Micul Prinț cu Oana Pellea și Lari Giorgescu la Alba Iulia: Spectatori cu lacrimi în ochi la aplauze. Pe ce planetă ne-am izolat?

Emoția se simțea, era palpabilă, iar privirile se căutau una pe alta, prin sala Casei de Cultură din Alba Iulia. Spațiul sobru, cu arhitectură comunistă, care te face să cazi în depresie când pășești în ea, era acoperit de o emoție colectivă joi seara.

Ultima replică a Micului Prinț, ultimul pași către universul desenat pe avionul de hârtie al Oanei Pellea și a lui Lari Giorgescu au produs multe lacrimi în sală.

Spectacolul de joi seara a salvat în acest an Festivalul Internațional de Teatru ”Povești”. A fost exact ca un Mic Prinț: a aterizat într-o ”mare” de comedii ușurele, de nișă, care nu au produs mari emoții, sau nu au rămas întipărite în memorie.

(Feedback-ul aparține spectatorilor, oameni care merg din plăcere la teatru și care așteaptă an de an cu nerăbdare festivalul).

După ce scena s-a stins, iar luminile reci din sala Casei de Cultură s-au aprins, privirile au început să se vadă. Rapid, imaginea a devenit clară. Spectatorii erau încă în starea dată de mesajul Prințului.

Privirile se cautau una pe alta, pentru a obține o confirmare: doar eu am plâns, sau mai sunt și alții ca mine? Asta era întrebarea din priviri, iar răspunsul l-a primit fiecare.

Vorbim despre spectacolul ”Micul Prinț” o producție a Asociației Goong, jucat joi seara, 22 mai, la Alba Iulia, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru ”Povești” din Alba Iulia.

Mesajul care a lovit greu

Au plâns și spectatorii, au plâns și actorii. Simplitatea, gingășia și emoția transmisă de Prinț în sală s-au combinat cu starea celor prezenți. Deoarece teatrul, spectacolul, nu se rezumă doar la actori și la cât de celebru le este numele, sau cât de mare este scris pe afiș.

Nu, teatrul este o conexiune între actori și public, iar Micul Prinț a fost atât de actual joi seara, pe scena din Alba Iulia, încât a lovit greu spectatorii.

A lovit greu din cauza contextului actual și al evenimentelor sociale recente care ne-au măcinat nervii, ne-au produs stări de anxietate, emoții puternice, și ne-au făcut să ne izolăm fiecare pe câte o planetă.

”Oamenii mari sunt ciudați” Ne-am lăsat vulcanii să erupă

Am uitat ce înseamnă un avion de hârtie care plutește prin aer. Am uitat să mai avem grijă de vulcanii din noi, nu i-am mai curățat de cenușă în ultimele luni. Toți i-am lăsat să erupă, iar din degetele noastre au curs râuri de lavă. De pe planeta noastră am invadat alte planete, din bula noastră virtuală am aruncat cu vorbe și cuvinte, fix cum un vulcan aruncă lava din el.

Iar asta ne-a arătat Micul Prinț joi seară, la Alba Iulia. Ne-a arătat că am uitat. Am uitat de noi și de lucrurile mici de pe planeta noastră. Am uitat că lucrurile cu adevărat importante nu se văd, se simt.

Oana Pellea și Lari Giorgescu cei doi Prinți în lumea adulților

Întâlnirea Prințului venit de pe steaua îndepărtată în călătoria sa printr-un univers al adulților neînțeleși și puși să numere stele pentru a se îmbogăți a fost una personală pentru fiecare spectator în parte.

Simplitatea celor doi actori, emoția transmisă au făcut ca experiența să fie una intimă: tu cu gândurile tale și proiecția despre tine și cei din jurul tău.

Tranziția Prințului face ca un spectacol în doi oameni să fie fenomenal de interactiv și totuși atât de simplu, onest și normal.

Scenografia și design-ul video te surprind pe tot parcursul spectacolului. Elementul central al scenei este avionul. Acel avion de hârtie care ne aduce aminte de copilărie. Avionul ală de hârtie care cu cât zbura mai departe cu atât de tare ne bucura mai mult.

Iar finalul, finalul îl știm cu toții. Doar că joi seara, Micul Prinț ni l-a mai povestit încă o dată, nu cumva să îl uităm.

sursă foto: Silviu Ciontea, fotograf al Festivalului Internațional de Teatru Povești.