Istoria trenului „Cugireana“, cel mai lung tren de navetişti din Europa. Transporta zilnic 7.000 de oameni la fabricile din oraș

„Cugireana”, considerat pe vremea comunismului cel mai lung tren de călători din Europa, a fost scos din circulație, ca o ironie a sorții, din cauza numărului redus de călători. În vremurile sale de glorie, trenul ce făcea legătura între Teiuș și Cugir avea 18 – 20 de vagoane supraetajate și aducea zilnic în oraş aproximativ 7.000 de navetişti.

Primul tren a oprit în gara din Cugir în anul 1906, după finalizarea construcției căii ferate Cugir – Șibot, rută folosită în special pentru transportul de materie primă sau produse finite înspre și dinspre uzinele cugirene. Odată cu indrustria din oraș s-a dezvoltat și transportul feroviar, care a atins apogeul înainte de Revoluție.

În anii `80, la Uzina Mecanică din Cugir lucrau peste 18.000 de oameni, dintre care aproximativ 7.000 de navetiști care veneau din localitățile din zonă sau chiar de la zeci de kilometri distanță, din Alba Iulia, Teiuș, Zlatna, Blaj, Aiud, Ocna Mureș sau din comunele adiacente. Mulți dintre muncitorii de la uzina de arme, mașini unelte, mașini electrocasnice, etc. ajungeau la lucru zi de zi cu trenul, celebra garnitură „Cugireana”. 

Apogeul transportului CFR de persoane la şi de la Cugir a fost atins în perioada 1986-1989, când trenul avea 18-20 de vagoane, navetiştii de pe traseu şi chiar cugirenii fiind convinşi că aceasta ar fi cea mai lungă garnitură de tren CFR de persoane din Europa. Fiind foarte lung, la intrarea în staţia CFR Cugir, trenul se fracţiona în două, pentru că numai astfel se putea gara – conform regulamentului – între macazuri. Aproape 20 ani a circulat la Cugir simultan şi „Cugireana” şi „Sibiana” (pe ruta Cugir – Sibiu).

Pe lângă lungimea sa impresionantă, trenul de pe ruta Teiuş-Cugir şi retur era şi supraetajat.

Indiferent dacă se intra sau se ieşea de la schimbul 1, 2 sau 3, trenul era invadat pur şi simplu de muncitori, care uneori erau nevoiţi să stea şi pe holuri sau căţăraţi pe scările de acces. Peste tot se juca „filcău” şi obligatoriu se fuma „Carpaţi” sau „Snagov”. Peste zi, „Cugireana” era aglomerată şi de ţărăncile, neapărat purtând fuste înfoiate şi şurţă, care urcau de pe la Tărtăria, Balomir, Şibot, Vinerea. Acestea veneau la piaţă în Cugir cu legume din grădini, cu pui mici şi mulţi, piuind în coşărci împletite, cu câte o găină sau cele mai curajoase, cu câte un purcel de lapte. Şi, un lucru extrem de important: până când trenul ajungea în Cugir, toată lumea afla noutăţile zilei sau ale nopţii. „Cugireana” aşa cum o ştiu mulţi dintre foştii navetişti, funcţiona ca un site on-line de ştiri, cu up-date în timp real.

Iar când trenul ajungea în halta Cugir, oraşul părea sub asediu.

La 1 noiembrie 2006, la aproape un secol de existenţă, „Cugireana” a intrat în istorie. Calea ferată Şibot – Cugir a fost concesionată unei firme particulare. A mai existat o tentativă de anulare a celor 7 perechi de trenuri Teiuş – Cugir şi retur, în anul 1998. Din cauza numărului mic de călători, la 1 martie 2018 CFR a renunțat la cele patru curse între Teiuș și Cugir, respectiv trenul Regio 2491, 2492, 2493 și 2494.

sursa: adevărul.ro, libertatea.ro