Tot ce trebuie să știi despre Starea de Urgență care va fi decretată luni în România. Ce puteri vor avea autoritățile

Luni, România va intra în Stare de Urgență decretată de președinte, iar Parlamentul trebuie să încuviinţeze măsura, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia.

În procedură sunt implicate două personaje cheie: președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban.

Membri cheie ai Guvernului (prin atribuțiilor lor de serviciu) vor avea un rol extrem de important. În acest caz este vorba despre ministrul Marcel Vela și despre secretarul de stat Raed Arafat. 

Starea de urgenţă este superioară ca gravitate stării de alertă şi oferă autorităţilor cadrul legal de a lua anumite decizii, cum ar fi restricţionarea sau interzicerea unor adunări sau închiderea unor instituţii.

Deși autoritățile nu au anunțat încă măsurile concrete, cadrul legal oferă puteri sporite statului, care merg de la achiziții făcute în regim de urgență, posibilitatea rechiziționării unor bunuri, restrângerea unor libertăți civile și chiar, cum a declarat chiar premierul Ludovic Orban, unele măsuri anti ”fake-news”.

Acest ultim element este important pentru că va permite Guvernului un control extins asupra comunicării publice. Cazurile de infecție nu vor mai fi raportate în regim de update și vor fi anunțate o dată sau de două ori pe zi.

Din acest punct de vedere, autoritățile nu vor mai simți atât de acut presiunea cu privire la modul în care gestionează criza. Va fi greu de intuit ce se află dincolo de cifrele comunicate din sursă unică, legate de numărul de infecții și de cel al testelor realizate.

Potrivit legii, dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

• În situația în care Parlamentul nu încuviințează starea instituită, Președintele României revocă decretul, măsurile dispuse încetându-și aplicabilitatea.

Legislaţia care cuprinde măsurile excepţionale, în cazul stării de urgenţă, este Ordonanța de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență.

Decretul de instituire a stării de urgență trebuie să prevadă următoarele:

• motivele care au impus instituirea stării;
• zona în care se instituie;
• perioada pentru care se instituie;
• drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale

Guvernul poate: 

• să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
• să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
• să efectueze razii;
• să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;
• să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justifică;
• să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
• să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
• să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
• să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
• să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
• să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

Asta nu înseamnă că Guvernul va lua TOATE aceste măsuri ci, cel mai probabil, doar pe cele despre care consideră că permit o mai bună gestionare a crizei.

Starea de urgență se poate institui pe o perioadă de cel mult 30 de zile.