosite atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social în care suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi delimitate vor plăti impozit pe aceste imobile nemajorat, ca pentru locuinţe. Măsura va fi valabilă şi dacă au activitate economică la sediu, dar cu condiţia să nu îşi deducă cheltuielile cu utilităţile.

„În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul fiscal, pentru calcularea impozitului pe clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 457 (pentru clădiri rezidenţiale – n. r)”, scrie în proiectul de act normativ publicat de MFP.

Proiectul de hotărâre clarifică şi ce se înţelege prin cheltuieli cu utilităţile. Astfel, acestea sunt cheltuieli comune aferente imobilului, energia electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare.

Acum, în baza prevederilor Codului fiscal, impozitul pentru clădiri rezidenţiale îl datorează şi proprietarii imobilelor la care este înregistrat şi un domiciliu fiscal, dar care nu desfăşoară acolo nicio activitate economică.

În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, când se cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial cu impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial.

Dacă un proprietar persoană fizică desfăşoară şi activitate economică la adresa la care locuieşte, fără a avea suprafețe delimitate pentru fiecare scop şi fără a înregistra cheltuielile, acesta are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, la direcţiile de specialitate ale primăriilor.

Termenul-limită de depunere este 31 martie, după cum Codul fiscal stabileşte la art. 495. Totuşi, cei care se află în astfel de situaţii vor fi nevoiţi să completeze doar Secţiunea IV a declaraţiei, fără a completa informaţiile prevăzute în Secţiunile V-VII ale formularului, după cum este precizat în proiectul de modificare a normelor Codului fiscal.

Potrivit noilor dispoziţii, formularul se va depune alături de o declaraţie pe propria răspundere a proprietarului sau a persoanei împuternicite, după caz, prin care aceasta îşi va asuma faptul că „nici una din cheltuielile cu utilitățile nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică”.

Dacă proiectul MFP va fi adoptat de Guvern şi publicat în Monitorul Oficial, prevederea prin care completarea respectivelor informaţii nu mai este necesară va scuti persoanele aflate în această situație să furnizeze documentele suplimentare cerute de direcțiile de taxe şi impozite locale.

surse: mfinante.ro, avocatnet.ro