Monumente istorice protejate din Alba și din țară. 16 noiembrie, Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România

În fiecare an, pe 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Cu acest prilej, este evidențiată importanța protejării și conservării monumentelor istorice și elementelor de patrimoniu mondial.

În 16 noiembrie 1972, statele membre UNESCO adoptat , Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. Decizia a fost luată în cadrul Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Termenii convenției au fost acceptați în România prin decretul nr. 187 din 30 martie 1990.

Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România a fost instituită prin Legea nr. 160/2013, potrivit Agerpres.

Prin declararea la nivel național a Zilei Patrimoniului Mondial se urmărește promovarea elementelor de patrimoniu mondial ale României pentru o mai bună cunoaștere a acestora. De asemenea, se evidențiază locul pe care îl ocupă cultura română în ansamblul valorilor culturale internaționale. Sunt susținute necesitatea protejării și conservării acestora, precum și promovarea pe plan internațional.

Monumente pe lista UNESCO din Alba

Cetatea Câlnic

Ansamblul de monumente istorice Cetate (Burgviertel) Câlnic este inclus în patrimoniul UNESCO din 1999. Acesta include cetatea fortificată medievală, casa parohială și biserica evanghelică (biserica din Deal).

Cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea, de către coloniştii germani, ca reşedinţă nobiliară a contelui Chyl de Kelling. Până în anul 1430, cetatea a fost concepută ca donjon oval, înconjurat de ziduri masive şi un şanţ de apă. Ulterior, aceasta a fost dată sătenilor, care au început să construiască, în interior, o nouă cetate de ziduri, turnul porţii de apărare, precum şi o capelă.

Biserica ar fi fost construită în secolul al XIII-lea, dar structura de acum datează din secolul al XV-lea și a fost semnificativ modificată în secolul al XIX-lea, fapt care a determinat aspectul său neogotic.

Lucrările de restaurare a bisericii au dezvăluit detalii arheologice importante. Specialiștii vorbesc despre elemente unice și relevante în istoria creștinismului, a instituției ecleziastice, a evoluției arhitecturale în regiune. AICI, detalii.

Cetatea dacică de la Căpâlna

Cetatea dacică de la Căpâlna, ridicată în timpul domniei lui Burebista, este așezată strategic la o altitudine de aproape 610 metri, având o poziţie dominantă pe Valea Sebeșului. Aceasta bara accesul pe drumul care, pornind de la Polovragi, străbătea munţii prin Pasul Urdele şi cobora în Valea Sebeșului.

Împreună cu fortificaţiile Costeşti, Baniţa şi Tilişca, forma o reţea de apărare în jurul Sarmizegetusei Regia, însă a fost distrusă de un incendiu de proporţii ce a avut loc în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea.

 

Cetatea Dacică de la Căpâlna (sec. I a. Chr – II p. Chr) a fost edificată pe „Dealul Cetății” care se înalță în stânga râului Sebeș (Valea Frumoasei), legat fiind de restul înălțimilor de o șa îngustă și mărginit de două pâraie (Valea Gărgălăului și Pârâul Râpii).

Cetatea face parte din complexul Cetăților dacice din Munții Orăștiei. Aceasta este cuprinsă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, din 1999, sub denumirea de „Sit arheologic Căpâlna” .

Peisajul minier de la Roșia Montană

Peisajul minier de la Roșia Montană este inclus în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO din 2021.

Situată în lanțul metalifer al Munților Apuseni, în vestul României, Roșia Montană găzduiește cel mai semnificativ, extins și divers din punct de vedere tehnic complex minier roman subteran de aur cunoscut la momentul înscrierii în lista UNESCO, potrivit site-ului oficial al organizației.

Sub numele de Alburnus Maior, a fost locul unei exploatări extinse de aur în timpul Imperiului Roman. Timp de 166 de ani, începând cu anul 106 d.Hr., romanii au extras aproximativ 500 de tone de aur din acest sit. Galeriile se întind pe 7 km. Romanii au dezvoltat lucrări inginerești de înaltă calitate și o serie de roți hidraulice în patru locații subterane alese.

Situl demonstrează o fuziune a tehnologiei miniere romane importate cu tehnici dezvoltate local, necunoscute în altă parte dintr-o epocă atât de timpurie. Mineritul pe sit a fost efectuat, de asemenea, deși într-o măsură mai mică, între epoca medievală și epoca modernă.

