DOCUMENT: Cele trei scenarii de dezvoltare a județului Alba în perioada 2021-2027. Dezvoltare poliurbană sau nivelarea sărăciei?

Consiliul Județean Alba lansează o nouă strategie de dezvoltare a județului, valabilă pentru perioada 2021-2027.

Instituția plătește 154.000 de lei (inclusiv TVA) firmei SC IHS România, pentru realizarea acestui document, care va trece și printr-o dezbatere publică.

Documentul poate fi vizualizat AICI și este foarte important pentru modul în care vor fi cheltuiți banii județului în perioada următoare. De asemenea, reprezintă și o bază pentru viitoarele proiecte europene.

Strategia vorbește despre trei scenarii de dezvoltare ale județului, în perioada 2021-2027.

Pe scurt, Consiliul Județean Alba va trebui să aleagă între orientarea banilor pentru dezvoltarea domeniului urban, cu potențial mai mare și mai sigur de dezvoltare, o dezvoltare policentrică pe mai multe zone sau spre nivelarea generală a zonelor slab dezvoltate cu cele mai dezvoltate.

Scenariul 1: Este vorba despre o dezvoltare prin reducerea disparităților dintre partea de Vest și cea de Est a județului.

Perspectiva din spatele acestui scenariu este aceea în care creșterea sustenabilă a județului Alba se poate produce în principal prin reducerea decalajelor de dezvoltare socio-economică dintre Culoarul Mureșului, mai conectat, dens populat, urbanizat și implicit mai atractiv pentru locuitori și investitori, respectiv partea de vest (Munții Apuseni) și cea de est (Podișul Târnavelor) care concentrează o populație în curs de scădere și îmbătrânire, expusă riscului de sărăcie și excluziune.

În acest scenariu, investițiile publice de la nivelul județului vor fi dirijate către cele două zone indicate mai sus și vor viza, în principal, modernizarea rețelei de drumuri naționale, județene și comunale care le traversează, extinderea rețelelor de utilități publice, îmbunătățirea serviciilor educaționale, medicale, sociale, culturale, dezvoltarea infrastructurii turistice, sprijinirea fermelor mici/bio, conservarea și promovarea patrimoniului natural și construit în sprijinul dezvoltării turismului etc.

Principalul risc asociat acestui scenariu este cel de sustenabilitate financiară a investițiilor.

Zonele respective se caracterizează printr-un număr foarte mare de sate mici, cu densitate redusă în vatră (de tip răsfirat sau chiar risipit în zona montană), în curs de depopulare și cu o populație îmbătrânită. Aducerea acestora la standardele de viață (de ex. cele edilitare) din mediul urban implică eforturi financiare uriașe (de ex. extinderea apei și canalizării în sute de sate) și este foarte probabil să nu aibă impactul scontat (de ex. un număr mic de familii își vor permite plata noilor servicii, școlile modernizate vor fi desființate din lipsa efectivelor minimale de copii etc).

Scenariul 2: Dezvoltare policentrică, prin conectarea și consolidarea rețelei urbane

Premiza de la care pleacă acest scenariu este faptul că județul Alba nu dispune, asemenea județelor învecinate (Cluj, Sibiu, Mureș, Bihor), de o aglomerare urbană de mari dimensiuni care să poată deservi satisfăcător întregul județ cu oportunități de ocupare, servicii publice și private.

În acest context, județul ar trebui gândit ca un puzzle de zone urbane funcționale dezvoltate în jurul municipiilor și orașelor existente.

Concret, acest scenariu presupune, în principal, concentrarea investițiilor publice în mediul urban în defavoarea celui rural, pentru consolidarea rolului de centralitate al orașelor din județ (Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeș, Cugir, Zlatna, Ocna Mureș, Abrud, Câmpeni, Teiuș), astfel încât să acestea să atragă investiții private generatoare de locuri de muncă, adaptate la specificul local, respectiv să poată furniza servicii publice (educație și formare, sănătate, asistență socială, cultură, sport, recreere etc.) pentru locuitorii lor și ai comunelor învecinate.

