Paște 2022. Joia Mare: semnificaţie, tradiţii şi obiceiuri. Ce nu ai voie să faci în Joia Patimilor

Joia Mare, care se mai numește Joia Neagră sau Joia Patimilor, e o zi importantă pentru creştinii ortodocşi. Atunci are loc Denia celor 12 Evanghelii, care aminteşte de momentul în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi.

Denia de Joi din Săptămâna Patimilor sau Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viață Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taină Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului.

La denia de joi seară se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericilor.

La cina cea de taină are loc momentul când Iisus prin folosirea vinului şi a pâinii le arată ucenicilor cum urmează să fie jertfit.

Cina Domnului a fost instituită de Iisus Hristos în noaptea în care a fost vândut , spune apostolul Pavel făcând referire la momentul în care Iuda îl va trăda pe Iisus.

Vezi: A început SĂPTĂMÂNA MARE: Deniile din Săptămâna Patimilor. Credinţe populare şi semnificații importante pentru credincioși

Joia Mare 2022. Tradiţii şi obiceiuri în Joia Neagră

În Joia Mare se vopsesc ouăle roşii, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul.

La Denia celor 12 Evanghelii se aprind 12 lumânări, care pot fi aprinse pe parcursul întregului an, ele având puteri deosebite, potrivit tradiţiei.

Pasca se face din făină albă cernută în tava specială. Cojile de ouă folosite la pască nu se aruncau si nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile si puii aveau sa fie păziţi de păsările prădătoare peste vară, potrivit creştinortodox.ro.

Vezi: JOIA MARE: Ultima cuvântare a lui Iisus la „Cina cea de taină”, trădarea lui Iuda și lepădarea lui Petru

Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, iar la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.

În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obişnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi îşi pun sfoara sub pernă ca să-şi viseze alesul.

Vezi: JOIA MARE din Săptămâna Patimilor: Cina cea de taină și vinderea lui Iisus. De ce să vopsim ouăle în această zi

Joia Mare 2022. Ce nu este bine să faci în Joia Neagră

În Joia Mare nu ai voie să consumi urzici şi oţet. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi.

Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet: de aici şi obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.

În Joia Mare femeile nu au voie să spele haine, nici cu mâna si nici cu maşina de spălat. Ultima zi în care puteau face asta era Miercurea Mare, potrivit obiceiurilor strămoşeşti.

Joia Mare 2022. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani

Rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetesimani, o grădină frumoasă de măslini unde Iisus obișnuia să se roage în liniște, este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile. Această rugă fierbinte a lui Iisus către Dumnezeu este redată în Ioan, capitolul 17, versetele 1-26, potrivit doxologia.ro.

„Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești Tu“ (Matei 26, 39).

Aflăm din Sfânta Scriptură că Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avea locul preferat de rugăciune în grădina Ghetsimani, loc a cărui nume înseamnă „presă de ulei“ și care se află în estul Ierusalimului, nu departe de Templu.

Domnul Iisus a ales această grădină ca loc unde să-și trăiască ultimele Lui clipe înainte de-a fi prins, judecat, condamnat și răstignit. Domnul Iisus a dat în grădina Ghetsimani, cea mai mare luptă a vieții sale pământești.

În noaptea aceea, acolo, a avut loc apogeul suferințelor Domnului Iisus. În acest fel, Ghetsimani a devenit un nume ce semnifică un loc al unei imense suferințe și al unui extraordinar curaj al supunerii (Mat. 26, 36-46).

Urmărind textul biblic specificat mai sus, aflăm că Domnul Iisus după ce a celebrat Paștele, a plecat împreună cu ucenicii săi în grădina Ghetsimani.

Din grupul de ucenici a ales pe Petru, Iacov și Ioan, și s-au îndepărtat în adâncul grădinii. Acolo, le-a spus că „sufletul Lui era cuprins de o întristare de moarte“, rugându-i să vegheze până El se va întoarce.

În timp ce Domnul Iisus vorbea cu Tatăl în rugăciune, cei trei ucenici au adormit, fiind cuprinși de un somn adânc.

În rugăciunea Domnului Iisus care a avut loc, s-a dat cea mai mare bătălie spirituală posibilă. Să vedem în ce a constat acea luptă:

„A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai ferbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ“, ne spune Evanghelistul Luca (22, 44).

Nu frica de moarte a fost ceea ce a dus la o asemenea stare agonizantă, ci durerea sufletească a Domnului pentru vina omenirii pe care urma să o ia asupra Lui.

Domnul Iisus a știut că va fi arestat, crucificat, și omorât, dar și că a treia zi va învia. Implorarea Tatălui Ceresc prin cuvintele, „dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta“, ne arată legătura lui Iisus cu Dumnezeu Tatăl, la care toate lucrurile sunt posibile.

Domnul Iisus știa foarte bine că această cerință era contrară cu planul etern de mântuire al Tatălui, dar El și-a exprimat emoțiile omenești, în mod onest, fiind într-un trup uman ca și noi.

Și totuși, împotriva dorințelor naturale și umane, ascultarea și supunerea Lui au fost depline. El (ca om) ar fi preferat să I se fi îndepărtat paharul, ar fi preferat să ocolească suferința și crucea.

Dar singura modalitate a Tatălui de a mântui omenirea din păcat a fost aceea a unei jertfe perfecte care să poată plăti pentru toate păcatele omenirii, și numai Însuși Dumnezeu Fiul putea să fie această jertfă, o jertfă de sânge inestimabilă.

„Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jerftă de ispășire..“, „căci fără vărsare de sânge, nu este iertare“ ne spune Apostolul Pavel în Romani 3, 25 și Evrei 9, 22.

În momentele acelea deosebit de intense din grădina Ghetsimani, cu toate că Mântuitorul Iisus Hristos a văzut că lucrarea de mântuire a omenirii era așa de grea, era așa de mare, înspăimântător de mare, încât L-a făcut pentru o clipă chiar pe El să dea înapoi, atunci, cum se spune așa de frumos , „Iisus s-a cununat în duh cu moartea“.

Acum el se încredințează cu totul lui Dumnezeu-Tatăl și este gata să-I împlinească voia nu numai ca Fiu, ci și ca om desăvârșit. Iisus este acum liniștit sufletește, împăcat cu Sine Însuși și deplin stăpân pe voia Sa omenească.

Prin puterea rugăciunii, El biruise încă odată ispita celui rău, care-L încercase după Botez și care, atunci, se depărtase de El numai pentru o vreme (Luca 4, 13). E gata pentru Patimi. Zbuciumul firii Sale umane a încetat cu desăvârșire. El se supune de bună voie morții pe care n-o merită și merge senin spre chinuri și Răstignire.

De aceea, când se înapoiază lângă ucenici și-i găsește cuprinși de somn, nu-i mai mustră, ci-i lasă cu bunătate să se odihnească o vreme, priveghind asupra lor ca un părinte întelegator și bun.

Vremea este însă extrem de scurtă. Dinspre valea Cedronului, pe aleea ce duce în Ghetsimani, cei nelegiuiți vin spre Dânsul cu arme, lumini de torțe și făclii. Sosise ceasul ca Fiul Omului să se dea în mâinile păcătoșilor, spre a fi osândit la moarte pe Cruce.

De aceea, Domnul trezește pe ucenici, spunându-le: „Sculați-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce  M-a vândut“ (Marcu 14, 42).

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News