Frontierele Imperiului Roman în Dacia

Din 2024, pe lista UNESCO se află frontierele Imperiului Roman în Dacia. Apulum reprezintă cel mai important sit de epocă romană inclus pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial.

Vezi și VIDEO: Cel mai bogat oraș roman din provincia Dacia, descoperit la Alba Iulia. Arheologii îl numesc un sit de ”valoare universală”

Din cei peste 7000 de km ai Frontierelor Imperiului Roman, frontiera romană din Dacia (Limesul Dacic) reprezintă cel mai lung sector de graniță terestră al unei provincii, întinzându-se pe mai mult de 1500 de km. Granița romană din Dacia este alcătuită din situri arheologice: fortificații mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri.

Din județul Alba au fost nominalizate pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial următoarelele situri organizate în cadrul a două sectoare:

SECTOR 2 (Limesul vestic):

• situl Apulum (cluster): Castrul legiunii a XIII-a Gemina, Palatul Guvernatorilor, Domus I (str. Traian).
• Castrul auxiliar (ala I milliaria Batavorum, o unitate de cavalerie formată din aprox. 1000 de oameni, soldații fiind recrutați din tribul germanic al batavilor) și așezarea civilă de la Războieni-Cetate.
• Castrul (fortlet) de la Ighiu (Dealul Măgulici)
• Burgus-ul (turn roman) de la Trâmpoiele (Grohașu Mic)

SECTOR 8 (Castrele de marș din Munții Șureanu): Vârful lui Pătru, Cugir-Bătrâna, Muncelu-Lăutaorea (Pianu de Jos ), Comărnicel I, II, III, la granița dintre jud. Alba și jud. Hunedoara.

AICI, mai multe detalii

Codex Aureus de la Biblioteca Batthyaneum Alba Iulia

Celebrul manuscris Codex Aureus, aflat în colecția Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, a fost inclus pe lista UNESCO din 2023.

Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch (anul 810) este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen.

Manuscrisul scris integral cu cerneală de aur. Este celebru şi prin calitatea excepţională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliştilor Matei şi Marcu, un frontispiciu miniat şi alte două pagini cu scriere ornamentală.

Nu se ştie când şi cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, respectiv Evangheliile după Luca şi Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găseşte una dintre coperţi, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.

Transhumanța, în patrimoniul UNESCO

Transhumanța, obiceiul străvechi de migrare a ciobanilor cu oile spre munte, în funcție de anotimp, a intrat în patrimoniul imaterial al UNESCO, din 2023.

Un traseu al transhumanței străbate și județul Alba.

Este vorba despre mai multe zone din Mărginimea Sebeșului (localitățile Șugag, Săsciori, Pianu). Traseul din Alba era inclus încă din 2020, în inventarul național al patrimoniului cultural imaterial al României.

Monumente pe lista UNESCO din țară

România are înscrise în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO 11 elemente:

biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993)

• Mănăstirea Hurezi (1993)
• sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999)
• cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999)
• centrul istoric Sighișoara (1999)
• ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș (1999)
• situl natural Rezervația Biosferei Delta Dunării (1991)
• pădurile de fag antice și primare din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017), pădurile vizate fiind cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled-Valea Cernei (județul Caraș Severin), Masivul Cozia, Lotrișor (județul Vâlcea), codrul secular Șinca (județul Brașov), codrul secular Slătioara (județul Suceava), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț (județul Maramureș)
• peisajul minier de la Roșia Montană (2021)
• ansamblul monumental Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu (2024)
• frontierele Imperiului Roman în Dacia (2024).

Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Elemente UNESCO din România

De asemenea, România are înscrise și zece elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității:

• ritualul călușului (2008)
• doina (2009)
• ceramica de Horezu (2012)
• colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova (2013)
• dansul fecioresc din Ardeal (2015)
• meșteșugul țeserii covoarelor de perete din România și Republica Moldova (2016)
• practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțișorul) – dosar comun cu Bulgaria, Republica Macedonia, Republica Moldova (2017)
• arta cămășii cu altiță – dosar comun cu Republica Moldova (2022)
• tradiția creșterii cailor de rasă lipițană – dosar comun cu Austria-Bosnia și Herțegovina, Croația, Ungaria, Italia, Slovacia și Slovenia (2022)
• transhumanța, strămutarea sezonieră a turnelor – dosar comun cu Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, Spania (2023).