Unii pași în direcția acestui scenariu au fost de altfel realizați prin master plan-urile de apă-canal și deșeuri, gândite tot policentric, prin organizarea unor servicii publice (de ex. ambulanță, ISU, judecătorii, spitale și ambulatorii, puncte de lucru ale diferitelor instituții, etc).

Principalul avantaj al acestui model de dezvoltare este constituit de eficiența investițiilor publice și economiile de scară asociate acestora (de ex. în loc să se reabiliteze școlile din 10 comune cu un număr mic de elevi, se optează pentru construcția unui campus școlar în orașul din apropierea acestora, unde copii să se deplaseze cu microbuzul, iar unii dintre aceștia chiar să poată fi cazați).

Principalul risc asociat acestui scenariu este acutizarea fenomenului (natural, de altfel, într-o economie de piață) de adâncire a disparităților rural-urban.

În plus, acesta va aduce satisfacția populației din orașe, dar evidente nemulțumiri în rândul celei din zonele rurale, unde autoritățile locale vor câștiga mai greu încrederea și susținerea cetățenilor din comună în lipsa fondurilor

Scenariul 3: Dezvoltarea monocentrică, în jurul unei aglomerări urbane competitive pe plan regional și național

Acest scenariu vine practic să însoțească trendul existent la nivel județean de mai bine de două decenii, respectiv acela de concentrare a resurselor în jurul conurbației Alba Iulia – Sebeș – Blaj (cu extensii către Cugir și Teiuș).

Premiza de la care pleacă acest scenariu este că județul poate să recupereze decalajele de dezvoltare față de vecinii săi (Cluj, Mureș, Sibiu, Bihor) doar prin consolidarea unui pol urban capabil să concureze cu reședințele acestora pentru atragerea de forță de muncă și capital, dar și pentru creșterea masei demografice care să atragă, la rândul ei, investiții și să justifice investiții publice de amploare realizate cu fonduri guvernamentale sau europene.

Acest scenariu implică, practic, o concentrare a investițiilor publice în consolidarea unui zone urbane funcționale de tip conurbație, care să cuprindă orașele Alba Iulia, Sebeș, Blaj, Cugir și Teiuș, precum și comunele din imediata apropiere a acestora, care sunt deja antrenate într-un proces de suburbanizare (de ex. Ciugud, Sântimbru, Galda de Jos, Vințu de Jos etc.) – totalizând circa 150.000 de locuitori.

Aceste investiții ar viza, cu prioritate, dezvoltarea infrastructurii conective (de ex. sisteme metropolitane de transport public, velo, noi legături rutiere, centuri etc.), de afaceri (parcuri industriale, tehnologice, incubatoare / acceleratoare), educaționale (consolidarea rolului de centru universitar al municipiului Alba Iulia, dezvoltarea de campusuri de învățământ profesional dual, a rețelei de creșe și grădinițe în noile zone de dezvoltare), de regenerare urbană, agrement și recreere, de locuire etc.

Toate subsumate conceptului de calitate a vieții, astfel încât această aglomerare să devină o alternativă viabilă la orașele mai mari din regiune.

Principalul avantaj al acestui scenariu, considerat preferabil, este efectul de concentrare al investițiilor într-un teritoriu cu o densitate economică și demografică care conduce la creșterea impactului și a efectelor multiplicatoare ale acestora în județ și regiune.

Implementarea unui astfel de model de dezvoltare (cunoscut în literatura de specialitate ca teoria polilor de creștere) are șanse mici de eșec din punct de vedere al eficienței economice (existând o corelație clară, demonstrată matematic, între existența unei aglomerări urbane și nivelul de dezvoltare al unui județ), însă implică o asumare strategică și politică extrem de curajoasă, precum și necesitatea unui parteneriat funcțional între UAT-urile vizate, bazat pe o viziune comună de dezvoltare (preferabil transpusă și într-un plan zonal de amenajare a teritoriului).