Joi, 25 octombrie: Seară duhovnicească în memoria Părintelui Teofil Părăian, la 3 ani de la mutarea la Domnul

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români Alba Iulia organizează joi, 25 octombrie 2012, o seară duhovnicească în memoria Părintelui Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, la 3 ani de la mutarea sa la Domnul. Conferinţa poartă titlul: „Arhimandritul Teofil Părăian – Părintele bucuriei” şi se va desfăşura în Aula „Dumitru Stăniloae” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, de la ora 18.00.

Vor participa Părintele Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa, Părintele Florin Botezan şi Părintele Sabin Vodă, prieteni şi ucenici ai Părintelui Teofil. La finalul întâlnirii va avea loc vizionarea unei înregistrări video cu Părintele Teofil, lansarea cărţii „Paşi pe calea duhovnicească” (ediţia a II-a) şi a CD-ului audio despre „Rugăciunea lui Iisus” – un interviu cu Părintele Teofil Părăian.

Redăm mai jos un fragment din studiul introductiv al cărţii „Paşi pe calea duhovnicească” semnat de Părintele Sabin Vodă:

„Părintele Teofil Părăian a fost un părinte al bucuriei, care şi-a propus, prin tot ce a făcut, să înmulţească binele şi bucuria. S-a orientat după un principiu: „în jurul tău să poţi să-i fericeşti pe toţi”. Nu ştiu dacă a reuşit părintele să-i fericească pe toţi, însă pe mulţi i-a fericit prin prezenţa sa luminoasă şi plină de nădejde, prin cuvântul său echilibrat sau prin cărţile şi înregistrările sale.

Au trecut trei ani de când Părintele Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, s-a mutat la Domnul (29 octombrie 2009) şi pentru cei mai mulţi, în special pentru prietenii părintelui, lipsa fizică a sfinţiei sale nu este resimţită. Chiar dacă nu ne mai răspunde la interfonul chiliei, primul gând care ne vine în minte este acela că <„Părintele Teofil este plecat să ţină o conferinţă>. A iubit mult Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi spunea că <pentru mine, Sâmbăta este şi Ierusalimul şi Sfântul Munte, e totul>. Definea mănăstirea ca <tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul fericirii unde se arată iubirea lui Dumnezeu>. Dar i-a iubit mult şi pe oameni. De aceea se bucura de fiecare om cu care se întâlnea şi spunea că <orice om cu care te întâlneşti este omul trimis de Dumnezeu pentru tine>, de aceea el este cel mai important om şi <slujind omului, slujim Domnului>. I-a iubit mult pe oameni pentru că L-a iubit mult pe Dumnezeu. Era întotdeauna disponibil pentru celălalt, dar zicea: <mai întâi Dumnezeu şi apoi omul>.

Mai întâi datoria şi apoi bucuria

Aşa a făcut Părintele Teofil şi şi-a împlinit mai întâi datoria de om, de creştin, de monah, de duhovnic şi de mărturisitor. A fost <un om de treabă”> a fost un iubitor de Hristos, precum îi era şi numele (Teofil se traduce prin <iubitor de Dumnezeu>), a fost un monah iubitor de rânduială, de slujbe, de muncă şi de studiu. A fost un duhovnic iscusit, cu inimă de părinte, cu inimă de frate şi cu inimă de prieten. A fost un adevărat <apostol al tinerilor”>şi nu numai, prin lucrarea de propovăduire pe care a făcut-o în toată ţara după 1990 de când a început să susţină conferinţe, predici, interviuri radio şi tv.

Chiar dacă a fost nevăzător, Părintele Teofil a convertit această neputinţă, acest handicap fizic, într-un avantaj, iar Dumnezeu l-a înzestrat cu o memorie foarte bună şi a putut învăţa pe de rost rugăciuni, texte liturgice, tropare, poezii sau texte din Sfinţii Părinţi. A fost un om al bucuriei, al echilibrului şi al discernământului duhovnicesc şi va rămâne peste veacuri un model de părinte, predicator şi propovăduitor.

 Prieteni pentru veşnicie

Zicea părintele: <Eu sunt o realizare a prietenilor mei, care s-au implicat în viaţa mea>. Şi noi – prietenii sfinţiei sale – putem zice că suntem o realizare a Părintelui Teofil. Părintele obişnuia să spună: <Prietenia e ceva din realitatea raiului aici pe pământ>. A avut foarte mulţi prieteni şi aceştia sunt prieteni pentru veşnicie. Zicea sfinţia sa: <Inima mea are doar intrări. Cineva care a intrat în inima mea nu mai poate ieşi de acolo>.

Duhovnic mare, mic şi de nimic

S-a considerat pe sine ca <duhovnic mare pentru cei care mă ascultă, mic pentru cei care nu mă ascultă şi de nimic pentru cei care mă ocolesc>. Era bun şi învăluitor, era cald la suflet şi plin de nădejde şi bucurie. S-a orientat după un cuvânt de la Părintele Arsenie Boca: <să ai îngăduinţă faţă de neputinţa omenească>. Părintele a avut îngăduinţă faţă de neputinţa celor ce au venit să-i ceară sfatul. Dar avea şi exigenţe.

Insista mult pe disciplinarea minţii. Spunea Părintele Teofil: <Dacă vrei să îţi faci rânduială în viaţă trebuie să-ţi faci mai întâi rânduială în minte> sau <gândiţi frumos ca să trăiţi frumos şi să fiţi fericiţi>. Mai insista Părintele pe ocolirea pricinilor de cădere, în special acum în zilele noastre, ocolirea imaginilor necuviincioase de la televizor, calculator sau internet. Insista Părintele pe o spovedanie deasă şi recomanda ca cel puţin o dată pe lună să ne spovedim”.

Părintele bucuriei

„Dacă ar fi să-l caracterizez pe Părintele Teofil, aş spune că a fost părintele bucuriei. A fost un duhovnic care şi-a propus să fie un om al bucuriei, un purtător al bucuriei, un aducător de bucurie, un înmulţitor al bucuriei şi un lucrător al bucuriei. Bucuria pe care o avea a fost darul lui Dumnezeu pe care l-a primit pentru că L-a căutat pe Dumnezeu şi I-a slujit Lui şi oamenilor.

S-a recomandat ca fiind un om împlinit, un om fericit. Aşa l-am cunoscut eu pe Părintele Teofil Părăian, ca un părinte al bucuriei” (Părintele Sabin Vodă)

Cuvinte duhovniceşti de la Părintele Teofil Părăian (3 martie 1929 – 29 octombrie 2009)

Credinţa noastră e o credinţă despovărătoare.

Măsura credinţei e măsura vieţii.

Să te depăşeşti prin credinţă şi să te dăruieşti prin iubire.

Dumnezeu ne zâmbeşte şi noi trebuie să-I zâmbim lui Dumnezeu şi oamenilor.

Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul fericirii unde se arată iubirea lui Dumnezeu.

Mai întâi datoria şi apoi bucuria.

Ce faci te face.

Sunt un duhovnic mare pentru cei care mă ascultă, mic pentru cei care nu mă ascultă şi de nimic pentru cei care mă ocolesc.

Prietenia e ceva din realitatea raiului.

Gândiţi frumos ca să trăiţi frumos şi să fiţi fericiţi.

Dacă vrei să-ţi faci rânduială în viaţă, trebuie să-ţi faci mai întâi rânduială în minte.

Să avem inimă de părinte, inimă de frate şi inimă de prieten.

Un program de viaţă duhovnicească recomandat de Părintele Teofil

1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.

2. Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.

3. Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.

4. Să-ţi păzeşti mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

5. Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an.