DECEMBRIE – ultima lună din an: Mituri, semnificaţii şi sărbători de la Sfântul Andrei până la ANUL NOU

În ultima zi din luna noiembrie, este sărbătorit Ocrotitorul României, Sfântul Andrei. Apoi, în decembrie, urmează unele dintre cele mai îndrăgite sărbători de pe parcursul anului. Motiv de bucurie pentru copii, dar şi pentru cei mari. Aceste zile sunt marcate de multe obiceiuri, tradiţii şi superstiţii.

Sfântul Andrei, se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor şi îl prăznuiesc în fiecare an.

Vezi și Mesaje de Sfântul ANDREI. Urări, felicitări și SMS-uri pentru Andrei, Andi, Andreea, Andra, Andrada

Noaptea Sfântului Andrei este marcată de multe obiceiuri, tradiţii, superstiţii spectaculoase, de sorginte precreştină, vizând protecţia atât a oamenilor, cât şi a locuinţelor şi animalelor lor. În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.

Se spune despre noaptea zilei 30 noiembrie că atunci, ordinea cosmică este răsturnată și lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Ziua de 30 era denumită ziua Lupului sau Godinetul șchiop și multe din practicile ajunului acestei zile și din ziua respectivă se leagă de lupi.

Dacii venerau Lupul, avându-l ca simbol pe steagul lor de luptă, sărbătorindu-l în ajun și în ziua respectivă. Se spune că dacă în această noapte vitele mugesc, asta înseamnă că vin lupii, pentru a le feri de lupi gospodarii fac o cruce din ceară și o lipesc pe cornul drept al vitelor.

Superstiţiile din bătrâni susţin că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu îţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară.

A douăsprezecea lună a anului în calendarul gregorian este decembrie și are 31 de zile. Ziua are 9 ore, iar noaptea are 15 ore. Denumirea lunii decembrie derivă de la cuvântul „decem”, care înseamnă zece, deoarece a reprezentat luna a zecea în calendarul roman, cu început de an la 1 martie. S-a păstrat această denumire în Calendarul iulian și gregorian, cu început de an la 1 ianuarie, chiar dacă reprezintă numeric a douăsprezecea lună a anului.

În tradiția populară, luna decembrie se numește Undrea, Andrea, Indrea, păstrând astfel amintirea Sfântului Apostol Andrei, prăznuit în ultima zi a lunii anterioare, noiembrie. În cursul acestei luni, începe iarna, atât în Calendarul oficial (1 decembrie), cât și în Calendarul popular (6 decembrie, Moș Nicolae) și în Calendarul astronomic (ziua solstițiului de iarnă).

Solstițiul de iarnă: are loc la 21 decembrie

Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.

Solstițiu înseamnă „soare nemișcat”. În emisfera nordică, 21 decembrie este prima zi de iarnă astronomică — cea mai scurtă zi (8 ore și 50 minute) și cea mai lungă noapte a anului (15 ore și 10 minute, pentru București). Acest eveniment astronomic este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui.

În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița, care, după ce însoțește unele cete de colindători, este omorât simbolic și, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignat (20 decembrie).

Sărbătorile lunii decembrie pregătesc, prin obiceiurile, ritualurile și practicile magice pe care le adăpostesc, sfârșitul și totodată începutul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Moș Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul, Moș Ajun, Moș Crăciun, Îngropatul Crăciunului.

Moș Nicolae, divinitate din generația sfinților-moși, care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creștin (6 decembrie) este numit în Calendarul popular Sânnicoară, în Transilvania, și Moș Nicolae, în Muntenia.

Citeşte şi MESAJE de SFÂNTUL NICOLAE. Idei de URĂRI și felicitări pe care le poți trimite celor care-și sărbătoresc onomastica

În tradițiile românești, i se conferă atribuțiuni străine unui sfânt: apare pe un cal alb, fapt care ar marca prima zăpadă, care cade în luna decembrie; păzește Soarele care încearcă să se refugieze, pe lângă el, spre tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; ajută văduvele, orfanii; aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepsește când sunt leneși și neascultători. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor și obiceiurilor dedicate în special lupilor și spiritelor morților-strigoi, care au început la mijlocul lunii noiembrie.

Moș Ajun, Moș Crăciun

Moș Ajun, fratele lui Crăciun, este celebrat pe 24 decembrie. În tradiția populară, se spune că Maica Domului, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moș Ajun. Motivând că este om sărac, o refuză, dar o îndrumă spre fratele său, mai mare și mai bogat, Moș Crăciun. Ajunul Crăciunului, seara de 24 decembrie, deschide șirul sărbătorilor de iarnă, care se desfășoară pe parcursul a 12 zile și se încheie în ajunul Bobotezei (6 ianuarie). La mijloc cade Anul Nou.

Crăciunul — 25 decembrie

Maica Domnului, ajungând la casa lui Moș Crăciun, este dusă de soția acestuia în grajd, unde dă naștere lui Iisus. În Noaptea Sfântă a Nașterii lui Hristos, s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă, care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Revelionul — 31 decembrie 

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit Îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.

Mai mult de un mileniu, creștinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în preajma solstițiului de iarnă: la Roma, până în secolul al XIII-lea; în Franța, până în 1564; în Rusia, până în vremea țarului Petru cel Mare; în Țările Române, până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Anul Nou

Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este „oprit” după 365 de zile și întors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la început în ziua de Anul Nou. Asemănător divinității, timpul se naște anual, întinerește, se maturizează, îmbătrânește și moare, pentru a renaște după alte 365 de zile.