Structură de urgenţă la Ministerul Sănătăţii pentru direcţionarea stocurilor de imunoglobulină spre spitale

Ministerul Sănătăţii ia măsuri după ce o femeie şi-a pierdut viaţa, la spitalul din Alba Iulia, din cauza crizei de imunoglobulină. Anunţă că a înfiinţat o structură de urgență, pentru direcţionarea stocurilor de imunoglobulină spre unităţile sanitare cu cazuri urgente.

Vezi şi O femeie a murit la Spitalul din Alba Iulia din cauza lipsei de imunoglobuline. Reacția unui fost ministru

Anunţul a fost făcut după o întâlnire, marţi, a ministrului Sănătăţii, cu reprezentanţii asociației de pacienți.

“La nivelul Ministerului Sănătății s-a înființat o structură de urgență care are rolul de a direcționa stocurile identificate de imunoglobulină în unitățile sanitare din țară către cazurile urgente de imunodeficiență primară care necesită tratament imediat. Va fi înființată o linie telefonică specială la care medicii din toată țara pot anunța apariția cazurilor grave care necesită tratament cu imunoglobulină, pentru ca medicamentele necesare sa fie direcționate către unitatea sanitară care are în îngrijire pacientul”, se precizează în comunicatul MS.

Potrivit sursei citate, această structură va gestiona și cantitățile de imunoglobulină necesară tratamentului imunodeficienței primare, care vor fi puse pe piață de furnizor până la sfârșitul anului.

De asemenea, Ministerul Sănătății intenționează să realizeze un stoc de imunoglobulină care să acopere necesarul la nivel național pentru o perioadă de 6 luni.

În prezent, se lucrează la modificarea cadrului legislativ care să permită introducerea unui nou tip de imunoglobulină pe piață, cu administrare intradermică, potrivit ministerului.

Imunoglobulina este un anticorp, proteină a serului sangvin secretată de către plasmocite, provenite din limfocite (globule albe care intervin în imunitatea celulară) de tip B ca reacţie la introducerea în organism a unei substanţe străine (antigen).

Imunoglobulinele de origine animală sau umană sunt utilizate ca medicamente în imunoterapie, în prevenirea şi în tratamentul bolilor infecţioase (tuse convulsivă, hepatite A şi B, oreion, rabie, rubeolă, tetanos, varicelă, zona zoster), în caz de deficit imunitar global şi în prevenirea incompatibilităţii Rhesus. Administrate pe cale subcutanată, intramusculară sau intravenoasă lentă, ele oferă o protectie rapidă, dar de durată limitată.