Jurnal de pe ”frontul COVID”, la Secția Infecțioase Alba Iulia. Mărturiile unei asistente aflate în prima linie a „armatei albe”

PRIMII PACIENȚI SUSPECȚI DE INFECȚIE CU CORONAVIRUS

Au ajuns și pacienții, transportați de colegii de la SMURD, cu izoleta, conform protocolului. M-am echipat corespunzător si am preluat pacienții conducându-i în salonul cu grup sanitar propriu, aflat în „Compartimentul COVID-19 „. Le-am măsurat funcțiile vitale, le-am recoltat probe biologice și probe pentru determinarea infecției cu noul coronavirus, le-am explicat care sunt regulile pe care trebuie să le respecte și am părăsit apoi salonul respectând circuitele pe care le-am agreat cu toții ca fiind cele mai bune și mai sigure.

La vremea respectivă, județul Alba nu dispunea de o linie de testare COVID-19 și s-a semnat un acord de colaborare cu colegii din Timișoara, unde am și trimis probele recoltate pacienților în vederea analizării și obținerii rezultatelor. Colaborarea cu Timișoara a fost foarte bună, lucru de care aveam să mă conving foarte curând. Rezultatele le primeam a doua zi, adică foarte repede (veți înțelege curând de ce am întărit această afirmație).

Probele au ieșit negative, motiv pentru care, după aflarea rezultatelor, am mutat pacienții într-unul din saloanele de la etajul întâi, acestea fiind mai luminoase în primul rând și mai spațioase. Ne-au mulțumit cei doi tineri în stilul specific italienilor, oferindu-ne la externare delicioase prăjiturele, explicându-ne că este modul lor de a-și arăta recunoștința și respectul.

În următoarele 3 săptămâni ne-au călcat pragul alți 13 pacienți suspecți de infecție cu noul coronavirus.

Pe fiecare în parte i-am preluat eu deoarece știam că fetele au nevoie de timp pentru a prinde încredere în ele. Indiferent de ora devreme sau târzie la care eram sunată, mă urcam în mașină și odată ajunsă mă echipam și mă ocupam de pacienții noi veniți. Așa am reușit să îi cunosc pe toți, să le aflu poveștile, să le aflu temerile și bucuriile totodată iar personalul secției câștiga timp și încredere.

La câteva zile după data de 24.02.2020, a început și Clujul să efectueze teste COVID-19, drept urmare, ținând cont de faptul că geografic vorbind Clujul se află mai aproape de Alba decât Timișoara, s-a început colaborarea cu aceștia pentru efectuarea testelor recoltate în județul nostru. Din cauza numărului mare de probe pe care colegii de la Cluj le aveau spre efectuare, rezultatele le primeam după câteva zile, lucru care ne-a creat o stare de neliniște și disconfort datorită numărului de cazuri suspecte aflat în continuă creștere pe de o parte și a numărului mic de saloane cu grup sanitar propriu, pe de altă parte.

De reținut este faptul că întreaga clădire dispune de doar cinci saloane cu grup sanitar propriu fapt ce ne punea într-o reală dificultate deoarece era vitală izolarea pacienților, singuri în salon, până la aflarea rezultatelor testelor de COVID-19. Am reușit mereu să respectăm acest lucru însă cu prețul stresului personalului și munca pe care doar noi, cei din „interior” o cunoaștem.

Munca eroilor nevăzuți ai luptei pe care am dus-o este cea a infirmierelor și a îngrijitoarelor de curățenie. Odată venite rezultatele pacienților, începea reorganizarea acestora: pacienții considerați suspecți până la aflarea rezultatelor, erau mutați în alte saloane sau erau transferați în alte secții din spital sau în alte spitale, dacă starea lor de sănătate necesita acest lucru sau erau externați.

Atunci își intrau în rol colegele noastre, cadrele auxiliare: curățenia și dezinfecția suprafețelor trebuia efectuată pentru a elibera cât mai repede posibil saloanele, pentru a putea primi alți pacienți, în condiții de siguranță pentru aceștia.

Rulajul era infernal. Indiferent de ora din zi sau din noapte, la aflarea rezultatelor, aceste lucruri trebuiau făcute rapid și corect.

Infirmierele și îngrijitoarele de curățenie sunt o verigă extrem de importantă în cadrul echipei medicale și pentru munca pe care această categorie de personal o depune mă înclin mereu în fața lor și le respect!

Printre pacienții care au ajuns la noi, am descoperit mulți oameni minunați, oameni cu care am împărțit atât griji și neliniști cât și cafeaua de dimineață și felia de tort, atunci când am avut-o, oameni cu care țin legătura și acum, chiar dacă aceștia nu mai au statutul de pacienți ai secției noastre.

Îmi amintesc cu plăcere faptul că lumea era solidară. Am fost sunată de numeroși oameni care s-au oferit să ne ajute. Astfel, am putut dota saloanele cu periuțe și pastă de dinți, geluri de duș și șampoane, prosoape și șervețele.