EDITORIAL: ”Contract social” cu clauze abuzive. Noua elită a politicii locale: fără vorbe, fără fapte!

V-ați întrebat ce fac parlamentarii de Alba? După emulația produsă de alegeri, tristețile și euforiile prin care au trecut în numai câteva zile, existența lor a încetat să mai fie publică. Cu două excepții: Florin Roman, care mătură toate televiziunile în încercarea de a deveni ”un lider național al PNL” și Ioan Dîrzu, care-și mătură partidul în încercarea de a rămâne măcar lider local al PSD, nici unul nu are vizibilitate. Nici unul dintre ei nu ne-a anunțat încă dacă și-a găsit chirie în București, dacă îi ”merge netul”, dacă e bună mâncarea la cantina Parlamentului sau dacă și-a făcut prieteni noi.

V-au anunțat aleșii dumneavoastră Pereș, Roman, Olar, Răcuci și Bumb de la PNL în ce comisii activează, ce planuri au (sic) pentru județul Alba, ce idei le-au venit în opoziție și în ce mod sunt conectați la dezbaterile naționale care pot avea efecte locale? V-au explicat Daniel Breaz și Ioan Dîrzu de la PSD în ce mod pot rezolva o parte dintre problemele locale (nu, nu cele din partid) în calitatea lor de parlamentari la putere? E prea repede? Bun, aveți vreo speranță să facă acest lucru în următorii 3 ani și 11 luni?

Reprezentarea intereselor locale la București este cam așa: fără teme și subiecte și mai ales fără interes! Până și temele-clișeu din campania electorală au fost uitate. Rezultatul: o cutumă pe placul tuturor partidelor, care spune că programele și promisiunile din campania electorală sunt de formă, niște simple exerciții de imaginație. Poate v-o amintiți pe aia cu retehnologizarea Văii Arieșului, noul Silicon Valley, pe aia cu Podișul Târnavelor, pe locul 10 în top ”grânarul țării” sau pe aia cu ”viziunea mea pentru Alba”. Sunt și altele, mai puțin spectaculoase, însă toate au în comun faptul că nimeni nu are de gând să facă cu ele altceva, în afară de a le enunța.

Din acest punct de vedere, cei care au acceptat o bere de la candidați, la bufetul din sat, în timpul campaniei ”door to door”, sunt cei mai câștigați. Ei sunt singurii care au primit sau vor primi ceva concret de la aceștia.

Paralizia politică este poate prelungirea unei suferințe administrative. Nici Consiliul Județean Alba, nici primăria din Alba Iulia, nici primăriile din celelalte orașe și comune ale județului nu se simt prea bine. Nu enunță nici un fel de teme coerente legate de dezvoltare, n-au planuri și n-au probleme. În Alba, evoluția e doar o dilemă religioasă, bună de discutat la seminarul teologic, nu și o problemă de administrație.

Deocamdată suntem un fel de rudă de la țară a județelor vecine: n-avem locuri de muncă, n-avem sală polivalentă, n-avem viață culturală (nici teatru), n-avem stadion cu echipă, n-avem idei pentru Cetatea Vauban, ne batem joc de turiști în Apuseni, n-avem pârtii de schi, n-avem piscine publice. Avem totuși câteva evenimente culturale, care însă au fost trecute la ”economie”, în drumul lor spre arhivă.

Lipsa de planuri, fie ele și cincinale, va prinde județul Alba fără nici o carte bună în mână în meciul de poker cu județele vecine, având ca pot capitala viitoarei regiuni. Vom miza totul pe asul din mânecă, cel cu ”capitala de suflet a marii Uniri” și vom pierde. Cel mai probabil, Alba Iulia va deveni un orășel, cu toate problemele de mai sus și cu o administrație mult subțiată. Asta era oare ”viziunea mea pentru Alba” enunțată la pachet de politicienii amatori locali?

Dacă da, ”contractul nostru social” (cum ar zice JJ Rousseau), cu ”elita politică” locală (cum ar zice Pareto) are clauze abuzive.