Groparii de suflete

Nu aş putea să spun, vorbind la figurat, desigur, câţi gropari şi câte gropi avem în judeţul Alba. Şi nici cine sunt persoanele care sapă fără pauză în sufletele unor oameni 365 de zile pe an. Ştiu, sigur, că groparii, după cum mi s-a spus, sunt greu de evaluat numeric din cauză că mulţi dintre ei sucombat în nesemnificativ şi haotic, fără performanţă în tentativa de a băga la apă pe unii sau pe alţii. Apoi, este dificil să-i nominalizezi pe toţi cei care sapă gropile altora datorită multitudinii de motive şi cauze. Lista este lungă şi greu să-i dai de capăt. În fond, nu este treaba mea.

Există oameni care ţin însă evidenţa lor cu sticteţe. Îşi cunosc bine „marfa” pentru că din asta trăiesc. Unii sapă gropi pentru ei, adică să le fie lor bine, alţii pentru duşmani şi chiar pentru prieteni. Fiecare după dorinţe, nevoi, interese sau, pur şi simplu, pentru căsăpirea definitivă a altora. Unii sapă la propiru, alţii la figurat. Unii mai la suprafaţă, alţii până ajung la suflet.. Niciodată însă nu o fac fără un scop anume. În niciun moment la întâmplare.

Chiar şi atunci când unii dau în gropi la propriu există o explicaţie. Amintiţi-vă, încet, de groapa în care a căzut singur colonelul Ioan Onac Herţa, fostul şef al Jandarmerie Alba. Nu spun neapărat că a vrut să păcălească sistemul, furnizând adeverinţe false de venit, ci doar că a săpat o groapă în perimetrul necinstei, iar instanţa, cum era de aşteptat, l-a sancţionat. Și în pus de asta a tras și pe alți zeci de oameni după el. Când alegi locul greşit, pendulând între netrebnicie şi imoralitate, nu ai de ce să mai dai vina pe alţii. Suportă suferinţa.

Gropile se deosebesc mai ales după întrebuinţare. Majoritatea sunt destinate acelora care nu îşi stăpânesc apucăturile şi aleg să-şi împlinească visul prin realităţi neacademice, un gen de înşelătorii înrudite cu acel comportament al individului scufundat în mocirlă.

Viaţa este plină de gropi săpate de cei care vor să intre în anturajul unor şefi cu atribuţii publice. O săpătură adâncită la timp pentru un contracandidat mai bine poziţionat te poate ajuta să ajungi unde nu ai sperat. Doriţi un exemplu? Vi-l ofer acum. Recent, Mircea Bîcu a preluat funcţia de director executiv al DSV Alba, asta după ce a fost prins că a copiat la proba scrisă la un examen. Creează sau nu o stare de exasperare o astfel de evadare din groapa nelegiuirilor din care, era normal, Mircică nu trebuia să mai iasă? Păi, creează. Mai ales când politicul îşi bagă coada, ca o precupeaţă, în numele unor interesele meschine. Prin urmare, un demers de iertare făcut când trebuie şi la cine se cuvine este o ocazie de avansare într-o instituţie publică.

Tot printr-o „săpătură” făcută în numele lichelismului de către groparii de suflete, un om corect poate deveni repede incompatibil pentru o funcţie obţinută prin concurs. I se restrâg drasnic atribuţiile până când renunţă de bună voie la post numai să poată ieşi din gropa infamiei unde a fost aruncat. Pur şi simplu îşi ia lumea-n cap. Atunci apare mândria groparului. Se laudă peste tot cu isprava lui fără să se gândească la răul pe care i l-a făcut ,,colegului” de birou. Acest personaj se sinucide moral. A pus umărul la o mărşăvie de pe urma căreia speră să aibă un câştig material. A scăpat de un om prin ură şi ,,debilitate intelectuală”, cum se exprimă Andrei Pleşu, având crezul că în acest mod devine credibil şi util pentru şefii şpăgari.

Este plin judeţul de astfel de indivizi. Sunt dispuşi să sape şi în piatră seacă pentru a câştiga cu orice preţ, chiar dacă statutul lor social interzice acest lucru. Cazul ofiţerului Emil Stanciu, fostul şef de la Serviciul Înmatriculări Alba, este elocvent. Până nu a săpat groapa afacerile personale, sfidând statutul de poliţist, nu s-a lăsat. Din păcate, asemenea fapte arată că în gropi poţi da şi singur. Cei care ajung în această situaţie suferă de sindromul prostiei. Sunt oameni fără identitate morală şi cu un portret intelectual de nivelul lui Bulă. Dau în gropi şi apoi plâng când instanţa dă verdicte dure. Când le scanezi mintea nu găseşti decât rumeguş. Doar gura e de ei când vorbesc de cinste şi onestitate. De data asta, pe vinovaţi îi găsim în propriile gropi. Ei sunt groparii de suflete.

*Eliade Bălan este colaborator al ziarului Alba24. În  perioada 1993-2010 a fost secretar general de redacție, redactor șef  și editorialist la ziarul România liberă