Concedii medicale și indemnizații lunare de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul de sănătate

Românii asigurați în sistemul de sănătate sunt îndreptățiti să beneficieze de o serie de concedii medicale, conform legislației în vigoare, printre care se numără concediul de maternitate și cel medical. Pe deasupra, în timpul acestor concedii, asigurații primesc și indemnizații lunare.

Prevederile legale referitoare la concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate sunt incluse, în prezent, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005. Potrivit documentului, persoanele pentru care se plătește contribuția la sănătate se pot bucura de anumite concedii plătite, după cum urmează:

– concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;

– concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

– concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;

– concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;

– concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

De aceste concedii plătite pot beneficia toți asigurații care își au domiciliul sau reședința în România. Mai exact, este vorba de persoanele care lucrează în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu, șomerii plătiți, persoanele alese sau numite în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești și membrii cooperatori ai organizațiilor cooperației meșteșugărești.

De asemenea, chiar dacă nu se regăsesc în situațiile deja enumerate, aceleași drepturi revin asociaților, comanditarilor sau acționarilor, membrilor asociației familiale, persoanelor autorizate să desfășoare activități independente, persoanelor care încheie un contract de asigurări sociale pentru concediu de maternitate și concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și soției/soțului titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate (dacă participă în mod obișnuit la activitatea întreprinderii sau a persoanei fizice autorizate).

În esență, principalele condiții ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de concedii medicale plătite sunt îndeplinirea stagiului minim de cotizare (o lună de activitate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical) și prezentarea adeverinței de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni (cu excepția urgențelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A).

Certificatul medical eliberat de medicul curant este documentul în baza căruia persoanele asigurate se pot bucura de concedii medicale plătite.

Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă (sau concediul medical, așa cum este supranumit în mod neoficial) intervine atunci când asiguratul nu mai poate lucra din cauza unor boli obișnuite sau din cauza unor accidente suferite în timpul liber, se arată în OUG nr. 158/2005.

Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, pentru fiecare tip de afecţiune, este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.

Începând cu a 91-a zi concediul se poate prelungi, de către medicul specialist, până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, prin boală obişnuită, rezultă în urma produsului dintre media zilnică a bazei de calcul şi procentul de 75% duplicat cu numărul de zile lucrătoare de concediu medical. În ceea ce privește baza de calcul, aceasta este determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar”, aşa cum prevede ordonanța de urgență.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii, precum şi de o boală infectocontagioasă din grupa A şi de urgenţe medico-chirurgicale stabilite în condiţiile prevăzute de lege, rezultă în urma produsului dintre media zilnică a bazei de calcul şi numărul de zile lucrătoare de concediu medical.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

1. de către angajator, din prima zi până în a cincea zi de incapacitate temporară de muncă.

2. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:

– ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la  data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;

– prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. C şi alin. (2).

Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia de:

– indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;

– concediu şi indemnizaţie pentru carantină;

– tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.

Indemnizația pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot munci zilnic atât cât ar trebui în mod obișnuit. Acordarea se face la propunerea medicului curant (cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale), așa cum scrie în ordonanța amintită, „pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape”. Cuantumul brut lunar este egal cu diferența dintre baza de calcul precizată la concediul de incapacitate și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă. Totuși, cuantumul nu poate depăși un sfert din baza de calcul.

În ceea ce privește concediul și indemnizația pentru carantină, de acestea beneficiază persoanele cărora li se interzice munca din cauza unei boli contagioase. Cuantumul brut lunar al indemnizației este de 75% din baza de calcul precizată la concediul de incapacitate, iar durata de acordare este stabilită printr-un certificat eliberat de direcția de sănătate publică.

În fine, în situația în care un asigurat este în incapacitate temporară de muncă timp de mai mult de 90 de zile, acesta beneficiază de tratament balnear în baza unui bilet de trimitere. „Tratamentul balnear și de recuperare a capacității de muncă se desfășoară în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcție de natura, stadiul și prognosticul bolii, structurat pe etape”, prevede OUG nr. 158/2005. Medicul curant este cel care stabilește durata tratamentului balnear, aceasta fiind între 15 și 21 de zile, iar după fiecare etapă din programul de recuperare se face o reexaminare medicală.

Concediul şi indemnizaţia de maternitate

Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în una dintre situaţiile prevăzute la art. anterior, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din baza de calcul, aceasta din urmă fiind determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații”. Pentru persoanele care intră în concediul de maternitate dacă nasc în maximum nouă luni de la pierderea calității de asigurat, baza de calcul este media veniturilor din ultimele șase luni de muncă.

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav

Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În măsura în care este îndeplinită condiția stagiului minim de cotizare de o lună, solicitantul (care poate fi oricare dintre cei doi părinți) beneficiază de indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav. Cuantumul brut lunar al acesteia este de 85% din baza de calcul amintită la concediul de incapacitate.

Indemnizația aferentă concediului pentru îngrijirea copilului bolnav este acordată în baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului pentru persoanele cu handicap emis în temeiul legislației în vigoare.

Durata de acordare a indemnizaţiei prevăzute la art.27, alineatul 1 din OUG 158/2005 este de maximum 45 de zile calendaristice pe an, pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Concediul şi indemnizaţia de risc maternal

Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările ulterioare.

Concediul se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor.

În principiu, dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se impune o repartizare pe un alt post fără riscuri, cu păstrarea salariului.

În condițiile în care măsurile enumerate mai sus nu pot fi asigurate, salariatele sunt îndreptățite să ceară concediul de risc maternal. Acesta se acordă fie înainte de concediul de maternitate (pentru gravide), fie după revenirea din concediul de lăuzie (pentru femeile care au născut recent sau alăptează și nu solicită concediul pentru creșterea copilului)

Certificatele de concediu de risc maternal se eliberează de medicul de familie sau medicul de specialitate obstetrică-ginecologie, cu avizul medicului de medicina muncii, pe perioade de maximum 30 de zile calendaristice, pe o durată totală de maximum 120 de zile calendaristice, în întregime sau fracţionat, asiguratelor gravide, asiguratelor care au născut recent sau care alăptează.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare de o lună.

sursa: avocatnet.ro, cnas.ro